Nicolae Iorga: istoric, poet, dramaturg, memorialist, critic şi istoric literar

S-a născut la 5 iunie 1871, la Botoşani, fiind fiul avocatului Nicu Iorga şi al Zulniei Iorga (n. Arghiropol). Nicolae Iorga este o personalitate enciclopedică, omul universal în înţeles renascentist. Face parte din seria de personalităţi de formaţie enciclopedică deschisă de Dimitrie Cantemir şi continuată de I.H. Rădulescu, B.P. Hasdeu, M. Eminescu, iar după Iorga, seria a fost continuată de George Călinescu.

Istoric şi om politic

Istoric de renume mondial, conducător de reviste şi grupări literare, personalitatea lui N. Iorga a impresionat pe contemporanii săi, dar şi pe urmaşi, prin extraordinara-i putere de muncă şi prin uriaşa-i operă. De copil a rămas orfan de tată, fiind crescut cu greu de mama sa, care trăia dintr-o mică pensie. Având o precocitate intelectuală ieşită din comun, viitorul savant citea, la şase ani, în original, cărţi de autori francezi, printre care V. Hugo şi Florian, ale cărui fabule le ştia pe de rost, după cum însuşi mărturiseşte la maturitate. Studiile primare şi secundare le-a urmat în oraşul natal - Botoşani, apoi la Iaşi. La Universitatea din Iaşi şi-a luat licenţa în litere, promovând toate examenele într-un singur an, înainte de a împlini vârsta de 19 ani. Ca elev a fost şi el cucerit, asemenea multor colegi de generaţie, de ideile socialiste. În cartea autobiografică „O viaţă de om” îşi aminteşte cum a studiat „Capitalul” de Karl Marx, asupra căreia a prezentat un referat la Clubul socialist. Dintr-o scrisoare a lui Ştefan Vâlgolaci, pe care Iorga l-a avut profesor la Universitatea din Iaşi, aflâm că tânărul student de nici 19 ani cunoştea „foarte bine limbile clasice (greaca şi latina), cunoştea franceza, spaniola şi italiana...”. „Era un fenomen şi ca memorie şi ca putere de judecată...”. După luarea licenţei, N. Iorga a obţinut o bursă de studii la Paris, unde s-a specializat în istorie şi s-a familiarizat cu limba şi literatura engleză. De la Paris s-a mutat în Germania, studiind la Berlin şi Leipzig, unde a obţinut titlul de doctor în istoria universală. Paralel cu pregătirea şi susţinerea examenelor, Iorga a întreprins numeroase călătorii de studii în mai multe ţări occidentale, cercetând arhivele istorice din Berlin, Paris, Dresda, München, Nürnberg, Viena, Milano, Veneţia, Bologna, Genova etc. de unde a strâns un imens material de documente. Întors în ţară, la vârsta de 23 ani a câştigat prin concurs catedra de istorie medie şi modernă la Universitatea din Bucureşti. După încă trei ani de călătorie de studii în Europa este ales membru corespondent al Academiei Române, în anul 1898, când avea 27 ani. În anul 1911 este ales membru activ al acestui înalt for de cultură.

Opera istorică a lui N. Iorga a intrat în atenţia opiniei ştiinţifice din ţară şi din străinătate încă de la începutul secolului trecut. La îndemnul lui Karl Lamprecht, fost profesor al lui N. Iorga, tânărul savant român a scris în limba germană „Istoria poporului român” în două volume, pe care le-a publicat la Gotha, în anul 1905 (avea 34 ani). În următorii ani, la îndemnul aceluiaşi profesor Lamprecht, Iorga a scris şi a publicat, tot în limba germană „Istoria Imperiului Otoman” - în cinci volume, apoi „Istoria Bizanţului” în limba engleză, care a fost publicată la Londra în anul 1907. Aceste opere fundamentale au rămas şi astăzi indispensabile oricărui cercetător român sau străin. În anul 1919 a publicat „Istoria poporului francez”, după care a scris şi a publicat monografii pe epoci, pe domenii şi personalităţi, precum: „Istoria comerţului românesc” - 2 volume; „Istoria armatei româneşti” - 2 volume. Între 1936-1939 a publicat „Istoria românilor” - 11 volume. Toate aceste cărţi dovedesc o forţă de muncă uriaşă, o răbdare şi o migală deosebite în descifrarea documentelor. A integrat istoria României în istoria universală într-o operă în trei volume, relevând originalitatea culturii româneşti şi interdependenţa istoriei poporului român cu istoria altor popoare. Numărul cărţilor istoricului N. Iorga sporeşte an de an, ajungând la peste o mie de titluri, fiind scrise în limba română, germană, franceză, italiană, engleză, suedeză, portugheză, daneză. La acestea se adaugă mai mult de douăzeci de mii de articole şi recenzii, toate acestea fiind menţionate de profesor Barbu Theodorescu - fostul său secretar, într-o bibliografie. Prin contribuţia la cercetarea istoriei universale, prin vastitatea operei şi prin sintezele alcătuite, N. Iorga se situează printre cei mai mari istorici ai lumii. El este unul dintre fondatorii Institutului Sud-Est European (1913) şi organizatorul primului Congres de Bizantinologie (1922).

N. Iorga a uimit şi uimeşte pe toată lumea şi prin ritmul deosebit în care a scris şi a publicat:  şapte cărţi în 1905; treizeci şi trei în 1910, douăzeci şi nouă în 1912, iar între anii 1920- 1940 a publicat trei sute de cărţi. A fost doctor honoris causa al mai multor universităţi, membru al Academiei Române şi al mai multor academii străine.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It