VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Şocul viitorului

Am preluat titlul celebrei cărţi a lui Alvin Toffler - ţin în faţă traducerea apărută în limba română în 1973, la Editura Politică, cu un Cuvânt înainte pertinent şi binevoitor, chiar dacă nu omite să insereze sintagme de genul „În acelaşi timp, noi, marxiştii, ştim prea bine că revoluţia ştiinţifică-tehnică...” - dar nu despre şocul de atunci este vorba. Trăim acum din plin o revoluţie, uneori e considerată a patra revoluţie industrială, dincolo de cea informatică/informaţională, aceasta a patra fiind descrisă ca „revoluţie a conectivităţii”, a internetului, calculului „în nori” (cloud computing), a comunicării între te miri ce - între automobile pe stradă, între frigider şi furnizorul de bere, între camerele de luat vederi din holul instituţiilor şi bazele de date ale Poliţiei şi tot aşa, cât vă ţine imaginaţia.

Vă reamintesc, sub formă de anecdotă semnificativă, o scurtă povestire SF de prin anii '70, când, prin laboratoarele armatei americane se coceau probabil multe dintre ideile şi „gageturile” care au ajuns apoi la vedere: informaticienii lumii au reuşit să lege între ele nu foarte multele calculatoare care existau la vremea aceea, realizând astfel un supercalculator; au avut însă un moment de derută când şi-au dat seama că nu ştiu ce problemă pe potrivă să formuleze acestui „calculator mondial”; un conclav de înţelepţi a găsit superîntrebarea: „există Dumnezeu?” Au introdus întrebarea (pe cartele perforate, la vreo tastatură, nu contează), megasupracalculatorul a început să râşnească, să pâlpâie, iar după o vreme a scris pe un ecran: „Da, de acum există!”

Blasfemie, neblasfemie, cam în direcţia asta merge lumea.

E o interpretare a unui text primit de curând de la cunoscutul sciento-futurist Alexandru Mironov, intitulat „Lumea peste 20 de ani - cum arată viitorul?” şi care rezumă un interviu cu un director de la Mercedes-Benz, persoană informată deci.

Pe scurt, progresele în inteligenţa artificială, în fond, în scrierea de programe şi în gestionarea bazelor de date, posibilităţile de învăţare (reamintiţi-vă de AlphaGO, proiectul Google care a reuşit să învingă unul dintre cei mai puternici jucători de GO din lume, eveniment aşteptat peste un deceniu-două) pur şi simplu vor distruge industriile tradiţionale, vor face inutile multe meserii tradiţionale. Uber e un produs software, nu are nicio maşină, dar e cea mai mare companie de taxiuri din lume. Sistemul IBMWatson dă sfaturi mai bune decât un avocat, pune diagnostice medicale mai bune decât un medic. Automobilele care se conduc singure există deja şi vor înlocui automobilele de azi, făcând inutile peste 90 la sută dintre ele - cu consecinţele corespunzătoare în termeni de locuri de parcare, străzi, consum de combustibil, siguranţa traficului (vor dispărea asigurările auto). Imprimantele 3D vor produce de la încălţăminte şi piese pentru avioane (ca astăzi), la clădiri (se încearcă deja în China). Agricultura se va robotiza, bitcoin va deveni monedă globală, mai toate afacerile se vor face cu ajutorul telefonului mobil. Aproape totul se va ieftini. 70%-80% dintre profesiile curente vor dispărea, vor apărea altele noi. Şi tot aşa.

Când asta? Unele schimbări sunt în plină desfăşurare, celelalte vor avea nevoie de 10-20 de ani. Asta, „la ei”, adică la americani, japonezi, chinezi, nemţi. Conform „tradiţiei”, în ţările mai puţin dezvoltate, România inclusiv, toate acestea vor mai cere alte două sau trei decenii până să se generalizeze. Sau poate nu, pentru că în materie de calculatoare şi internet, suntem în rând cu lumea.

Ce plictiseală ne aşteaptă!...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!