Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
luni 27 septembrie 2021 19:18

VLADISLAV I (VLAICU), UNUL DINTRE CEI MAI DE SEAMĂ DOMNITORI AI NEAMULUI ROMÂNESC (VII)

Tensiuni între forțele de ocupație și populația din Țaratul de Vidin. Prima confruntare a oastei Țării Românești cu forțele turcești. Intervenția marelui Voievod Vlaicu pentru eliberarea Vidinului.
*Chiar dacă în materialele trecute au fost amintite unele aspecte despre eliberarea Vidinului, în cele ce urmează vom trata in extenso acest episod, pentru a vă oferi o imagine mai limpede a evenimentelor.
După cum era și firesc, recunoașterea suzeranității coroanei angevine a determinat o detensionare a fluxurilor interstatale, ceea ce i-a permis domnitorului valah Vladislav I (Vlaicu) sa-și realizeze și mai bine obiectivele sale de interes național. Totuși, mâhnirea lui Vlaicu ținea de neputinţa sa de a interveni cu ajutor (deocamdată) și, pentru asta, Țarul Strațimir și soția lui Ana (rudele domnitorului valah) sufereau în captivitate, iar locuitorii Țaratului bulgar de Vidin treceau printr-un proces forțat, nedorit și chinuitor de catolicizare. Pe masură ce timpul trecea, regele maghiar Ludovic I devenise tot mai apăsat de consecințele înfrângerii suferite în Moldova și primea cu înfrigurare veștile ce-i veneau din Țaratul de Vidin, unde se manifestau împotriviri majore la acțiunile reformatoare ale forțelor sale de ocupație, ceea ce putea genera nemulțumiri și în alte teritorii aflate sub dominația coroanei.
După luarea în stăpânire de către Valahia a teritoriilor (ducatelor) de peste munți, domnitorul muntean Vlaicu era solicitat de către regele angevin să participe cu forțe pentru a lupta (în coaliție) împotriva turcilor care înaintau în Europa, dar și împotriva bulgarilor. Totuși, chiar dacă Voievodul valah accepta cerințele coroanei, conștiința lui de a păstra neatârnarea și independența țării sale era de neînduplecat. Aceleași obiective le avea în vedere Vlaicu și pentru Țaratul de Vidin, condus, cu ceva vreme în urmă, de către vărul său Ivan Strațimir.
În continuarea celor amintite, între 1367 - 1368, forțele celor două state (ungar și muntean) resping atacul conjugat al oastei Țarului de la Târnovo - Ivan Alexandru (1331-1371) - cu forțe turcești împotriva Banatului Bulgariei (Nicolae Iorga, „Istoria Poporului Românesc”, Volumul 2, Traducere din limba germană de Otilia Teodoru-Ionescu, Editura Casei Școalelor, București, 1922, p. 33). Țarul era extrem de mâhnit de ocuparea de către oastea regelui angevin a Țaratului de Vidin (destul de limitat teritorial, comparativ cu Țaratul de Târnovo). Ivan Alexandru l-a stabilit și înființat pentru fiul sau Ivan Strațimir (țar în perioada 1356-1396), ce cuprindea Vidinul și partea apuseană a statului bulgar istoric (Constantin C. Giurescu, „Istoria Românilor”, Editura All Educațional, București, 2003, p. 299-300).
Din confruntarea amintită a rezultat și prima biruință a oastei Țării Românești împotriva celei turcești aflate (atunci) în faza de expansiune în Balcani. Așadar, forțele Semilunii (sub comanda sultanului Murad I, 1360-1389) cuceriseră, încă din 1361, Adrianopole (de la Imperiul Bizantin) și apoi, în scurt timp, o parte importantă a Peninsulei Balcanice (Constantin C. Giurescu, „Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri”, București, Fundația regală pentru literatură și artă, 1946, p. 409-413).
Tensiunile continue dintre populația din Țaratul de Vidin și forțele de ocupație ungurești, pe de-o parte, și situația neprielnică a creării „Banatului unguresc al Bulgariei” pentru Țara Românească, pe de-alta parte, l-au determinat pe marele Voievod valah Vladislav I (Vlaicu) să raspundă solicitărilor de intervenție a răsculaților (susținuți întrucâtva și de Țarul de la Târnovo).
A urmat intervenția lui Vlaicu cu oaste (de elită), reușind eliberarea imediată a Vidinului de sub ocupația maghiară, cu intenția vădită de a repune pe vărul său Strațimir pe tron. Derularea acțiunilor rapide de eliberare, conduse de către domnitorul muntean, însoțite de dispariția unor călugări catolici (vina fiind a localnicilor), l-au determinat pe regele Ungariei, Ludovic I de Anjou, să declanșeze, în septembrie 1368, o campanie ofensivă pe două direcții împotriva Țării Românești (Tiberiu Ciobanu, „Voievozi desăvârșitori ai statelor medievale Țara Românească și Moldova: de la Basarab I și Bogdan I la Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun”, Editura Excelsior Art, Timișoara, 2003, p. 51).
~ Va urma ~

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.