Editorial LA ŢINTĂ - Cinism la superlativ sau jocul cu moartea

Cred că n-aţi uitat că eu nu sunt un fan al Simonei Halep. Şi asta pentru că m-a dezamăgit de prea multe ori prin evoluţiile sale sinusoidale şi prin gafele în cascadă pe care le comite deseori în joc. În concepţia mea, un mare sportiv este acela care-mi oferă posibilitatea de a urmări un spectacol fără să-mi sară inima din piept... Dar acum nu pot să n-o aplaud pe Simona, după ce săptămâna trecută a demonstrat că ştie să protesteze elegant contra tâmpeniilor pe care le comit organizatorii marilor competiţii: s-a retras cu demnitate din turneul de la Washington, în timpul partidei cu rusoaica Makarova, pentru a nu-şi periclita starea de sănătate! Şi avea dreptate, deoarece toate meciurile jucate în SUA au fost la ora locală 14.00, când canicula este de-a dreptul teribilă. Mie, ca simplu spectator al nobilului sport, şi nu neapărat ca român, mi s-a părut o bătaie de joc acest cinism cu care organizatorii au făcut programările partidelor numărului 2 mondial! Nu mai spun ceva despre faptul că deşi optase pentru participarea la turneul de la Stanford, californienii au preferat-o pe Maria Şarapova, cea pusă la index pentru dopaj de cei ce au un minim respect faţă de regulile jocului şi de fair-play. Ceea ce a făcut rusoaica poate fi asimilat cu malpraxisul unui medic. N-o să merg până la a spune că trebuia să fie eliminată definitiv şi irevocabil din viaţa sportivă, dar cred că s-ar fi cuvenit să-şi reia drumul carierei de jos, prin a juca pe tablourile de calificare ca să-şi câştige dreptul de a evolua pe cele principale. Oferindu-i bilete de favoare, s-a legitimat ticăloşenia în sport! Nici nu mai contează care ar fi motivaţiile unor asemenea decizii, căci răul a fost făcut.

Tocmai de aceea aplaud gestul Simonei, care a refuzat să participe în continuare la un circ, punându-şi sănătatea în pericol. Foarte adevărat, s-a înscris în acel turneu pentru glorie sportivă şi pentru bani. Pentru rezultatele obţinute prin jocul prestat, deci pentru munca de sclav la galere - având în vedere condiţiile oferite - organizatorii o plăteau. Să fie clar: o plăteau să joace, nu să moară! Dacă nu mă înşeală prea mult memoria, acum vreo 40 ani, marele campion la Formula 1, austriacul Niki Lauda, a refuzat să ia startul într-o cursă desfăşurată pe o ploaie cumplită. "Este foarte adevărat, sunt plătit să câştig, dar nu să mor!" Replica aceea mi-a rămas în minte, mai ales că, după retragerea din activitate, Lauda s-a oferit voluntar să conducă autobuzul naţionalei la C.M. din Argentina 1978... Da, ştiu, mi se va argumenta cu interesul televiziunilor, care plătesc pentru a oferi spectacole cu cât mai multă adrenalină şi cu alte tâmpenii. Dar să nu uite cineva că fără actorii din teren nu există spectacol, iar amatorilor de sport le pasă prea puţin de telenovelele care fac deliciul persoanelor ajunse la menopauză sau andropauză ori ale celor care nu şi-au consumat la timp rezervele sentimentale şi ajung spre amurgul vieţii să se facă de băcănie pe reţelele de socializare. Am văzut tâmpenii şi prin programările din campionatele noastre de fotbal din ligile inferioare. Este o crimă să-i pui pe sportivi să joace la ora 11.00, iar faptul că unora le-a venit rău pe teren este un argument în acest sens. Nu ştiu de ce nu se caută alte soluţii, programând meciurile la ore mai umane. Nu zic să se joace neapărat la ora 07.00 sau după ora 23.00, dar se pot găsi şi alte soluţii, cu puţină inteligenţă. Cine a uitat ce înseamnă să fii jucător sau n-a călcat pe iarba stadionului decât ca să dea nişte diplome sau cupe poate fi cinic, dar la el acasă, nu punând în pericol viaţa semenilor! Sistemul trebuie curăţat urgent de progenitura fostelor glorii şi ale şandramalelor securisto-comuniste care făceau legea acum 30 şi ceva de ani şi care sunt aduse să ne dea sfaturi pe la nu ştiu ce posturi de televiziune, uzând de limbajul de lemn din tinereţea lor. Sportul românesc trebuie revigorat, iar primele semne încep să apară după alegerea lui Mihai Covaliu la conducerea COSR şi a fostei gimnaste Andreea Răducan la FRG. Consider că aceste exemple se cer imitate şi de alte federaţii şi chiar asociaţii judeţene pe unde se mai ascund dinozaurii altor epoci!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!