Editorial AMOS NEWS - Manipularea numerelor provoacă moartea


Uneori, prestidigitaţia cu cifrele de natură statistică poate îngropa parţial sau total democraţia. Pentru că înfrânge adevărata voinţă şi adevărata opţiune a alegătorilor. Dar aceeaşi operaţie, dacă este aplicată cum se întâmplă acum, unei stări de pandemie, provoacă moartea unor oameni. şi este de natură criminală. Manipularea deliberată a numerelor generează decizii care pot agrava starea de sănătate a populaţiei. Iar ceea ce o ţară întreagă a putut să observe marţi, 13 octombrie, ar trebui să înceteze. Imediat!
Preşedintele Klaus Iohannis ridică din umeri. Afirmând că este regretabil ceea ce s-a întâmplat, ca două instituţii importante guvernamentale să ne ofere ca bază a unor decizii importante cifre total diferite, aproape simultan. şi solicită Executivului să remedieze situaţia. Fără să ofere vreun termen. Fără să ceară sancţionarea celor vinovaţi. Aruncând cumva răspunderea pe seama guvernelor anterioare şi ţinând să precizeze că cele mai multe au aparţinut PSD. Corul de lăudători şi de cântători ai preşedintelui l-a susţinut de îndată şi am putut observa pe parcursul dezbaterilor, organizate de diferite televiziuni de ştiri, cum până şi ultimul recensământ făcut în mod evident alandala a fost pus tot pe seama "ciumei roşii".
Concret, despre pandemia din Bucureşti se poate spune orice. Că e mică sau că e mare. Că impune sau că nu impune noi restricţii. Totul stă în pixul unor funcţionari publici. Care manipulează cifre. Nu se cunoaşte după mii de ani de când se fac recensăminte şi de când sunt practicate tehnici de statistică numărul celor care vieţuiesc, cât or mai vieţui, în Capitala României. Unii funcţionari guvernamentali afirmă că avem de-a face cu circa 1.400.000 de locuitori. Alţii, că este vorba de 2.500.000. şi există şi oficiali ai statului român care vorbesc de 4.000.000. Când împarţi aceste cifre la numărul zilnic de infectaţi sau de decese, este evident că rezultatele diferă în mod dramatic. Iar în funcţie de rezultate, se iau decizii. Deciziile nu pot fi bune, decât dacă cifrele de la care se pleacă sunt corecte. Dar asta ştiu de bună seamă toţi decidenţii. şi, tocmai din acest motiv, ei caută numerele care le convin. Dacă vor să închidă Bucureştiul, aleg un număr. Dacă nu vor să-l închidă, aleg alt număr. La fel se întâmplă şi în ceea ce priveşte şcolile.
Situaţia este cvasi-generală. Marţi, trei ceasuri rele şi zi de 13, încheiată printr-un nou speach al preşedintelui Klaus Iohannis, s-a vorbit despre Bucureşti. Dar jonglerii de acest fel, în baza numerelor false, se fac în întreaga ţară. Până în ultima comună. Până în ultimul cătun.
Câţi cetăţeni au domiciliul - ca să mă refer doar la acest exemplu - în Bucureşti? Câţi dintre aceştia locuiesc, muncesc şi călătoresc efectiv pe teritoriul Capitalei, şi câţi locuiesc şi muncesc în altă parte pe teritoriul României? Deşi oficial figurează ca fiind cetăţeni ai Capitalei. Câţi trăiesc şi muncesc sau trăiesc şi nu muncesc în afara României? Câţi români din afara Capitalei şi-au achiziţionat garsoniere, apartamente sau vile în Bucureşti şi în ce măsură şi-au mutat aici activităţile? Câţi stau în chirie în Bucureşti? Câte dintre persoanele arondate circulă zilnic pe străzile supraaglomerate ale metropolei şi câte alte persoane cu treburi prin Capitală măresc ambuteiajele? Care este structura reală a utilizatorilor de metrou sau de reţele de transport în comun? Câţi sunt navetişti? Numărul acestor întrebări rămase fără răspuns poate continua încă mult şi bine.
Dar tema acestei analize este alta. De ce, în realitate, oficialii statului român nu au dorit clarificarea acestor chestiuni vitale pentru societatea românască înaintea acestui ciclu, în care au existat un referendum, alegeri europarlamentare, alegeri prezidenţiale, alegeri locale, urmate, mai devreme sau mai târziu, de alageri parlamentare? În ceea ce mă priveşte, eu am un răspuns pentru care pun mâna în foc. Oameni care se pretind responsabili în raport cu soarta semenilor lor au urmărit să-i înşele. Să-i trişeze. Prin manipularea deliberată a cifrelor. Dar nu poţi manipula numere care reprezintă rezultate ale unei statistici serioase. Nu poţi manipula decât numere scoase din pălărie.
