Editorial LA ŢINTĂ - Inimă de putregai

Aşa a ajuns naţiunea română în anul de graţie 2017: cu inima coaptă de putreziciune, ca să nu spun de cancerul corupţiei, chinuindu-se să nu-şi înceteze bătaia dezordonată! Dezbinată de cei care o conduc, nici la nivelul familiei nu mai are linişte. Fiecare se crede mai cu moţ decât alţii şi victima celorlalţi. I se pare că este nedreptăţit de cei ce-şi fac coada colac când e vorba despre muncă. Şi, în cele mai multe dintre cazuri, se pot găsi şi argumente de nerespins în favoarea acestei teorii. Pentru că lumea noastră este tributară prea mult şarlelor care se bagă pe sub pielea şefilor şi făcându-se de neînlocuit. Nu trebuie să exemplific eu cu micimea sufletească a celor ce se vor cântaţi şi încântaţi, pentru că oricine cunoaşte mai multe cazuri decât şi-ar dori. Sigur, este adevărat că trăim într-o lume inechitabilă, dar vina trebuie împărţită între cei ce beneficiază la modul nesimţit de rodul complicităţii ticăloşiilor şi cei ce se vaită masochist că nu sunt trataţi aşa cum cred că ar merita, dar n-au curajul să bată cu pumnul în masă ca să schimbe şarlatania cu meritocraţia - aşa cum ar fi normal. 

Acesta este numai un aspect al vieţii de zi cu zi. Şi el este generat de faptul că am confundat prea mult timp democraţia cu anarhia, acceptând să fie călcate în picioare regulile şi legile. Iar dacă am făcut-o, a fost - repet - numai din laşitate, pentru a nu ne tulbura liniştea. Ca scuză poate ar ţine, dar numai la fraieri sau la cei direct interesaţi. La caz de nevoie, pot să vă ofer câteva exemple. Nu vreau să mai fac trimitere spre protestele stradale sau spre reacţiile la acestea - care s-au dovedit a fi la fel de nefondate. Dar nu pot să nu constat că Iohannis l-a călcat în picioare pe Dragnea cu tot PSD-ul lui învingător în alegerile parlamentare din decembrie. Şi nu pentru că ar fi mai deştept, ci pentru că avem destui compatrioţi pentru care gândirea este un lux inutil sau dintre cei ce au reacţii întârziate şi nepotrivite. Ce rost ar mai avea acum, când s-au potolit cât de cât manifestările din Piaţa Victoriei, să se incite prin altele, de susţinere ale guvernului, desfăşurate prin nu ştiu ce colţuri de ţară?... Mă opresc deocamdată aici, fără a face trimitere spre apelurile tembele de mobilizare la mitinguri "spontane", lansate tot pe internet, tot atât de inutile ca o moliftă oficiată la căsătorie. 

În ultimele zile am publicat în paginile ziarului nostru câteva dintre raporturile Curţii de Conturi întocmite după controalele făcute în teritoriu. Concluziile la finalul anului 2015 dovedesc faptul că există prea multe cazuri în care funcţionarii publici nu şi-au făcut corect datoria, deci nu şi-au meritat salariile "mici" încasate, pe care PSD a ţinut cu tot dinadinsul să le mărească imediat ce s-a văzut cu bugetul la îndemână. Iar cei mai supăraţi s-au dovedit a fi şefii unităţilor controlate, cărora nu le-a convenit să afle lumea că au în subordine oameni care-şi fac treaba după posibilităţi. Ceea ce nu este neapărat corect, chiar dacă nu se pune eticheta de neglijenţă sau abuz în serviciu, având consecinţa unor pierderi de miliarde de lei. Este ştiut sau cel puţin bănuit cum se fac angajările inclusiv la firme, cu "pile, cunoştinţe, relaţii", dându-se la o parte de cele mai multe ori competenţa. De pildă, în fiecare primăvară iese mai prin toate localităţile scandal cu păşunatul. Evident că zona Curtea de Argeş nu este scutită de aşa ceva, deşi de aici au fost trimişi după gratii nişte oameni, iar alţii au procese grele nefinalizate încă prin sentinţe definitive şi irevocabile. Ca practică generală, se ocoleşte luarea în calcul a incompatibilităţilor din legislative locale, unde sunt aleşi ce au legătură cu asociaţiile de crescători de animale care fie au concesionat păşuni, fie vor să-i scoată în factor prim pe cei ce au contracte de concesionare. Şi putem bănui că prin manevre mai puţin legale, câtă vreme respectivii sunt în limitele contractuale din toate punctele de vedere! Suntem în posesia unor documente care dovedesc că s-a reclamat unui concedent presiunile la care au fost supuşi aiurea concesionarii care au cerut în scris, cu număr de înregistrare, explicaţii pe care nu le-au primit din octombrie trecut până în prezent. Iar dacă luăm în calcul faptul că entitatea sesizată avea obligaţia legală să răspundă în termen de 30 zile şi n-a făcut-o nici după vreo 90, nu credeţi că treaba asta miroase urât de tot a complicitate cu cei ce fac manevre neortodoxe ca să-i scoată din ecuaţie?... Ferească Sfântul să se ajungă la rezolvarea litigiilor dintre părţi cu bâta şi să se lase cu sânge, pentru că aceia care sunt plătiţi să păzească legalitatea actului administrativ nu-şi fac datoria! "Inimă de putregai/ Dă-mi un cuţit să te tai,/Să vedem ce sânge ai..."

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!