"A fi om, e lucru mare!" Şi-a donat pensia pentru tinerii din "clubul morţii"

Maria Lungu este o octogenară din comuna Valea Iaşului, satul Ungureni. A rămas văduvă de câţiva ani şi se mândreşte cu cele două fiice ale sale. Îşi trăieşte amurgul vieţii împăcată cu ea însăşi, mulţumită că are după ce bea apă şi că nu e povară pentru cineva. Dar nu s-a izolat de lume, aşa cum n-a făcut-o vreodată în viaţa sa. Dovadă este faptul că luni, consilierul local Constantin Ştefănescu s-a trezit la poartă cu ţaţa Maria. "Mamă, învaţă-mă cum să fac să dau o mână de ajutor pentru amărâţii ăia care au pierit sau au fost schilodiţi în flăcări, la clubul ăla din Bucureşti. Uite, am luat pensia, 505 lei şi vreau s-o donez cumva, ca să le fie de ajutor celor aflaţi în suferinţă. Eu n-oi muri de foame, mă descurc, că sunt pe picioarele mele şi n-am nevoie de prea mult ca să trăiesc, da' mi se rupe sufletul pentru suferinţa celor aflaţi acum pe paturile spitalelor..."

Acesta a rămas uluit de gestul Mariei Lungu. Şi a făcut tot ceea ce trebuia pentru a-i îndeplini dorinţa. S-a informat asupra posibilităţilor şi a aflat că Fundaţia "Mereu Aproape" a deschis un cont în care se pot face donaţii în lei şi în euro. Astfel că, azi dimineaţă, a venit la Curtea de Argeş şi s-a înfiinţat la BRD, unde a depus în contul R005BRD4509V07295334500 cei 500 lei, pensia lunară a Mariei Lungu. Acolo a fost întâlnit de unul dintre colegii noştri şi astfel a ieşit la iveală această poveste adevărată, cutremurătoare prin exemplul de omenie pe care l-a dat femeia din comuna Valea Iaşului. 

Are pensie de urmaş

Tanti Maria s-a lăsat cu greu convinsă să vorbească despre fapta sa. Modestă, nu vedea ce mare lucru făcuse. Şi nici nu voia să i se facă publicitate pentru un gest firesc, după ce o impresionase ceea ce văzuse la televizor. "Am plâns vineri noaptea, când am văzut nenorocirea aia", ne-a mărturisit femeia, lăsându-ne să înţelegem că-i privea pe tinerii loviţi de nenorocire la Clubul Colectiv ca pe nişte copii ai ei. Cu greu am aflat că pensia este de urmaş, după soţul decedat, care lucrase toată viaţa la IF. "Nu mă lasă el, Dumnezeu, să mor de foame. Ce dacă n-am bani luna asta?... Eu i-am dat pentru că aşa am simţit nevoia s-o fac. M-ar fi durut sufletul altfel. Acum m-am uşurat".

Consilierul local Constantin Ştefănescu a lăudat-o pentru exemplul de omenie dat şi a spus că ar trebui ca oamenii de afaceri şi bogătaşii României să ia exemplu de la femeia din satul Ungureni, de la Valea Iaşului. "Dacă nu ne ajutăm la greu, noi, oamenii, apoi când s-o facem?..." Aceasta este întrebarea care ar trebui să-i frământe pe mulţi dintre noi. Iar îndemnul este la solidaritate în viaţă, nu în moarte. Dumnezeu să-i dea sănătate Mariei Lungu şi celor care-i vor urma exemplul de mare omenie!

 

Pin It