S-o cunoaştem pe Barbara Walder!

Evenimentul în cadrul căruia Curtea de Argeş l-a recuperat pe Urmuz - prin dezvelirea plăcii memoriale amplasate în locul în care a existat casa copilăriei scriitorului - a prilejuit întâlnirea noastră cu artistul plastic Barbara Walder, de origine din Germania, dar care locuieşte în prezent în Liechtenstein. Ei bine, a fost momentul în care am aflat că aceasta pregătea o expoziţie specială pentru Argeş, dedicată în mod direct românilor de pretutindeni. Mai precis, Barbara ne-a dezvăluit pe atunci că scopul lucrărilor sale constă în reconectarea compatrioţilor noştri (cu precădere, a celor plecaţi departe de ţară) cu locurile natale şi cu pământul originar, în vederea recuperării identităţii. Recunoaştem că ne-a surprins plăcut această veste, deşi ne-a stârnit curiozitatea subiectul. Cum era şi firesc, ne-am pus întrebarea: "De ce să abordeze un artist străin o problemă dureroasă a românilor?". Aşa că Barbara a acceptat să ne acorde un scurt interviu, pe care-l vom reda mai jos. Înainte, însă, menţionăm că expoziţia se va derula în două etape sub genericul "Mamă Pământ - Tată Cerul - Vreau să-mi trăiesc EU-l". Astfel, lucrările artistei germane vor lua primul contact cu publicul argeşean pe 27 mai, la Biblioteca Judeţeană "Dinicu Golescu" din Piteşti, acolo unde vor putea fi admirate până pe data de 1 iunie. Ulterior, în intervalul 4-28 iunie, compoziţiile sale se vor regăsi pe simezele de la Centrul de Cultură şi Arte "George Topîrceanu" din oraşul nostru. Organizatorul acestui eveniment dual este acad. Gheorghe Păun, iar curatorul celor două vernisaje va fi Giampaolo Trotta.
Ca s-o cunoaşteţi cât de cât, nu putem merge mai departe fără să trecem în revistă câteva repere biografice. Aşadar, Barbara Walder s-a născut la 22 iulie 1952 în Germania, ţară în care a locuit până în anul 2006, după care a trăit 6 ani în Elveţia, iar din 2012 şi-a stabilit reşedinţa în Principatul de Liechtenstein. În anul 1998 şi-a început studiile de pictură şi sculptură în Germania şi, mai apoi, în Elveţia. Dedicată pasiunii sale, Barbara a călătorit mult pentru aprofundarea artelor în Europa, Egipt, Iordania şi Turcia. În anul 2002 a debutat oficial în cariera artistică, prin pictură. Despre sine, acesta a precizat: "Sunt fascinată de natură încă din copilărie, fapt ce se oglindeşte clar în pictura mea. Mă străduiesc să găsesc răspunsuri cu privire la rolul luminii şi al culorilor din natură în raport cu oamenii. Lucrând cu ghipsul şi creta, cu guaşa şi, mai nou, chiar şi cu alte materiale aplicate deasupra compoziţiilor cu colaj, eu imprim operelor mele o notă aparte pe naturaleţe şi autenticitate". Mai multe detalii, însă, le puteţi găsi în ediţia din luna iunie a Revistei "Curtea de la Argeş" (redactor-şef, acad. Gheorghe Păun), într-un material amplu semnat de criticul de artă contemporană Giampaolo Trotta.
Barbara Walder ne-a declarat cu tărie că arta pe care o face defineşte, fără doar şi poate, cine este ea ca persoană. Iată, dar, cum vede ea procesul de creaţie, crearea legăturilor şi influenţa pe care arta o poate avea asupra individului:

- Cum poţi descrie relaţia/conexiunea dintre tine şi arta ta?
- Arta se iveşte din plăcerea mea de a experimenta. În timpul actului artistic există un permanent dialog între mine şi lucrarea mea.
- Cum ai introduce arta contemporană unei persoane neiniţiate?
- Fiecare fiinţă umană are propriile posibilităţi de a ajunge la arta mea, materializate cel mai bine prin impactul emoţional pe care-l au lucrările mele în ceea ce priveşte culoarea. Analizând în profunzime, în acest fel se face trecerea la cel de-al doilea nivel al înţelesului inerent al unei lucrări, care este recunoscut prin prisma simbolismului.
- Ai vreun pictor/artist vizual preferat?
- Orientarea mea artistică este ancorată în mişcarea "Art Informel" - şi-i menţionez pe Otto Greis - "pictorul luminii", ​​Antoni Tàpies şi Emil Schumacher. Un altul, care este reprezentativ pentru epocile trecute, este Leonardo da Vinci, la care apreciez tehnica de tranziţie a culorilor.
- Au influenţat aceştia stilul tău?
- Nu. Pictez de la mine însămi!
- Ce înseamnă un artist/pictor bun, în opinia ta?
- Un artist este bun atunci când conţinutul şi munca sa coincid şi, astfel, sunt autentice, sincronizate cu el şi progresul său spiritual, atunci când legile picturii sunt aplicate - alegerea culorii, precum şi compoziţia, proporţiile şi ritmul.
- Care sunt aşteptările tale cu privire la aceste două expoziţii din Curtea de Argeş şi Piteşti?
- Aceste expoziţii reprezintă încă un pas în progresul meu artistic.

