Tudorel Filimon, "omul cu idei" şi cu umor

Născut la 26 iulie 1953, la Bucureşti, Tudorel Filimon este un actor cu o carieră lungă de aproape 40 ani, care este cunoscut de români pentru spectacolele savuroase şi replicile pline de umor. Deşi de-a lungul timpului a jucat în peste 30 roluri în filme, piese de teatru şi seriale - majoritatea de comedie - îndrăgitul actor îşi păstrează modestia şi nu face din aceasta un motiv de laudă. Unul dintre cele mai recente roluri ale sale este Nea Popa din serialul "La Bloc", un personaj fascinant care l-a întipărit în memoria tuturor celor care l-au urmărit. În piesa "Omul cu mârţoaga" care s-a jucat la Curtea de Argeş, Tudorel Filimon a interpretat rolul proprietarului casei în care locuieşte Chirică - pe nume Leo - un personaj secundar suprarealist, oarecum rupt de restul spectacolului, fiind singurul care are un comportament mai apropiat de spontanul imaginaţiei. De altfel, finalul spectacolului i-a adus actorului o mare surpriză, după ce Dan Tudor a anunţat că exact în acea zi acesta împlinea 63 ani. Tudorel Filimon a fost felicitat de întregul public şi i s-a cântat minute în şir "Mulţi Ani Trăiască!", fapt ce i-a trezit o emoţie fără margini. Noi am stat de vorbă cu el şi iată ce am aflat:

- Cum v-aţi simţit în mijlocul publicului de la Curtea de Argeş?

- De mulţi ani nu am mai jucat la Curtea de Argeş. Totdeauna jucam la Piteşti sau la Câmpulung Muscel. Nu ştiu de ce se ocolea acest orăşel foarte important, mai ales ţinând cont şi de istorie, dar fiind şi foarte frumos. Spectacolul acesta s-a bucurat de o bună primire a publicului, pentru că noi n-am venit cu un teatru sobru, ci cu unul care dă de gândit. Autorul George Ciprian este extraodinar - din păcate, jucat prea puţin la noi - şi suntem foarte mulţumiţi de felul în care au reacţionat oamenii de aici. Sigur că mai sunt şi câteva scăpări - zic asta gândindu-mă la câteva telefoane care au sunat inoportun. Astea pe noi ne dereglează puţin, fiindcă ne-am concentrat ca totul să fie bine. Dar trecând peste aceste mici probleme, spectacolul a fost o reuşită în ceea ce priveşte legătura şi priza la publicul de aici. Ne-am dori să permanentizăm prezenţa noastră la Curtea de Argeş, pentru că mai avem şi alte spectacole la fel de bune, testate pe alte scene din alte oraşe şi cred că şi publicul argeşean ar reacţiona la fel de frumos, după cum au fost impresiile în alte părţi ale ţării.

- Care a fost cea mai mare bucurie pe care aţi trăit-o în teatru?

- Acum, nu zic asta că sunt aici la dumneavoastră, dar cel mai frumos moment din cariera mea - care anul acesta împlineşte 40 ani - a fost cel din acestă seară, când pe scenă am fost sărbătorit şi mi s-a cântat "Mulţi Ani Trăiască!" de către publicul din Curtea de Argeş. Şi asta pentru că eu, născut vara, pe 26 iulie, n-am prins niciodată un asemenea moment, din cauză că această lună este o perioadă de concedii şi nu se ţin spectacole. Teatrele sunt închise şi primele reprezentaţii încep după 15 septembrie. Fiind aici, a fost o emoţie deosebită să fiu sărbătorit pe scenă. Şi nu se întâmplă oricui să aibă frumuseţea aceasta a zilei de naştere!... Asta chiar dacă n-am petrecut-o acasă cu familia, ci cu publicul şi colegii mei. Dar surpriza cea mare a fost aceasta, de la final, când spectatorii mi-au cântat. A fost cel mai emoţionant moment al carierei mele artistice şi mi-a adus cea mai mare bucurie!

