RESTITUIRE: Ion C. Pena - poet, epigramist, prozator - trăitor pe plaiurile domneştene

Făcând o trecere în revistă a tuturor personalităţilor politice, istorice, cultural-artistice,  care au vizitat, în decursul timpului, şi au îndrăgit localitatea Domneşti, îmi dau seama că bine grăit-a documentul de pe la 1785, în care un arhimandrit „ot Argeş”, necăjit de nesupunerea sătenilor din Domneşti, jeluia Măriei Sale -„rugător către Dumnezeu”, spunând, cu mare supărare, despre domneşteni, cum că „nu sunt ca în alte sate, mai uşurei.” 

Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai I, mareşalul Antonescu, doctorul Costinescu (ministru al Sănătăţii), Gh. Tătărăscu (consilier regal şi şeful guvernului între 1934 şi 1937), Dumitru Alimănişteanu (împreună cu soţia sa, Sarmiza), Ion Mihalache, Nicolae Ceauşescu (preşedinte al ţării până în 1989), Emil Constantinescu (preşedintele României între 1996-2000), prim-miniştrii Nicolae Văcăroiu şi Adrian Năstase, academicienii Eugen Macovschi, Mihai Ralea, Gheorghe Păun, oameni de cultură şi artă, mari scriitori ca Barbu Ştefănescu Delavrancea, Spiru Haret, C-tin Rădulescu-Motru, Ilie Torouţiu, Ilie Purcariu, Adrian Păunescu, actori ca George Calboreanu, Ştefan Ciubotăraşu, Emanoil Petruţ, Dem Rădulescu, Colea Răutu, Ilarion Ciobanu, Florina Cercel şi mulţi, foarte mulţi alţii care, nu o dată, au trecut prin satul nostru sau, în diverse ocazii, au amintit numele Domneşti, vorbind cu plăcere şi admiraţie despre acest minunat colţ de rai, despre Feţii-Frumoşi şi Ilenele Cosânzene de pe plaiurile acestea de vis, despre Râul Doamnei, despre căsuţa Sultănicăi, făcută celebră de nuvela lui Delavrancea. Tot aici, la Domneşti, ar putea fi sălaşul Anei cea jertfelnică, poate sălaşul celor nouă „meşteri mari” şi al lui Manole. 

Şi tot aici, de prin 1941, a trăit cândva, chiar dacă nu pentru mult timp, Ion C. Pena, agent administrativ, perceptor, dar şi talentat poet, epigramist, prozator, foarte puţin cunoscut astăzi, al cărui talent anunţa neomodernismul lui Nichita Stănescu şi Marin Sorescu. 

 

Date biografice

 

Perceptorul-poet Ion C. Pena s-a născut pe 25 august 1911, într-o familie de ţărani din comuna Belitori (azi,Troianul), jud. Teleorman, primul dintre cei şapte copii ai familiei Chiriţă-Firică şi Lisandra Pena. Va fi cel de-al cincilea copil pe care cei doi părinţi aveau să-l înmormânteze în timpul vieţii lor. Ce jale trebuie să fi fost în sufletele acestor părinţi care şi-au condus deja la cimitir patru dintre cei şapte copii, mare tragedie, grea povară.

În 1936 îl găsim perceptor la Sicheviţa, judeţul Caraş, timp de 5 ani, până în 1941, ca delegat de agenţie. Înfiinţează Căminul Cultural „Lumina”, donând acestei instituţii culturale un aparat de radio, iar bibliotecii, cărţi în valoare de mii de lei. 

 

Domnişan prin adopţie

 

Venit la Domneşti în 1941, tot ca agent administrativ, ajută la modernizarea bibliotecii, în comună existând de mult această instituţie, se implică puternic în activitatea culturală a satului, organizând cu elevii şi studenţii frumoase programe artistice la Teatrul de vară „Nişeta”, construit cu truda financiară a fruntaşului ţărănist din comună, Gheorghe Şuţa, cu care Pena se împrieteneşte şi care-l găzduieşte până la plecarea pe front. La numai 33 de ani, pe 29 iulie 1944, Ion Pena este răpus, fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia.

A fost membru al PNŢ, de aici şi prietenia cu Gheorghe Şuţa, liderul ţărănist din Domneşti (fratele avocatului Nicolae Şuţa, viitor şef de cabinet al preşedintelui partidului, Ion Mihalache). Datorită politicii ţărăniste, Ion C. Pena a devenit un scriitor interzis, ca mulţi alţii. Destin frânt la numai 33 de ani, Pena a urmat şcoala primară în satul natal, Belitori, apoi Şcoala de Comerţ Superior din Turnu Măgurele. Publică poezii, epigrame, proză, literatură apreciată de către publicaţiile bucureştene „Universul literar”, „Păcală”, „Prepoem”, „Epigrama”, „Vremea”. A mai publicat în revista buzoiană „Zarathustra”, redactată de Ion Caraion şi Al. Lungu, în cele teleormănene „Oltul”, „Drum”, „SO4H2”, „Graiul tineretului”. Debutează la 15 ani, în 1926, în revista „SO4H2”, cu poezia Alpinism. În 1928, traduce volumul Poemele mele de Serghei Esenin. 

