VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Karl Marx, "Însemnări despre români"

 Am auzit de mult despre aceste însemnări, am citit unele fraze reluate în diverse contexte, dar abia acum am făcut rost de carte - de fapt, o cărticică de nici 170 de pagini de format mic, cu note cu tot. A fost tipărită în 2014 de Editura Vicovia din Bacău, care precizează la pagina 2: „Ediţia de faţă este copie adaptată după lucrarea K. Marx, Însemnări despre români, apărută la Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1964, şi conţine numai traducerea manuscriselor în limba română”. Ediţia din 1964 fusese îngrijită de acad. A. Oţetea şi S. Schwann (profesor polonez).

Însemnări şi atât, note de lectură (mai ales asupra volumului „Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes” al lui Elias Regnault, Paris, 1855), destul de atente şi sistematice însă, patru manuscrise (primul mult mai lung decât celelalte trei), redactate pentru uz personal - aflăm de pe internet (a se vedea, de exemplu, http://ioncoja.ro/karl-marx-insemnari-despre-romani/) - scrise în grabă, amestecând cuvinte germane, englezeşti şi franţuzeşti, greu de descifrat, prescutări, fraze incomplete, dar cu adevărat interesante pentru noi, pentru că ne arată un Karl Marx cunoscător al istoriei românilor, în particular, al relaţiilor cu imperiile vecine, cu turcii, ruşii, ungurii şi austriecii. Începutul secolului al XIX-lea, situaţia socială şi economică din cele trei provincii româneşti, Tudor Vladimirescu, Eteria, Regulamentul Organic, Revoluţia de la 1948, dar şi, mai departe în timp, Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, domniile fanariote de după alianţa dintre Cantemir şi Petru cel Mare, ba chiar şi „capitulaţia” încheiată între sultanul Baiazid şi Ţara Românească, după confruntarea de la Rovine (merită cunoscută, pentru că ne prezintă o Înaltă Poartă, cu pretenţii de suveranitate, dar mult mai îngăduitoare decât am învăţat la şcoală: „ţara va continua să se guverneze după propriile ei legi, iar domnul Ţării Româneşti va avea libertate deplină să declare război vecinilor săi şi să încheie pace cu ei”. „Toţi românii care vor intra pe teritoriul Imperiului nostru, pentru afacerile lor, vor fi scutiţi de orice dări şi nimeni nu-i va putea supăra pentru modul lor de a se îmbrăca.”). Şi Imperiul Ţarist şi ocupanţii Transilvaniei, mai ales ungurii, ies destul de „şifonaţi” din aprecierile lui Marx (nu e, deci, deloc întâmplător că prima publicare a însemnărilor a fost făcută la noi în 1964, pe când începuse „dezgheţul”, depărtarea de Moscova).

Sunt multe paragrafe care ar merita reluate. Procedez aproape la întâmplare, pentru a trezi interesul cititorului. „După legea ungară - până în 1848 - românii din Transilvania, asimilaţi cu grecii, evreii, slavii, armenii, ţiganii, erau consideraţi pe propriul lor pământ naţiune tolerată, opriţi să poarte haine şi pantaloni de postav, cizme, pălărie mai scumpă de un florin şi cămaşă de pânză fină. Ei erau numiţi plebea vagaboandă, deşi formau 2/3 din populaţie, în timp ce ungurii, saşii, secuii, grecii, armenii formează numai cealaltă treime.” Ceva mai devreme, despre ţărani: „Rasă puternică, primitivă, în special în munţi şi în Banatul Craiovei. La fel ţăranii din Transilvania. Ironici. Fizionomie meridională. Zeflemişti. Mare putere de asimilare. Traian e un fel de zeu naţional. Superstiţii (strigoi, de ex.).” Despre Basarabia: „Turcia nu putea ceda [ceea ce nu-i aparţinea], pentru că ea este numai suzerană a ţărilor româneşti (...), capitulaţiile nu-i conferă decât un drept de suzeranitate.” „În timpul ultimei lor ocupaţii, ruşii s-au arătat aşa cum sunt; eliberatorii şi-au reluat adevăratul lor caracter.” „Limba română e un fel de italiană orientală. Băştinaşii din Moldo-Valahia se numesc ei înşişi români.” „Ţăranul român nutreşte pentru muscal (moscovit) numai ură.” Marx dixit! Multe altele, în carte.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!