Cine zice că românii nu au legende  interesante? Chiar dacă tinerii orăşeni merg la discotecă sau la mall să sărbătorească Halloween, avem sărbători cel puţin la fel de puternice în simbolism. De exemplu, 29 noiembrie, ajunul sărbătorii Sfantului Andrei, este zisă şi “Noaptea strigoilor”, fiind noaptea celor mai puternice descântece de dragoste. Ziua următoare se sărbătoreşte Sfântul Andrei, zi căreia strămoşii noştri geto-daci îi ziceau Sântandreiul sau Ziua Lupului. Printre alte sărbători specific româneşti, aceasta este una cu personalitate. Elementele creştine acoperă un fond adânc de simboluri păgâne. Oficial, la 30 noiembrie este sărbătorit Sfântul Andrei, patronul spiritual al României. Ţăranii români s-au pus sub oblăduirea acestui sfânt care garanta prin autoritatea şi puterea sa, fiind cel care a predicat în primele decenii după naşterea lui Iisus pe pământurile noastre.
Înaintea apariţiei sale pe meleaguri geto-dace, în această perioadă a anului era serbată o divinitate locală, Sântandreiul, care a fost însă înlocuită de figura mai dominantă a sfântului considerat a fi primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci.
Tradiţiile şi obiceiurile dinainte şi după creştinare continuă să coexiste. În ajunul sărbătorii, conform credinţelor populare, acţionează o aglomerare de forţe malefice: fiarele - mai ales lupii, umblă să mănânce vitele celor care nu ţin sărbătorile; ies strigoii, copii din flori devin strigoi, vrăjitoarele iau mana vitelor şi multe altele. De aceea se efectuează o serie de practici magice de apărare: nu se dau cărbuni afară, se ascund coasele şi limbile meliţelor, se lipesc cruci de ceară de coarnele vitelor şi se înconjoară cu mac, se îngroapă drob de sare descântat în pragul uşii grajdului, se întorc vasele cu gura-n jos şi se înconjoară casa şi grajdul cu lumânare aprinsă, se fac cruci cu usturoi la geamuri şi usi, se mănâncă usturoi… Câte bordeie, atâtea obiceie…
Apariţia în calendar a celor doi sfinţi-moşi, Moş Andrei şi Moş Nicolae, asociate cu începutul iernii şi punerea în mişcare a haitelor de lupi sunt semne evidente de îmbătranire si degradare a timpului calendaristic. Ordinea se deteriorează neîncetat, ajungând în noaptea de 29 spre 30 noiembrie (Noaptea Strigoilor) la starea simbolică de haos, cea de dinaintea creaţiei. Folclorul abundă în personaje de groază care ar face oricând de ruşine personajele palide ale Halloween-ului, daca ar avea ocazia. Legenda vampirului a fost popularizată de un străin, Bram Stoker, însă există în folclorul nostru o altă figură legată de simbolismul lupului, vârcolacul. A auzit oare Vestul de strigoii de apă şi de uscat, de vite şi de stupi, de ploi şi de foc? Sau de strigoii vii care se bat crunt cu strigoii morţi sau de oameni care se transformă în pricolici şi în moroi? În credinţele poporului român de pretutindeni, în această noapte spiritele morţilor ies din morminte şi umblă.Conform unei complicate combinaţii de credinţe, ziua de 30 noiembrie îi aparţine Sfântului, noaptea fiind împărţită între apostolul creştin şi vechea divinitate precreştină denumită generic Sântandrei.  Simbolurile duble sunt întâlnite la tot pasul. Principalele simboluri se referă la animale - mai ales lupi, la spirite răuvoitoare şi nu în ultimul rând, la ritualurile de dragoste.În noaptea de Sfântul Andrei, ca să-şi viseze ursitul, fata îşi pune sub cap 41 de boabe de grâu şi dacă visează că-i ia cineva grâul, se va mărita. Unele fete îşi pregătesc turte magice, pentru acestea obiceiul cerând ca fata să îşi aducă apă cu gura, pentru că ursiţii vor veni, în vis, cu apa să le potolească setea.
Ziua Sfântului Andrei este socotită drept început de iarnă, numindu-se din această cauza “Andrei-de-iarnă”. La venirea nopţii se pot face observaţii meteorologice: dacă luna va fi plină şi cerul senin, se zice că iarna va fi cu moinaă. Dacă luna va fi plină şi dacă cerul va fi întunecat, dacă va ninge sau va ploua, înseamnă că peste iarnă vor fi zăpezi mari şi grele. Sărbătoarea este dedicată unor obiceiuri precreştine, destinate să asigure protecţie oamenilor, animalelor şi gospodariilor. Se spune că lupii se adună, iar Sfântul Andrei împarte prada pentru iarna care începe fiecărui lup. În părţile vestice ale ţării există în folclor o figură care personifică puterea umană asupra naturii dezlănţuite. I se spune
“Vâlva Lupilor” (în traducere aproximativă: “Shepherd of the Wolves”). Acesta (de cele mai multe ori, bărbat) preia întrucâtva rolul Sfântului Andrei şi împarte lupilor o anumită pradă, ca măsură de apărare împotriva instinctelor lor necontrolate.
Avem o tolbă plină cu poveşti despre strigoi morţi, strigoi vii, pricolici, moroi, vârcolaci şi alte arătări. Nu avem obiceiul să sculptăm dovlecii, dar folosim virtuţile usturoiului. Nu avem vampiri, dar avem un folclor bogat şi fascinant. Aceste zile au poveştile lor lăsate din moşi-strămoşi, dar dacă le ignorăm, vor înceta să mai existe.
Raluca Ionescu