Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
duminic 23 ianuarie 2022 01:40

EMINESCU ȘI UNIREA

La vremea înfăptuirii Unirii, Mihai Eminescu avea nouă ani și fiind elevul profesorului Aron Pumnul, mare patriot Aron Pumnul, Eminescu avea convingeri unioniste și dragoste pentru românitate.

Memorialistul Nicolae Petrașcu, discipol al lui Titu Maiorescu, a relatat cum a trăit Eminescu momentul Unirii. Copilul Mihai Eminovici se afla în vacanța de iarnă la țară în perioada în care s-a înfăptuit Unirea, iar tatăl său, care făcea parte din grupul antiunionist, i-a adresat o scrisoare caimacanului Vogoride în care critica ceea ce avea să urmeze: „Scumpa noastră Moldovă ar fi amarnic lovită dispărând de la Focșani. Strămoșii ar blestema din gropnițele lor”...

În ciuda convingerilor tatălui său, Mihai Eminescu a primit cu bucurie Unirea: „În ajunul Unirei, tatăl său plecă la Iași, iar el, auzind de la țăranii strânși în fața casei Popii Vasile că se va înfăptui a doua zi actul Unirei, se întoarse repede acasă strigând de bucurie: -Ura!, trăiască Unirea. Și, fără să mai aștepte, începu de cu noapte să împodobească gardul și pridvorul casei cu ramuri de brad verde și ferestrele cu hârtie colorată. A doua zi, cântece și veselie pe toți țăranii din sat care cu micul Eminescu printre ei jucau de cutremurau dealurile și răsunau pădurile”, a consemnat Nicolae Petrașcu.

Anii grei de domnie, dar cu mărețe împliniri, ai lui Vodă Cuza au coincis cu formarea cărturărească a junelui Eminescu, dar și cu unele peregrinări prin Transilvania furată, întărindu-i acestuia convingerile naționale. Aparent indiferent la schimbările din țară, Eminescu va demonstra mai târziu, în zeci de articole și cronici cu caracter politic, istoric ori social-economic publicate în presa vremii, că domnia lui Cuza devenise un reper pentru el: pe lângă inerentele scăderi, specifice, de altfel, pământenei noastre exis­tențe, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost pătruns de un sincer patriotism, exprimat nu doar în cuvinte, ci îndeosebi în fapte cutezante, care au dus la propășirea materială și culturală a poporului.

Personalitatea emblematică a lui Cuza a devenit tot mai atrăgă­toare pentru tânărul botoșănean; după 1869, ca student la Viena, știind că suveranul său și-a început pribegia în 1866, izgonit de pe tron de monstruoasa Coaliție, a ținut în mod deosebit să-l întâlnească. Întrevederea s-a petrecut în memorabila zi de 1 ianuarie 1870. Un grup de studenți, în frunte cu Eminescu, l-a vizitat pe surghiunitul domn la vremelnica sa reședință din Döbling, în apropierea Vienei, pentru a-i adresa urările tradiționale de Anul Nou. Mișcat de gestul tinerilor intelectuali români din Universitatea vieneză, Cuza i-a primit cu multă bunăvoință. Se poate lesne imagina ce impresie puternică a lăsat asupra poetului personalitatea pribeagului suveran. Se pare că toată activitatea politică a studentului Eminescu de la Viena, dar și de după revenirea pe meleagurile natale, a fost însuflețită de istorica și tulburătoarea întâlnire cu Domnitorul Cuza. Peste trei ani, în 1873, pe 15 mai, Alexandru Ioan Cuza și-a început călătoria către veș­nicie la doar 53 de ani. La 29 mai, adus în patrie, a fost înmormântat la Ruginoasa, în prezența a peste 30.000 de români. Eminescu se găsea de un an la Berlin, continuându-și studiile și încercând să-și susțină doctoratul; probabil acesta a reprezentat unicul motiv pentru care nu s-a aflat în marea de oameni venită să-și salute, cu nesfârșită recunoștință, Domnitorul.

Ideile reformiste ale lui Cuza, nestinsul său dor de țară, de neamul ce l-a odrăslit, le vom regăsi la Eminescu chiar în articolele de debut în publicistică, apărute într-un ziar din Pesta, numit „Federațiunea”. În aprilie și mai 1870, studentul Eminescu a scris trei articole: „Să facem un congres, În Unire e tăria și Echilibrul”, lansând ideea organizării unui congres românesc prin care să se exprime solidaritatea cu celelalte nații asuprite ale imperiului, criticând cu fermitate bazele consti­tuționale ale statului austro-ungar. Vă închipuiți că repercusiunile temerarelor idei nu s-au lăsat prea mult așteptate: autoritățile imperiale i-au intentat proces, acuzându-l de destabilizare și instigare la rebeliune. De altfel, implicarea sa ulterioară în organizarea serbării de la Putna din 1871, dar și în celelalte acțiuni patriotice, trebuie înţeleasă în aceeaşi cheie: o continuare a luptei poetului pentru unitatea națio­nală, pecetluită departe de ţară, la Viena, în însuflețitoarea întrevedere cu Alexandru Ioan Cuza.

Întors acasă, publicistul Eminescu devine redactor-șef al „Curierului de Iași”, iar din 1877 al ziarului „Timpul” din București, prilej de a-și continua cu trudnică dragoste lucrarea de deșteptare națională prin sute de articole și cronici; între ele, găsim zeci de referințe la marele Cuza, domnitorul oropsit. Nu ne propunem să le nominalizăm, căci doar o înși­ruire a lor ar necesita un spațiu întins. Vă lansăm, în schimb, provocarea ca, în cinstea zilei de 24 ianuarie, să recitim emoționan­tele trimiteri eminesciene la primul domn al Principatelor Române Unite și la uriașa lui personalitate. Totuși, ca să vă determinăm să recurgeți la acest gest patriotic, se cuvine să expunem măcar câteva repere.

Pentru Eminescu, Vodă Cuza a fost, de departe, unul dintre iluștrii cârmuitori pe care i-au avut românii vreodată, neuitând de Ștefan cel Mare, Matei Basarab sau Mihai Viteazul. Cunoscându-l personal și auzind din gura lui nețărmurita-i dragoste faţă de neam şi ţară, în numeroase articole, Eminescu critică dur pe cei care au complotat la detronarea domnului pământean, cu precădere cadrele militare, demonstrând cu solide argumente juridice că trădarea lor a însemnat o adevărată crimă împotriva românismului.

În alte articole, autorul detaliază condițiile istorice și politice ale alegerii lui Cuza, insistând pe uriașele realizări înfăptuite într-un timp extrem de scurt, care au constituit premisele fundamentale ale dezvoltării statului modern.

Cu un pătrunzător simț al onestității, jurnalistul Eminescu critică unele decizii sau politici cuziste, aplicate nu din rea-voință, ci poate din pripă, sub presiunea, se pare, a unor conjuncturi externe și interne.

Concluzionând, ori de câte ori i s-a dat șansa de a le oferi cititorilor săi exemple demne de urmat, pe lângă marii voievozi care au luptat cu sabia în mâini, iar din piepturi și-au făcut platoșă neînfricată spre apărarea gliei străbune, publicistul Eminescu nu uita să amintească de domnitorul Cuza, model de dăruire în slujba României și a românismului.

 

 

 

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.