La curtea lui Urmuz - Profesorul maghiar scrie…

… Şi scrie bine. Se numeşte Frank Furedi, este profesor emerit de sociologie la Universitatea din Kent, Marea Britanie. Cartea pe care vreau să o prezint se intitulează, sugestiv, „Populism and the European Culture Wars. The Conflict of Values between Hungary and the EU” (Populismul şi războaiele culturale europene. Conflictul de valori dintre Ungaria şi UE) şi a apărut în 2018 la Editura Routlege, Londra şi New York. Am primit-o de la un amic din Debreţin, Gyorgy (deci Gheorghe!) Vaszil.
Titlul este auto-explicativ, iar pe pagina de gardă şi pe coperta din spate apare un text-rezumat care merită reluat în întregime:
„Îngrijorarea şi ostilitatea vizavi de populism a devenit o trăsătură vizibilă a culturii politice contemporane. În Europa, asemenea îngrijorări sunt frecvent îndreptate împotriva euroscepticilor, a căror opoziţie faţă de Uniunea Europeană este adesea descrisă ca fiind o crimă culturală. Vechi afirmaţii antidemocratice privind credulitatea, ignoranţa şi iraţionalitatea maselor sunt frecvent reciclate prin intermediul condamnării ca fiind populişti a celor care votează în mod greşit.
Această carte susţine că resurecţia curentă a anxietăţii antipopuliste este un simptom al pierderii încrederii în democraţie şi în capacitatea demos-ului de a-şi asuma rolul de cetăţeni responsabili. Neîncrederea în popor şi în suveranitatea parlamentară este întărită de îngrijorarea că, în sine, democraţia liberală nu are o bază normativă care să inspire cetăţenilor loialitate şi afecţiune. Concentrându-se pe conflictul dintre Comisia UE şi Guvernul Ungariei, cartea explorează poziţiile contrare ale celor două părţi în ceea ce priveşte suveranitatea naţională, suveranitatea populară, problema tradiţiei şi în privinţa trecutului, care sunt principalele surse ale războiului cultural în Europa".
Teme fierbinţi, despre care am mai vorbit, mult discutate în Europa şi în lume, aproape total ocultate în „presa oficială” din România, dar de care depinde nu numai evoluţia continentului, ci şi poziţia ţării noastre pe continent. Într-un context mai larg, este vorba despre principala problemă a lumii contemporane, lupta tot mai explicită între globalism şi localizare (ca să nu spun naţionalism). Evident, cartea exemplifică acest conflict cu cazul Ungariei, făcând o foarte bună propagandă părţii maghiare. Titlurile capitolelor sugerează deja genul de argumente, direcţiile pledoariei: „Cine decide care sunt valorile Europei?; De ce să ne ascundem valorile comune? Problema tradiţiei; Conştiinţă naţională versus identitate deznaţionalizată; Războaiele [împotriva] memoriei sau cruciada împotriva trecutului; Antipopulismul şi criza valorilor”. Un capitol conclusiv, o bogată bibliografie (merită consultată) şi un index de noţiuni încheie cartea.
Câteva observaţii. Bine scrisă, bine plasată în literatură, eurosceptică cu moderaţie şi argumente (am mai propus undeva termenul „euroluciditate”, scepticismul sau optimismul par prea apropiate, deci afectate, de emoţii), discuţia priveşte toată Europa de Est, toată Europa chiar, nu numai Ungaria (pe când o carte cu o temă similară scrisă de un profesor universitar român?...), nu pomeneşte Declaraţia de la Paris din toamna lui 2017, dar tema, argumentele şi concluziile sunt aceleaşi - Europa trebuie să revină la rădăcinile ei culturale (creştine), la tradiţie, la valorile care au consacrat-o... Da, dar aude cine trebuie?...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It