Aşa se explică de ce ne-am cheltuit o căruţă de bani la ultimul recensământ, în condiţiile în care acesta a fost transformat de guvernanţi într-o mascaradă. Nu numai eu, dar şi alţi analişti am semnalat de nenumărate ori acest lucru. Iar acum ni se anunţă un nou recensământ, vezi Doamne, pus la cale în luna februarie a anului următor. Cine ne spune acest lucru? Un premier demis de două ori. Adică o jumătate de premier. şi care nu se ştie deloc dacă va mai fi premier în luna februarie. şi nimeni nu poate şti în definitiv dacă la începutul anului viitor poate fi organizat în România un recensământ. Ca să nu mai vorbim că s-ar putea să se întâmple ca data trecută. Să se facă recensământul în 2021 şi să ne fie comunicate rezultatele definitive un an mai târziu.
În cazul unei pandemii, cum este cea care a lovit o planetă întreagă şi bubuie şi în România, această comedie jucată prin manipularea numerelor se transformă în tragedie. Pentru că permite politizarea excesivă a măsurilor care se iau în plan sanitar şi care ar trebui să fie şi sunt în bună măsură vitale pentru viaţa a mii de persoane. Cine poate jongla cu numerele şi este atât de criminal încât să o şi facă poate jongla, fireşte, şi cu măsurile de ordin sanitar, inclusiv cu restricţiile impuse. Iar populaţia are de suferit.
Românii simt că soarta lor este jucată la zaruri de către politicieni iresponsabili. şi, fireşte, au din ce în ce mai puţină încredere în aceştia. Fenomenul este independent de preţioasele indicaţii şi avertismente ale preşedintelui Klaus Iohannis, care ne explică că lipsa de încredere este nocivă. Dar cine generează lipsa de încredere? Ziariştii? Organizaţiile societăţii civile? Sindicatele? Partidele din opoziţie? Sau guvernanţii care, în aceeaşi zi, ne plesnesc peste faţă cu două statistici care determină seturi de măsuri total diferite?
Îmi permit să evoc un important eveniment care se întâmplă chiar acum, legat şi el de manipularea cifrelor, a informaţiilor şi de adoptarea în raport cu acestea a unor măsuri alandala. Nu se ştie câţi oameni s-au îmbolnăvit în lăcaşele de cult ori în proximitatea acestora, cu ocazia desfăşurării unor ceremonii religioase. Dreptcredicioşii susţin că lăcaşele de cult nu sunt focare de infecţie. Oficialii statului român au o opinie contrară. Nici pe unii nici pe alţii nu îi ajută statistica. După mii se ani de când a fost inventată statistica, iată că în România de azi, o Românie normală şi bine educată, nu reuşim să ştim nici măcar în ce măsură şi în ce condiţii oamenii se îmbolnăvesc atunci când se roagă împreună. şi de aici mai departe s-a ajuns la aberaţia de azi.
Moaştele sfintei cuvioase Parascheva, care au rătăcit sute de ani prin Balcani, atunci când nu au fost depozitate în Constantinopol, se află de alte câteva sute de ani pe teritoriul României. La Iaşi. Dar ele nu aparţin ieşenilor. Nici moldovenilor. Ele reprezintă un bun religios de mare preţ al tuturor credincioşilor români. Ca urmare, decizia de a bloca accesul non-riveranilor la ceremoniile care se defăşoară azi în proximitatea sfintei racle este discriminatorie. În plan moral şi religios, este de-a dreptul criminală. şi, inevitabil, dă naştere la nemulţumiri, la proteste şi poate, cine ştie, chiar la tulburări. Dacă se întâmplă aşa ceva, dacă au loc ciocniri între populaţie şi autorităţi, atunci pericolul escaladării pandemiei în loc să scadă, creşte. Cum a putut fi luată o decizie de o asemenea importanţă de către Guvern, fără ca premierul să se consule cu Patriarhul României? Cuma fost posibil ca Ludovic Orban să-şi imagineze vreo secundă că poate tăia şi spânzura nepedepsit în această ţară? Nu ar fi fost mai simplu ca această situaţie, în loc să fie tensionată, să fie soluţionată din capul locului prin consens, prin bună înţelegere? De pildă, sfânta raclă s-ar fi putut afla astăzi depusă în centrul Iaşiului, în Piaţa Marii Uniri, tocmai pentru că ea aparţine tuturor românilor, iar acolo ar fi putut fi amenajate trasee, în care credincioşii să se poată deplasa în mod organizat, distanţat în acord cu toate regulile sanitar-veterinare, fără a se crea tulburări şi fără a pune în pericol sănătatea publică. Desigur, sub supravegherea atât a autorităţilor religioase, cât şi a autorităţilor laice. Dar pentru a indentifica o asemenea soluţie, una dintre numeroasele soluţii posibile, sunt necesare bune intenţii, decizii luate în baza unor raţionamente corecte şi raţionamente corecte, făcute în baza unor numere corecte. În absenţa numerelor corecte, se poate vehicula cu deciziile în numele interesului public, iar asemenea prestidigitaţii, într-o situaţie de pandemie, generează moarte.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

 
 
Pin It