- Cum aţi îmbrăţişat rolul din această piesă?

- Dacă ne gândim la autor, el mai are o piesă tot aşa de bună şi de cunoscută - "Capul de răţoi". George Ciprian duce spectacolul într-o zonă suprarealistă. Păcat că nu prea e jucat, pentru că sunt foarte mari tentaţii pentru actori să faci un astfel de personaj. Iar personajul meu - se cheamă "omul cu idei" în caietul programului - vine ca o arătare. Aici a fost gândirea regiei lui Dan Tudor: să vin cu o oală pe cap, pentru a intra într-o zonă a suprarealismului, pe care eu o îndrăgesc. Am jucat mult în spectacole din această zonă. De pildă, am avut rol şi în două spectacole din Gellu Naum sau Emil Ionesco de-a lungul carierei, tot în stilul acesta. Este zona care mie-mi place foarte mult, dar în care trebuie să mergi matematic. Dacă nu mergi aşa şi bagi un moment de exhibiţionism, se duce de râpă totul! Mie mi-a dat ceva de furcă dar, condus de Dan Tudor, am avut nişte reacţii pe care le-a simţit şi publicul. Personajul face parte din poveste, dar atitudinea lui dă de gândit - ţine mai mult de irealitate, de vis, de himeră...

- Aţi lucrat cu Dem Rădulescu. Spuneţi-ne cum v-a influenţat cariera această colaborare.

- Maestrul Dem Rădulescu - dom' profesor, cum îi spuneam noi - mi-a dat ocazia să-nvăţ multe de la el. Eu nu am fost la clasa dumnealui, dar a ţinut la mine fiindcă eu mergeam cam în zona lui, pe teatru. Îmi aduc aminte că juca "Farfuridi" la Teatrul Bulandra şi "Caţavencu" la Teatrul Naţional. Şi, odată, pe când eram eu student, avea fixat într-o duminică să joace dimineaţă pe "Caţavencu" la Teatrul Naţional şi seara avea la Bulandra pe "Farfuridi". Ambele în aceeaşi zi. Eu le-am văzut, iar luni, la curs, l-am aşteptat pe hol şi l-am întrebat cum face de dimineaţa este un personaj şi seara celălalt. La care el mi-a răspuns simplu, simplu: "Nu ştiu, Gică!" Eu am dedus atunci că rolul trebuie să fie foarte bine elaborat ca să poţi să-l joci unul după altul. Am jucat şi câteva momente vesele cu dânsul la TVR. Am şi filmat în "Secretul armei secrete", apărut prin 1988, în regia lui Alexandru Tatos. L-am iubit foarte mult! Moartea lui a fost un moment dramatic.

- Dan Tudor ne-a povestit că şi-ar dori să înfiinţeze la Curtea de Argeş un teatru. Îl veţi susţine?

- Cu tot ce-mi stă la îndemână! Eu salut acestă intenţie! Ar ridica publicul şi l-ar readuce la teatru, pentru că spectacolele pe care le face el sunt inteligibile. Povestea lui nu este alambicată, ci înţelegi ce s-a întâmplat. El frunzăreşte şi piaptănă tot ce i se pare că ar fi greu de priceput. În primul rând, în afară de jocul actorilor, în teatru trebuie să înţelegi povestea, să ştii că a început aici, face asta şi ajunge la finalul ăsta. Asta este ce trebuie făcut! Şi eu cred că Dan Tudor este foarte atent la povestea spectacolului. Iar aici, la Curtea de Argeş, lumea doreşte teatru, numai că nu i se dă! Mai vine poate câte unul din ăsta sofisticat şi alambicat, de aplici pe urmă expresia aceea "vine bou şi pleacă vacă" - adică n-a înţeles nimic! Cred că ideea este senzaţională, iar eu şi ceilalţi colegi îl vom ajuta. Sigur, în funcţie de necesităţile unui spectacol, vom face parte din distribuţiile propuse de dânsul.

 

Pin It