Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
smbt 16 octombrie 2021 21:01

VLADISLAV I (VLAICU), UNUL DINTRE CEI MAI DE SEAMĂ DOMNITORI AI NEAMULUI ROMÂNESC (VIII)

Alianța lui Vlaicu cu turcii pentru respingerea dominației excesive a coroanei angevine. Sancțiuni economice primite de către Țara Românească. Alte conflicte militare între oștile maghiare și cele valahe

Potrivit consemnărilor istorice veridice, rezultă neîndoielnic că renumitul Voievod Vlaicu și oastea Țării Românești au învins în mod umilitor forțele direcționate de regele angevin pentru invadarea statului valah, pentru că a îndrăznit să atace forțele maghiare ce ocupau Vidinul, în scopul eliberării lui. Așadar, domnitorul muntean a fost marele câştigător al războiului, datorită dibăciei făuririi planurilor, abilitații și energiei de a le pune rapid și eficace în aplicare împreună cu subalternii săi. Astfel, biruințele oastei Țării Românești au creat din nou, dar pentru scurt timp, condițiile normalității necesare în relațiile cu Ungaria.


Totuși, înțelegând termenii subtili ai rivalității, precum și a tendinței de impunere a autorității de către coroana angevină asupra țării sale, abilul Voievod Vlaicu a derulat, încă din 1370, tratativele și a încheiat, în anul 1374, o alianță cu turcii. Prin urmare, raporturile interstatale ungaro-valahe s-au depreciat treptat, tinzând spre conflictualitate (Tiberiu Ciobanu, „Voievozi desăvârșitori ai statelor medievale Țara Românească și Moldova: de la Basarab I și Bogdan I la Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun”, Editura Excelsior Art, Timișoara, 2003, pp. 55-58).
Mai întâi Țara Românească a primit sancțiuni economice din partea Ungariei, iar apoi s-a confruntat cu interdicții dictate de către Statul Papal. De pildă, regele Ludovic I a dispus, în 16 martie 1373, să fie sistat importul de sare din Valahia. Ceva mai târziu, în același an, papa de la Roma (Grigore al XI-lea, 1370-1378) a poruncit episcopului Transilvaniei (Demeter, 1368-1376) să procedeze la excomunicarea tuturor nesupusilor ce vor vinde armament Valahiei sși Semilunii (Constantin C. Giurescu, „Istoria românilor din cele mai vechi timpuri”, București, Fundația regală pentru literatura și artă, 1946, p. 412).


Cu toate că, încă din 1370, Vlaicu a procedat la nerecunoașterea suzeranității statului muntean față de cel maghiar, Țara Românească va stăpâni în continuare Banatul de Severin, Amlașul și Făgărașul, întinzându-se de la lanțul Carpatic (cu granița de S-V, S si S-E pe Dunăre) pană în părțile Chiliei. În continuare, relațiile dintre Ungaria și Țara Românească au devenit tot mai tensionate, fiindcă neînțelegerile dintre conducătorii celor două țării evoluaseră de așa natură, că era fără sorți de armonizare. Așadar, în 1376, Ludovic I îl numește pe Vlaicu „noster emulus”, adică „rivalul nostru politic sau „concurent la regatul țărilor noastre” (Nicolae Densușianu, „Dacia Preistorică”, 1913, Editura Arhetip, București, 2002, p. XLVIII).
Toate acestea au culminat, mai întâi, cu încălcarea acordurilor stabilite între cele două state și, ulterior, cu izbucnirea, în vara anului 1376, a unui conflict militar generat de oastea Ungariei în zona Banatului de Severin (prin atacarea cetății Severinului) aflat în stăpânirea Valahiei (Tiberiu Ciobanu, Op.cit., pp. 57-58). Acest teritoriu avea deja un istoric conflictual cunoscut, încă din vremea lui Basarab I, reprezentând de-altfel și motivul disputei și apoi al Bătăliei de la Posada (din 9-12 noiembrie 1330).


Marele Voievod Vlaicu, fiind pregătit pentru a raspunde adecvat la agresiune, a intervenit imediat în fruntea oastei sale, reușind să învingă forțele atacatoare maghiare și să elibereze Severinul. În continuare, Domnitorul valah a declanșat, fiind în fruntea corpului de apărare muntean, o serie de acțiuni contraofensive puternice împotriva forțelor de ocupație (conduse de regele angevin), pe care le-a biruit în câteva bătălii succesive. La un moment dat, în anul 1377, în iureșul uneia dintre acele bătălii cu forțele adverse, fiindu-i slăbită siguranța acțională aferentă poziției de conducător al corpului de oaste muntean și de vajnic luptător, celebrul Voievod muntean Vladislav I (Vlaicu) a fost grav rănit, devenind în scurt timp, de atunci - pană astăzi și în continuare, Voievodul și eroul de seamă al neamului românesc (Nicolae Constantinescu, „Vladislav I 1364-1377”, Editura Militară, București, 1979, pp.149-150). Chiar și după acest eveniment nefericit pentru oștenii și locuitorii Țării Românești, războiul cu forțele maghiare a continuat sub conducerea imediată a Voievodului Radu I (fratele lui Vlaicu), urmând a se finaliza, cu o mare biruință românească, către sfârșitul lunii martie 1377 (Tiberiu Ciobanu, Op.cit., p.59).

 

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.