Editorial LA ŢINTĂ - Diplomaţie handicapată
Trăim într-o ţară condusă parcă de persoane cu dizabilităţi. Cu care acest popor, profund creştin, este condamnabil de iertător. Nu numai că se resemnează cu situaţia, de parcă ar fi dominat de un fatalism masochist greu de explicat pentru alţii, dar mai face şi protecţie socială cu cei ce-şi bat joc de el, oferindu-le salarii nesimţite în raport cu realizările. Majoritatea celor care au avut de-a face cu guvernările de după 1990, chiar şi colateral, au fost acuzaţi de fapte pentru care în alte ţări ar fi înfundat puşcăriile pe viaţă. La noi sunt protejaţi de forţe oculte şi îşi mai păstrează şi averile adunate prin metode care au mers de la tâlhăria la drumul mare până la jaful executat din condei, pe calculator, prin contracte oneroase încredinţate direct, prin şpăgi şi alte elemente ale arsenalului corupţiei de sorginte fanariotă sau mafiotă. Tagma jefuitorilor - cum o numea cândva Tudor Vladimirescu - este definită acum drept gaşca băieţilor deştepţi, iar restul lumii a intrat în categoria proştilor păcăliţi, sărăciţi şi umiliţi prin toate metodele. Asta "ca să ştie şi ei cine e şeful!"
Să mă explic: Klaus Iohannis a câştigat alegerile prezidenţiale din 2014, păcălind lumea ca şi Traian Băsescu, însă fluturând lozinca "României lucrului bine făcut". În 2004, uitându-se cu privirile încălicate la votanţi, predecesorul său ne îndemna să-i ardem pe corupţi. Şi promitea să fie el chibritul, bricheta, dinamita, nitroglicerina - mă rog, fermentul unei vieţi noi, mai bune pentru cetăţenii de rând. Acum putem spune fără teama de a greşi că trăim în "România furtului bine făcut". Şi asta pentru că am fost înşelaţi cu cinism în speranţele noastre! Într-o perioadă în care Iohannis trebuia să fie la post, pentru a participa la discuţiile cu Frau Merkel, privind securitatea Europei, deci şi a ţării noastre, dumnealui pleca în vacanţă, peste mări şi ţări. Să ne mai mirăm că ne priveşte lumea ca pe o naţiune de mâna a treia?...
Dacă mai aveam ceva îndoieli, mi s-au risipit zilele acestea, când premierul şi alte personalităţi, care-şi confirmaseră prezenţa, n-au mai ajuns la Curtea de Argeş, pentru a participa la ceremoniile de la Cimitirul Eroilor, prilejuite de împlinirea unui veac de la intrarea ţării noastre în Primul Război Mondial. Călin Popescu Tăriceanu, omul nr. 2 în statul român, ca preşedinte al Senatului, instalat şi susţinut de PSD în funcţie, a ratat prin absenţă o ocazie monumentală de a fi cel mai tare undeva, fără să mai sară coada, cât timp nu veniseră P.F. Daniel sau A.S.R. Margareta. Nu ştiu dacă a adunat mai multe simpatii de pe plaja privată pe care s-a bronzat, dar cred că s-a cam fript în ceea ce priveşte voturile la viitoarele alegeri parlamentare. Cine a fost deştept şi s-a ţinut de cuvânt, fiind prezent, va culege roadele seriozităţii. Cine nu, Dumnezeu cu mila, dacă nu s-a plictisit şi EL să tot facă cuiburi berzelor chioare cu minţi de curci! Ceea ce m-a frapat, a fost însă lipsa reprezentanţilor Ministerului de Externe, în condiţiile în care au fost aici ambasadorii Germaniei şi Austriei. Din punctul de vedere al majorităţii argeşenilor cu care am discutat, asta e o gafă, pentru că dacă minstrul de resort nu găseşte măcar un şef de birou să fie delegat ca să-l reprezinte, nu prea mai are ce căuta în postul de mare responsabilitate pe care s-a instalat. Nu de alta, dar amănuntele pot consolida, în diplomaţie, relaţiile dintre ţări. Oare Nicolae Titulescu ar fi procedat la fel ca Lazăr Comănescu sau acum se întoarce scârbit în mormânt?...
la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!