Editorial LA ŢINTĂ - "Aoleu, guvern, guvern, de ce nu eşti tu etern?..."

Cam aşa ar putea suna cântecul de inimă albastră al şefului statului nostru, navetist între Palatul Cotroceni şi domeniile sale de la Sibiu. Cu scuzele de rigoare pentru că n-am cunoştinţele de limbă germană ca să i-l traduc, dar liniştit cumva de faptul că domnia sa ştie destul de bine limba populaţiei majoritare pe care o conduce, îmi fac datoria de a constata unele realităţi scoase în evidenţă de ultimele evoluţii pe scena politică. Gafele comise de către preşedintele Klaus Werner Iohannis în preajma sărbătoririi Zilei Naţionale se reflectă şi în ultimul sondaj efectuat de Avangarde şi făcut public. Potrivit acestuia, opoziţia prezidenţială a mai câştigat câteva procente de simpatie, mărind distanţa de tabăra "cotroceanului navetist" între locuri de cazare şi idei. Care, consecvent din fire, nu osteneşte să repete poezia sintetizată prin dorinţa "Vreau guvernul meu!", chiar dacă ar trebui să realizeze faptul că lumea s-a săturat până-n gât de aşa ceva încă de la experienţa Băsescu, cu Guvernul "Boc"(ciu) din 2009. Dovada cea mai bună a putut-o avea la parada militară de la Arcul de Triumf, unde a fost huiduit împreună cu premierul pe care-l vrea veşnicit la Palatul Victoria. Şi asta sub privirile indiferente ale domniţei pe care ar vrea-o omul nr. 2 în stat, care - la modul cel mai flegmatic cu putinţă - mesteca gumiţă în tribuna oficială (!?!...) Poftim, kultur, gnadige Frau! 

Revenind la amintitul sondaj, acesta este condus de către PSD, care are un scor de 43%, urmat la mare distanţă de PNL (27%), USR (8%), ALDE (6%), PMP şi UDMR (câte 5%). PRU (3%), ANR şi PRM, cotate fiecare cu câte 1%, n-ar intra în viitorul parlament. Cât de mult va schimba situaţia ultima săptămână de campanie electorală, este greu de spus, dacă introducem în ecuaţie şi eventualele convocări la DNA ale unor lideri politici, pentru a li se aduce la cunoştinţă învinuiri de ultim moment. Oricum, liderul social-democrat Liviu Dragnea continuă să urce îngrijorător pentru adversari, ajungând la o cotă egală cu a partidului. În compensaţie, pentru prima dată, liderul liberal Alina Gorghiu devansează cu 2 procente partidul - făcându-i pe unii analişti independenţi să zâmbească enigmatic. Dar acest plus este anulat de aliatul anunţat al lui Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu, cel care are 38%, deşi a mai scăzut în simpatia cetăţenilor. Liderul PMP, Traian Băsescu, rămâne în actualitate, cu 27%, procent egal cu cel al PNL, în ciuda faptului că - paradoxal - peste 70% dintre cei intervievaţi au declarat că nu au o părere grozavă despre predecesorul lui Iohannis. Să fie oare aceasta dovada crizei de valori de pe piaţa noastră politică?...

Trebuie să constatăm, de asemenea, revenirea la o oarecare normalitate în ceea ce priveşte USR, care nu mai depăşeşte PNL-ul, ci este la o distanţă de 18 procente în spate. Pentru mine, care judec oarecum conservator, la modul Toma Necredinciosul, mi se pare că încă mai este supraevaluată această făcătură politică împinsă în faţă de interese puternice atât din ţară, cât şi din afară. Dacă mi s-ar cere să mă explic, aş invita pe oricine să-i pună în balanţă pe Traian Băsescu şi pe Nicuşor Dan şi să decidă pragmatic pe mâna cui ar merge, dacă n-ar avea alternative. Şi asta în condiţiile în care eu n-am ascuns faptul că nu sunt un băsist, precum nu sunt nici tâmpit. În această mini-vacanţă am avut prilejul să discut cu mai mulţi amici. Cineva îmi mărturisea că ar fi presat de copiii care trăiesc la Bucureşti să voteze USR, deşi nu vedea în Nicuşor Dan sau Clotilde Armand&Co. întrupări mesianice, ci cu totul altceva. La fel, nişte rude din Bucureşti mi se declarau entuziasmate tot de USR! Însă când le-am întrebat dacă pot să-mi dea măcar o idee din programul de guvernare al lui Nicuşor Dan, au ridicat din umeri, replicând că îşi doresc alte figuri în politica mioritică. Foarte corect până la punctul în care faci schimbarea cu nişte păpuşele sau cu nişte postere, ca să nu spun cu papagali care recită doar lozinci ori repetă ce li s-au băgat în memorie cu sila sau prin obligaţia creată prin alimentarea conturilor.

Concluzionând, deocamdată Herr Klaus va avea parte de insomnii, căci "guvernul său" nu prea se mai vede nici cu binoclul. Faptul că PSD+ALDE se apropie de 50% poate să-i pară de coşmar. Asta dacă n-a reevaluat principiul stalinist potrivit căruia nu contează cine şi cât votează, ci strict numai cine numără voturile. Aplicarea lui presupune însă şi nişte riscuri pe care e greu de crezut că preşedintele ales cine ştie cum în 2014 are curajul să şi le asume. Cei mai mulţi români l-ar vedea mai degrabă împrumutându-se de la Alina Gorghiu cu nişte gumă de mestecat, ca să-i dea o ocupaţie şi dragului de monsieur Julien Cioloş, care i-a făcut un salariu corespunzător şi i-a alocat miliarde pentru mofturile sale. Într-o ţară în care lumea moare în sărăcie, de boli şi alte rele, pentru guvernanţi nu contează cetăţenii, ci numai şeful căruia trebuie să i se facă de fiecare dată cheful. În 11 decembrie suntem chemaţi cu toţii să spunem clar dacă ne convine sau nu perpetuarea anormalităţii în "România lucrului bine furat"...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It