Editorial LA ŢINTĂ - "Încă o dată, s-a prostit poporul cu televizorul!"

Asta a fost impresia mea când în noaptea luni dimineţa, pe la nişte ore mici, am văzut pe ecran cum se bucurau nişte omuleţi de faptul că au intrat în Parlamentul României. Gesturile lor mi-au amintit de "Mihaela, dragostea mea!" şi de alte chestii jenante petrecute prin politica românească din ultimul sfert de veac. Am văzut apoi cum se entuziasmau de succesul USR unii care se dau drept analişti politici sau oameni de presă. Este, într-adevăr, o curiozitate cum de a reuşit o formaţiune care nu are structuri judeţene, organizaţii, sedii şi infrastructură de partid să ajungă la astfel de rezultate. Dacă vreţi, pentru mine este ceva de genul mutanţilor - politic vorbind. Aproape la fel s-a întâmplat acum patru ani şi cu fostul PP-DD, care avea totuşi organizaţii locale. La prima vedere ar părea paradoxală reuşita, dar lumea rămâne efervescentă, chiar se radicalizează, dorindu-şi mereu schimbarea feţelor obosite din politica noastră. Asta ca să nu mai spunem că majoritatea populaţiei a ajuns la capătul puterilor şi abia-şi mai târăşte zilele chinuite. Iar USR reprezenta, pentru cei ce nu înţeleg prea multe sau pentru cei vor să se pună bine cu progenitura nonconformistă, o alternativă la ceea ce stârnea ura şi dispreţul. Iar disperarea era atât de mare încât s-a ajuns la chestii absurde de genul că orice este de acceptat, dacă nu eşti călărit de slugile străinătăţii. De unde să ştie omul de rând ce reprezentă - la urma urmei - Nicuşor Dan, Clotilde Armand şi nu ştiu ce "Cozetă" de prin Moldova?... Iar salturile acelea de popândăi poate că i-a şi distrat pe cei pasionaţi de jocul Hopa Mitică. Ca să n-o mai lungesc, mărturisesc cu mâna pe inimă că m-am simţit fericit la acea oră din noapte că nu fac parte din generaţia tinerilor deştepţi şi frumoşi şi că mă apropii mai degrabă de gaşca şoimilor popii! Şi asta pentru că eu nu-mi pot închipui cum Dumnezeu vor reuşi imberbii sau închipuiţii de la USR, dintre care unii nu stăpânesc subtilităţile limbii vorbite pe aceste meleaguri, să-şi facă datoria de parlamentari, atâta timp cât habar n-au cu ce se mănâncă administraţia. Dar unii dintre ei au fost dovediţi deja că ştiu să sugă la două sau la nouă oi. Succesul lor a fost dat de campaniile la televiziune, din care oamenii n-au înţeles mare lucru, pentru că este imposibil pentru cel ce nu stăpâneşte la perfecţie limbajul matematic să decripteze mesajele lui Nicuşor Dan, tipul cu două prenume. Adăugaţi la toate acestea influenţa mediului virtual şi veţi înţelege cum au avut asemenea rezultate prin votul dat orbeşte! Ca un optimist incorigibil care sunt, sper ca măcar o parte substanţială dintre parlamentarii USR să se dovedească a fi nişte oameni capabili. N-am pretenţii la genialitate, pentru că - în anumite împrejurări - se poate dovedi mai periculoasă decât prostia în stare pură. Atunci mi-ar face plăcere să mă simt nevoit ca, din spirit de corectitudine, să-mi cer scuze în mod public.

Asocierea PNL-PDL s-a dovedit a fi catastrofală prin modul în care a fost gestionată la modul cel mai diletant cu putinţă la nivel central, unde frica de a-şi pierde funcţiile au întreţinut conducerea bicefală. Incapacitatea analizării corecte a rezultatelor alegerilor locale şi cleptomania politică a condus spre cedarea deciziei spre Klaus Iohannis, care a vrut guvernul lui şi-l va avea numai atunci când va fi acceptat la PSD. Ca să încununeze opera de distrugere, s-a pus problema tandemului cu USR, care a scos voturile din buzunarul PNL-ului, ajuns acum pe urmele PNŢCD sau, dacă preferaţi, a PP-DD ori a UNPR. Pe "sticlă" n-a prins la români exacerbarea naţionalismului PRU, dar a mers ca unsă diversiunea lui Viktor Orban, care a avut ca rezultat salvarea UDMR de la opoziţia extraparlamentară. PSD a cules roadele unei campanii deştepte, în care a oferit speranţele de care oamenii aveau nevoie. Numai că victoria zdrobitoare obţinută se poate transforma într-o catastrofă foarte repede, dacă-i va dezamăgi pe compatrioţi. Iar responsabilitatea este de-a dreptul uriaşă, pentru că aşteptările sunt greu de îndeplinit. Să sperăm, totuşi, că va fi bine şi, mai ales, să învăţăm să detectăm minciunile parfumate, chiar dacă sunt spuse la televizor. Altfel vom fi cu desăvârşire pierduţi printre capcanele diversiunilor ce au drept scop îndobitocirea noastră!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It