"Dacă plouă-n Mai, ai mălai!"

Asta este una dintre vechile credinţe ale locuitorilor din nordul Argeşului, şi, practic, din toată ţara. Şi ea n-a apărut din neant, ci din observaţiile făcute de moşii şi strămoşii lor, ajungând să facă parte din patrimoniul de înţelepciune al neamului. Gospodarii care fac glia să rodească prin truda lor ştiu să citească semnele vremii şi să-şi stabilească strategiile cele mai potrivite pentru a obţine răsplata prin recoltele pe care le duc toamna în hambare şi-i ajută să treacă peste rigorile iernii, începând un nou ciclu natural al vieţii în fiecare primăvară. Astfel, bătrânii satelor din zona noastră se bucură auzind cum tună în luna lui Florar, pentru că pentru ei asta înseamnă că anul agricol va fi unul roditor. Există o înlănţuire logică pentru asmenea credinţă: tunetele anunţă de cele mai multe ori ploaia, care vine binefăcătoare asupra solului în care s-a semănat, contribuind împreună cu căldura la dezvoltarea plantelor. Ploile dese din mai sunt, deci, binevenite, fie şi pentru că anunţă un timp frumos în luna următoare, Cireşar! Roua de seară şi răcoarea din luna lui Mai aduc fân mult şi ţuică dulce, susţin înţelepţii satelor. Tot ei spun că atunci când se face simţită prezenţa unui număr mai mare de greieri decât în mod obişnuit, ar trebui să ne aşteptăm ca recolta de fân să fie neîndestulătoare, ceea ce nu este chiar o veste bună pentru animalele rumegătoare şi de ce nu, pentru crescătorii lor...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It