In memoriam MARIN Z. MOCANU (6 august 1926, Mozăceni - 5 mai 2019, Piteşti), un dascăl model de moralitate şi demnitate

Printre marile personalităţi ale învăţământului românesc, cu notorietate şi activitate deosebită în judeţul Argeş, se înscrie şi conf. univ. dr. Marin Z. Mocanu, ctitor al Învăţământului Superior din Argeş, prorectorul Institutului Pedagogic de 3 ani din Piteşti. Cadru didactic universitar doctor, lingvist de prestigiu, lector la Universitatea din Torino şi Milano, omul de aleasă cultură şi nobleţe distincţie a trecut recent la cele veşnice într-un mod discret şi demn, într-o mare zi sfântă, numită Duminica Sf. Apostol Toma. Se spune în popor că marile personalităţi alese de Dumnezeu, trec în Împărăţia Cerurilor, mergând direct, precum o luminoasă Stea, pe Uşile Raiului, deschise permanent pentru oameni cu sufletele de aleasă delicateţe şi nobleţe. Ajuns la venerabila vârstă de 93 de ani, cu mintea limpede şi judecata sănătoasă, profesorul meu din studenţie, Marin Z. Mocanu, s-a stins din viaţă în dimineaţa zilei de 5 mai 2019, în apartamentul său din Calea Bucureşti, municipiul Piteşti.
Marin Z. Mocanu s-a născut la 6 august 1926, în comuna Mozăceni-Deal, judeţul Argeş, într-o familie de ţărani agricultori, pe care îi evoca, cu evlavie, în toate ocaziile, alintându-i cu diminutivele "tăticu" şi "mămica". A urmat şcoala primară în satul natal, apoi Liceul "I.C. Brătianu" din Piteşti. Cursurile Facultăţii de Filologie le-a urmat în cadrul Universităţii din Bucureşti (1946-1950), absolvind cu "Diplomă de merit". Pe băncile facultăţii a beneficiat de profesori celebrii precum George Călinescu, Tudor Vianu, Al. Rosetti, Iorgu Iordan, Ion Coteanu şi alţii. A făcut parte din echipa de cercetare şi elaborare a studiilor de ortografie, gramatică şi fonetică, pentru alcătuirea Dicţionarului-tezaur al Limbii Române Contemporane. După absolvirea facultăţii a fost reţinut ca asistent la catedra acad. Al. Rosetti, timp în care şi-a adus contribuţia şi la redactarea unor capitole ale Gramaticii Limbii Române, editată de Academia Române. Se întoarce pe meleaguri argeşene, încadrându-se la Liceul Costeşti, în apropiere de casa părintească, iar după căsătorie cu educatoarea Lizica Şerban, se transferă ca inspector şcolar şi metodist la I.S.J. Argeş, precum şi pe o catedră la Liceul „I.C. Brătianu” din Piteşti. Este perioada când organele conducătoare ale fostei regiuni Argeş hotărăsc înfiinţarea unor instituţii de Învăţământ Superior şi în municipiul Piteşti. Omul de cultură Gheorghe Năstase, care îndeplinea funcţia de prim-secretar al judeţului, îl propune pe tânărul profesor Marin Z. Mocanu, în anul 1962, în funcţia de prorector la nou-înfiinţatul Institut Pedagogic (având în componenţă trei Facultăţi: de Filologie, de Matematică şi de Biologie). Era conştient că s-a angajat la o sarcină grea, dar a reuşit să pună bazele unor instituţii care să pregătească serii întregi de studenţi şi absolvenţi, în primul rând dascăli bine pregătiţi pentru comunele judeţului Argeş.