 

Vizionarul

 

De tânăr, Ion C. Pena şi-a creat multe adversităţi politice, publicând texte în care se delimita de „exclusivismul rasei şi culturii germane”. În epigrame, caricaturizează personalităţi literare şi politice: A. C. Cuza, Ion Pillat, Radu D. Rosetti, Al. O. Teodoreanu, Nicolae Iorga, Nicolae Crevedia (tatăl lui Eugen Barbu), Macedonschi, Grigore Tancu-Iaşi, Tudor Arghezi, Iancu Brezeanu, Damian Stănoiu şi mulţi alţii. Este antibolşevic convins, încă înainte de venirea trupelor sovietice. Iată ce scrie în revista „Păcală”: „Iar când la Patria Română/ Râvneşte hidra bolşevică/ Nesăţioasă şi păgână/ Ia şi o armă, că nu strică!”

Membru activ al grupării literare „Drum”, înfiinţată în 1935 de Zaharia Stancu, publică volumul de epigrame Furcile caudine, în 1939, la Editura „Drum”, fiind receptat ca un talentat epigramist. G. Călinescu îl cataloghează pe Ion Pena în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ca fiind cel mai bun şi autoritar teleormănean în domeniul epigramei. Pena urma să publice încă două volume, Iarmaroc şi Flori veninoase, dar acestea au fost interzise de cenzură. Încă două volume au rămas nepublicate: Nord şi Fum. 

Publică, în anul 1940, în „Universul literar”, suplimentul ziarului „Universul”, fiind prezentat ca „un poet plin de un talent robust, original şi format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalţi (...) un poet de rasă”. 

În anul 1937, Pena scrie la Sicheviţa povestirea utopică „Moneda Fantazienilor”, în care merge cu anticipaţia până în anul 2000. Întâlnim analogii cu colectivizarea (coop-uri, grădiniţe), autorul dovedindu-se un vizionar şi un bun analist social. În articolul său „Un caz ciudat”, prozatorul Constantin Stan scoate în evidenţă faptul că Pena îl devansează pe Orwell. În volumele „Fotografii la periscop” şi „Secvenţe de istorie literară”, Stan V. Cristea îl numeşte pe Ion Pena „un scriitor fantazian nedreptăţit”, iar revista „Caligraf” din iulie 2005 nota : „Surprinzător, prin anii 1943-1944, Ion Pena evolua spre un nou fel de poezie, îi întrezărim pe Nichita Stănescu şi Marin Sorescu.” Prozatorul Victor Marin Basarab, profesor şi publicist, spune că „Moneda Fantazienilor” ar trebui „aşezată lângă proza urmuziană, într-o corectă înţelegere a vizionarismului sud-est european (...) şi, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian.” 

La 100 de ani de la naşterea perceptorului-poet Ion C. Pena, în 2011, a apărut cartea „Scrieri”. Este foarte curios faptul că Ion Pena vorbea deja, prin 1937, despre ceea ce avea să se întâmple din 1953 până în 2000, vorbea despre colectivizare, stalinism, împroprietărire. Destinul acestui scriitor începe, paradoxal, cu o moarte - nici până acum neputându-se demonstra faptul că aşa-zisul accident din 1944 nu a fost o urmare a vechii sale atitudini (din revistele „SO4H2”şi „Păcală”), prin care scriitorul critica atitudinea şi gândirea sovietică, stalinistă, bolşevică, ce câştiga tot mai mult teren. 

Nu a mai apucat să revină la Domneşti, unde era chemat printr-o epistolă, scrisă în octombrie 1944, de către prietenul său Ion Zăinescu, tot perceptor în această comună, prin care îl înştiinţa despre gândurile bune ale domnului Gheorghe Şuţa de a sprijini tipărirea scrierilor sale. Chiar dacă a zăbovit puţin timp în Domneştiul pe care l-a iubit, scriitorul Ion Pena a lăsat o dâră adâncă în cartea monografică a localităţii, înviorând viaţa spirituală. De aceea, Domneştiul şi domnişanii se mândresc cu el, ca şi cum ar fi unul de-al lor.

Nota autorului. Mulţumesc pentru datele despre viaţa şi activitatea scriitorului Ion C. Pena, puse la dispoziţie de nepotul acestuia, ing. Marin Scarlat.

 

Pin It