Editorial LA ŢINTĂ - "Eu nu l-am făcut mincinos pe dl. Ghiţă!"

Precizarea mi-a venit telefonic de la dl. prof. Gheorghe Nicuţ, fostul primar al municipiului Curtea de Argeş în perioada 1996-2008. Iar "dl. Ghiţă", la care făcea trimitere, nu era fostul deputat Sebastian Ghiţă, ci directorul veşnicit în funcţie la Serviciul Public de Gospodărie Comunală, Ioan Ghiţă. Dac-aş fi cârcotaş, aş putea găsi destule similitudini între destinele celor doi, până la un anumit punct, desigur. N-o să insist prea mult asupra lor, pentru că nu fac obiectul temei acestui material. Eroul nostru, adoptat de comunitatea din Curtea de Argeş, s-a remarcat după ce dl. primar Nicuţ l-a numit înainte de anul 2000, în primul său mandat, în funcţia pe care o ocupă şi acum, după aproape două decenii. Alegerea n-a fost întâmplătoare, căci primarul câştigase acel mandat sub steagul PNŢCD, care era forţa motrice a CDR - din care făcea parte şi PNL - al cărui membru era dl. Ioan Ghiţă, unul dintre copiii de suflet ai lui Adrian Miuţescu. Şi, deşi influenţată politic, alegerea n-a fost proastă, căci noul director a creat de la zero serviciul public pe care-l cunoaştem astăzi şi care - aşa cum este normal - şi-a atras deopotrivă laude, dar şi critici. În anii de început, dom' director a avut viaţă grea cu de-acum regretatul (de unii) viceprimar Crişan Popescu, în subordinea căruia fusese plasat. Spiritul suspicios-justiţiar al acestuia i-a făcut viaţa un calvar, căci n-a putut mişca în front. 

Dl. Ghiţă a avut parte de libertate de mişcare numai după alegerile din anul 2000, când a venit ca viceprimar Nicolae Diaconu, cu care fusese pentru un timp partener de afaceri la înfiinţarea Transarg-ului. Treaba a mers apoi ca unsă şi în timpul celor două mandate de viceprimar ale lui Costinel Vasilescu şi nu numai, pentru că i-a fost lider de partid, dar şi asociat la o afacere... care n-a prea mers. Oricum, probabil că la ora aceea nu mai avea nevoie să apară ca om de afaceri de succes, pentru că dl. Ghiţă - alintat de prieteni cu numele John, de care lipeau epitetul "cel frumos" - nu prea mai avea de ce să se teamă de ziua de mâine. Şi nu e glumă: deşi n-avea anvergura ploieşteanului Sebastian Ghiţă, directorul de la SPGC nu mai era chiriaş sau proprietar de apartament la bloc, ci de casă într-o zonă bună, schimbase rabla de Trabant cu alte maşini nemţeşti mai potrivite rangului şi nu-i mai păsa de criticile unora sau altora. Ce mai, pe plan local, era tare de tot şi-i sfida pe toţi colegii invidioşi şi pe nenorociţii din presă, care se interesau de enigmele de serviciu legate de achiziţionarea şi consumul de combustibili şi alte bagatele! Dovada: îşi plasase pe strada pe care avea casa - "modestă" de bugetar - semnele de circulaţie care-i conveneau şi chiar o oglindă rutieră, ca să nu aibă greţuri când pleca sau când revenea la domiciliu! Că a fost în complotul care l-a lăsat pe prof. Nicuţ cu ochii-n soare în 2008, după ce în primul tur al alegerilor locale acesta avea un avans de circa 1.000 voturi faţă de Nicolae Diaconu, este - cu siguranţă - altă răutate a celor ce nu-l iubesc. Ca şi dezamăgirea pe care i-a provocat-o omului care a fost Nicolae Derviş, când s-au făcut manevre la întocmirea listelor USL, ca să-l scârbească şi să renunţe la candidatură în 2012. Dl. Ioan n-a ajuns parlamentar ca dl. Sebastian, dar a obţinut două mandate de consilier local, în 2008 şi 2012. Pe al doilea nu l-a mai încheiat, căci a fost demis pe motive de incompatibilitate, în martie 2015. În toamna acelui an, dl. Ghiţă al nostru s-a lepădat de doctrina liberală ca dracu' de tămâie şi s-a dus fuguţa la PSD, faţă de care simţise o intempestivă şi teribilă "coup de foudre". Aici a fost probabil o chestiune de "amorel simţitor", nicidecum de teama de a-şi pierde postul de director la SPGC!

Revenind "la cestiune", fostul primar Nicuţ nu l-a făcut mincinos pe dl. Ghiţă, care a dat din colţ în colţ când a fost întrebat dacă va asfalta toate cele 23 străzi cuprinse în programul de lucru din acest an al serviciului pe care-l conducea şi a afirmat în plenul şedinţei de legislativ din 25 aprilie că au fost cazuri când SPGC n-a putut lucra din cauza lipsei banilor. Primarul Panţurescu s-a strâmbat la dumnealui, iar consilierul Şerban l-a contrazis public. Precizare: cei doi sunt în acest for din anul 2000 şi nu pot fi duşi cu preşul, pentru că ştiu ce s-a întâmplat cu adevărat! Subsemnatul, care n-a prea pierdut vreo şedinţă de legislativ din ultimii douăzeci de ani, a fost şocat să audă aşa ceva şi i-a contactat pe foştii primari Nicuţ şi Diaconu. Ambii au spus că nu s-a pus vreodată o astfel de problemă, deci SPGC n-a fost împiedicat să-şi îndeplinească programul din lipsa banilor pe care edilii nu i-ar fi pus la dispoziţia d-lui Ghiţă. Dac-aş vrea să mă dau mare, aş spune că eu l-am făcut mincinos pe Herr Johann Ghita, însă faptele demonstrează că n-a spus adevărul. Iar pentru un ţăran ca mine, cel ce ocoleşte adevărul şi spune altceva este MIN-CI-NOS! Înţeleg că dl. Nicuţ a ajuns la vremea înţelepciunii în care "iartă greşelile greşiţilor lui". Eu însă nu mă pot substitui iertătorului Dumnezeu şi admit că aş putea să greşesc în ceea ce-l priveşte pe dl. Ghiţă. Dar cum îmi plac lucrurile clare, pe această cale îi solicit d-lui primar Constantin Panţurescu, în temeiul prevederilor Legii 544 - a informaţiilor de interes public - rapoartele privind deszăpezirile executate de SPGC pe ultimii 5 ani şi justificarea celor 700 tone de nisip şi tot atâtea de sare cerute pentru deszăpezirile din 2017, ca şi a celor 25.000 litri de carburant. Dacă deszăpezirile din iarna 2016-2017, pe baza cărora bănuiesc că s-au făcut solicitările, dovedesc că eu am avut suspiciuni nejustificate vizavi de socotelile d-lui Ghiţă, am să-i cer scuze public. Şi n-am să-i mai cred pe cei care susţin că dacă n-a reuşit să ajungă Ban de Craiova, i s-au deschis portiţele necesare să facă bani buni la Curtea de Argeş!... Iar ca să nu creadă că am ceva personal cu dumnealui, am să cer rapoarte de activitate şi de la celelalte servicii, care au refuzat să dea curs cererilor repetate ale consilierilor locali, puşi în postura de a se se jena să le reitereze, din motive care mie îmi scapă, căci mi-e greu să cred în complicitatea vinovăţiilor...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It