Editura Paralela 45 a scos recent o carte pe care ar trebui să se bată mulţi oameni care vor să fie orientaţi în cultura umanistă, în mod selectiv, corect şi esenţial. Ea aparţine Doinei Ruşti şi se numeşte Enciclopedia culturii umaniste. Pentru oameni grăbiţi.
În doar trei sute de pagini, în capitole care dovedesc evident spirit de sinteză din partea autoarei, în aproximativ douăzeci de capitole este trecută în revistă întreaga cultură umanistă a lumii, de la sec. XXV î.hr. (Epopeea lui Ghilgameş, trecându-se prin secolul de aur al Greciei; prin Secolul filozofiei, prin Germenii renaşterii culturale şi ajungându-se până în sec. al XIX- lea (Genialitate şi revoltă) şi al XX-lea, Setea de sistem.
Fiecare capitol este descris de o caracterizare succintă şi expresivă, este continuat de o descriere a principalelor momente culturale (inclusiv povestirea subiectelor textelor esenţiale din acea epocă) şi este pigmentată cu definiţii ale unor concepte culturale absolut necesare înţelegerii epocii.
În capitolul Secolul de aur al Greciei, de exemplu, se vorbeşte de poezia lui Pindar, de tragediile lui Eschil, Sofocle şi Euripide. (Unora li se povestesc şi subiectele) şi se explică unele concepte cum ar fi tragicul, tragedia, apolinicul şi dionisiacul, Complexul lui Oedip, comicul etc.
După această secţiune de literatură urmează una rezervată filozofiei greceşti. Iată numele incluse aici: Heraclit, Parmenide, Zenon, Empedocle, Anoxagora, Democrit, Socrate.
Cele mai extinse capitole sunt acelea despre secolul al XIX-lea şi al XX-lea. Dacă vreţi să aflaţi repede ceva despre Soloviov, un gânditor mistic rus, întemeietor al “sofialogiei”, găsiţi vreo 15 rânduri la pagina 239. Nu sunt fireşte suficiente, dar poate că va deschide pofta de a citi mai multe despre el. Pentru a vedea claritatea formulărilor Doinei Ruşti, transcriem aici prezentarea lui Eugen Ionescu: “(1912 - 1994), scriitor român de limbă franceză, poate cel mai însemnat dramaturg al veacului, întemeiază un nou curent dramaturgic, cunoscut sub numele de teatru absurd. Este vorba de o sinteză a principalelor elemente ale dramaticului (ritualul, poezie incomprehensibilă a tragediei antice, clovneria comediei dell arte, alegoriile, luministe etc.), printr-un atac permanent asupra limbii care şi-a pierdut funcţia de comunicare veritabilă; oamenii vorbesc doar pentru a masca lipsa dorinţei de conversaţie. Cântăreaţa cheală (Englezeşte fără profesor) este o anti-piesă”.Cartea Doinei Ruşti merită toată atenţia noastră. Şi a dumneavoastră.