- Ai spus că lucrările care fac obiectul celor două vernisaje au închistat în ele un mesaj profund pentru români. De ce crezi că arta ta îi poate face să se întoarcă la rădăcinile lor?
- Propunerea de a expune la Curtea de Argeş a venit din partea Clubului Internaţional şi a Revistei de cultură "Curtea de la Argeş". Clubul a avut în vedere aşa-numiţii "strămutaţi". Din relatări am aflat despre marea durere a românilor care trăiesc în afara graniţelor ţării lor. Sufletul uman experimentează tot mai adesea separarea prin strămutare, iar acestă trăire ne readuce în memorie scena expulzării primordiale din Paradis, moment ce coincide cu începutul evoluţiei inevitabile a dualităţii. De-a lungul evoluţiei umane, individul s-a străduit permanent să revină la unitate. În dualitate, sufletul caută până când "EU"-ul ajunge la independenţă, la conştientizarea lui "Eu sunt", care se formează deja în contextul cultural actual. Aflată încă în acea stare a dualităţii, fiinţa umană îşi proiectează separarea în celălalt - "patria-mamă", până când îşi dezvoltă legătura cu el însuşi şi o va experimenta din nou. Numai atunci reuşim să ne simţim liberi, indiferent de locul în care am trăit sau trăim în prezent. În viziunea mea, această libertate nou dezvoltată eliberează, de asemenea, şi Mama Pământ de povara ei emoţională. Procesul se aplică tuturor persoanelor care emigrează sau care sunt strămutate din ţările lor de origine. De altfel, acesta este un subiect fierbinte la nivel mondial. Expoziţia poate deschide mintea vizitatorilor pentru a porni pe calea lor spre dezvoltarea unei conexiuni interioare. Când spun asta, o fac gândindu-mă şi la propria experienţă de viaţă. Mereu am simţit că nu eram în locul potrivit acolo unde am trăit. Această situaţie m-a făcut să fiu permanent neliniştită şi în căutare. Prin faptul că am ajuns la mine, prin dezvoltarea legăturii cu mine şi cu pământul meu, mi-am găsit pacea interioară şi bucuria adevărată. Vreau să transmit această bucurie primordială a vieţii prin lucrările mele tuturor oamenilor şi să-i încurajez să facă proprii paşi pe drumul lor spre a se reconecta cu ei înşişi!
- Cum poate publicul românesc să-ţi decodeze operele?
- Cheia se află în inima fiecărui individ dispus pentru a o deschide spre ceva nou.
- Aveai românii în mintea ta în timp ce lucrai la aceste tablouri sau doar după ce le-ai terminat ţi-ai dat seama că ar putea transmite ceva naţiunii noastre?
- În viziunea mea, locul cere lucrările pe care le fac, aşa că voi lăsa mereu să se întâmple acest lucru, ceea ce face ca tema legăturii să fie clară pentru mine. După ce m-a întrebat curatorul - prof. Trotta - dacă aş vrea să ţin expoziţia în Curtea de Argeş, am avut impulsul să lucrez cu pământ. Selecţia, însă, a fost făcută de către prof. Trotta, şi cuprinde atât aceste lucrări noi, cât şi unele mai vechi.
- Este arta un instrument puternic care să-i ajute pe români să-şi regăsească sau să-şi recupereze identitatea?
- Arta poate fi un companion eficient şi vă poate ajuta să găsiţi calea proprie spre interiorul vostru.
- Pot fi schimbaţi oamenii prin artă? Poate fi schimbată mentalitatea individuală sau colectivă prin picturi?
- Arta şi cultura au sarcina de a dezvolta societatea în evoluţia ei, mai ales că trăim o schimbare puternică a timpurilor noastre. Evoluţia - a omenirii şi a pământului - a făcut un salt mare, iar acum fiecare fiinţă umană este încurajată să aibă în vedere propria dezvoltare.
- Poate oricine să producă artă?
- Crearea artei necesită focul interior pentru dobândirea abilităţii şi presupune să fii gata să te ocupi de sinele tău. În acelaşi timp, dezvoltarea spirituală este o altă condiţie prealabilă. Astfel rezultă şi diferenţa esenţială între artă şi decorare - aceasta din urmă fiind adesea văzută ca lipsită de conţinut şi de mesaj.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It