Timp de 5 ani conduce singur, fără decani, cele trei facultăţi piteştene. A reuşit să atragă la cele trei facultăţi din Piteşti, dascăli de prestigiu, din Bucureşti şi din alte zone ale ţării, acoperind toate catedrele cu profesori cu experienţă şi asistenţi calificaţi. La Facultatea de Filologie ne-am bucurat de distinşii oameni de culturi, precum acad. Şerban Cioculescu, la catedra de Istoria Literaturii Române, acad. Gabriel Ţepelea, la Istoria Limbii, eminescologul Augustin Z.N. Pop, la Literatura Contemporană, prof. univ. dr. Gh. Vrabie, la catedra de Folclor Literar, prof. dr. Gh. Dragomirescu, la Catedra de Gramatică, prof. Ion Moise, la catedra de Limbi Slave, scriitorul Ovidiu Râureanu, la Literatura Universală, Virgilia Popescu, Limba Latină, cercetătorul Tiberiu Bogdan, la catedra de Psihologie, prof. Silviu Stănculescu, la catedra de Pedagogie, Ion Radu, Pedagogia Generală, prof. George Aman, la Compunere şi analiză literară, prof. Viorica Farcaşiu, la Metodica Limbii Române etc. Marin Z. Mocanu era încadrat pe catedra de Limba Română Contemporană. Când cele trei facultăţi s-au extins, prof. Marin Z. Mocanu a fost ales, în 1970, în funcţia de Rector. Pe plan ştiinţific şi-a îndreptat preocupările spre problemele de ortografie, vocabular, fonetică, cercetări toponimice, în special pe valea Râului Doamnei, unde am fost şi noi, câţiva studenţi din zonă, antrenaţi în culegerea de informaţii toponimice. Contribuţiile cele mai importante le are în studiul vocabularului neologic al limbii române, lucrarea de bază fiind şi teza cu care şi-a susţinut doctoratul: "Influenţa italiană asupra limbii române" (1977). A colaborat cu articole, în anii 1978-1979, la "Studii şi cercetări lingvistice" pentru Academia Română, articole consemnate şi în reviste americane. A fost membru în colectivul de redactare a "Tratatului de istorie a limbii române", volumele IV, V şi VI. Dintre lucrările reprezentative ale Domniei Sale, mai amintim: "Fonetica limbii române" (1969); "Lexicologie. Vocabularul limbii române contemporane" (1970); "Exerciţii pentru învăţarea limbii italiene" (1978); "Probleme de morfologie" (1993); "Probleme de fonetică, lexicologie şi formarea cuvintelor" (1994); "Formarea cuvintelor în limba română" (1999), în colaborare cu conf. univ. dr. Gh. Bănică; "Introducere în studiul limbii române" - note de curs şi materiale auxiliare (2000); "Cursuri de fonetică, lexicologie, Istoria Limbii Române şi Gramatica comparată a limbilor romanice" (2002).
La revederea promoţiei mele, organizată în august 2016, când am sărbătorit Semicentenarul (1966-2016), o sărbătoare de suflet pentru toţi colegii mei, ne-a onorat cu prezenţa şi profesorul nostru de "Introducere în lingvistică", conf. univ. dr. Marin Z. Mocanu. Deşi avea peste 90 de ani şi se deplasa greu, a venit, sprijinit într-un baston, la braţ cu colegul nostru prof. Vasile Ghiţescu. Ne-a vorbit foarte frumos despre anii tinereţii sale şi despre activitatea de Prorector la Institutului Pedagogic. A evocat vremurile grele prin care a trecut învăţământul argeşean: "Am făcut şi eu ce a vrut Dumnezeu (ne povestea nouă, cu vocea scăzută, dar foarte coerent şi cursiv în exprimare) şi ce am putut cu marea dorinţă de a înfăptui ceva bun. Am făcut totul cu dragoste şi cu dârzenia unui ţăran care munceşte pământul"... În faţa noastră îşi manifesta încă o dată calităţile de Om bun, blând, înţelept şi calm, deosebit de plăcut, bun psiholog şi pedagog... Exprimându-şi recunoştinţa faţă de soţia sa, afirma cu lacrimi în ochi că nu mai trăieşte, dar "ea, săraca, m-a ajutat mult în viaţă. A înţeles că la locul de muncă am sarcini de mare răspundere"... Ca un bun pedagog, profesorul nostru nu putea să încheie întâlnirea cu noi decât cu sfaturi şi vorbe frumoase: "Vă iubesc şi vă doresc să ajungeţi în privinţa vârstei cel puţin la anii mei..."
Marin Z. Mocanu a fost un om valoros, preţuit de toţi iubitorii de cultură argeşeni, un dascăl de excepţie, mereu cu zâmbetul pe faţă, un pedagog de o mare valoare naţională. Mereu elegant şi distins, îmbrăcat cu un costum impecabil, lingvist care a lăsat lucrări valoroase pentru cultura română. Aşadar, despre omul Marin Z. Mocanu, care a intrat în conştiinţa studenţilor şi a tuturor argeşenilor, ca fondator al Învăţământului Superior din Argeş, ne aducem aminte cu pioşenie, cu evlavie şi recunoştinţă veşnică, vorbind cu respect despre personalitatea sa, ca despre un model de moralitate şi demnitate. Cu toţii îl preţuim şi îl încadrăm cu sentimente de dragoste şi simpatie printre icoanele de suflet ale marilor noştri dascăli. Luminoasă să-i fie memoria întru eternitate! Dumnezeu să-i asigure, în Ceruri, binemeritata odihnă!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It