Editorial LA ŢINTĂ - Alba-neagra cu corupţia noastră de toate zilele

Vă spun cu mâna pe inimă că am rămas siderat când am auzit că România nu mai ocupă primul loc în Europa la corupţie. Şi asta pentru că m-am obişnuit să fim arătaţi cu degetul de "lumea bună" când vine vorba despre aşa ceva. Ultimul clasament făcut pe nici nu mai contează ce percepţii şi declaraţii publice de la noi sau de aiurea ne plasează pe locul 14. Cinstit vorbind, nici nu ştiu să spun dacă e de bine sau de rău. Nu de alta, dar când nu mai eşti în frunte nici la negativ, nu te mai bagă cineva în seamă, te pierzi în masa anonimilor, ca în jocurile copilăriei, acelea cu "Câţi ca voi!..." Oarecum m-am liniştit când am văzut că rămânem lideri mondiali în ceea ce priveşte dezvoltarea domeniului serviciilor. Şi nu este vorba despre cele secrete, Doamne fereşte, că acolo - dacă ne luăm după ultimele scandaluri cu protocoale şi mişmaşuri la nivel înalt prin care s-au călcat toate legile în picioare de către oamenii plătiţi ca să le păzească - stăm cât se poate de bine! Şi spun asta când văd cinismul cu care-şi apără inamovibilii ce beneficiază de imunităţi condamnabile poziţiile din care ne scuipă-n cap cinismul cu care-şi protejează poziţiile şi interesele lor şi ale clientelei politice. Şi pentru că am pomenit despre politică, nici dracu' nu-mi va scoate din cap convingerea că nu poate exista mai multă corupţie şi fanariotism decât în sectorul ăsta de activitate! Argumente: poziţionarea pe listele de candidaţi la alegeri se cumpără, iar cei ce ratează sunt recompensaţi cu posturi de bugetari gras plătite în raport cu munca depusă; neamurile, prietenii şi chiar prietenii prietenilor sunt onoraţi cu sinecure, indiferent dacă-i duce mintea să se şteargă singuri la gură sau, mă rog, prin alte părţi de taină, ori dacă sunt semidocţi şi chiar de frizează autismul. Condiţia de bază este să ştie să fie supuşi şi să îndeplinească întocmai şi la timp ordinele primite! Să mai zic ceva despre modul în care se accesează contractele babane cu statul, de banii primiţi cu dedicaţie pentru proiecte publice şi de alte măgării?... Ne-am bate gura degeaba, dacă tot am ajuns pe locul 14 la corupţie şi sunt unii care trec toate meritele în cârca "sacrificatei" Laura Codruţa Kovesi şi s-ar înfrăţi şi cu Satana dac-ar fi să-i obţină sanctificarea. La fel de adevărat este şi faptul că sunt destui şi cei care ar vrea s-o trimită la origini, dacă nu se poate acolo unde i-a trimis şi ea cu Portocală şi gaşca pe ai lor! Iar dacă mai vreţi un exemplu, uita-ţi-vă cât de nemilos se luptă pentru putere Gabriela Firea cu Liviu Dragnea luându-le la ţintă pe Carmen Dan, respectiv pe Speranţa Cliseru - ministrul de Interne şi Prefectul Capitalei - adică pe protejaţii proprii. Totuşi, se pare că simpatia personală nu poate fi asociată corupţiei, nici măcar morală, câtă vreme nu m-ar mira să auzim că, de fapt, promovările s-au făcut strict pe criterii de competenţă profesională, ce nu pot fi verificate de orice pălmaş. Ceea ce este valabil şi pentru preşedintele Klaus Werner Iohannis, ales de prostimea înşelată de aparenţe că ar putea fi altfel decât Traian Băsescu, dar care s-a dovedit un vrednic plagiator al predecesorului. Incapabil să fie la fel de şmecher, totuşi s-a zbătut să aibă "guvernul lui". N-a contat şi nu contează că n-are-n pălărie un Emil Boc, cât timp poate găsi oricând o Viorica Vasilica Dăncilă prin PNL, partid pe care l-a chemat să-i fie alături în lupta pentru distrugerea PSD, câştigătorul alegerilor parlamentare din 2016. Iohannis dă fără vreo reţinere cu barda-n cei desemnaţi penali, uitând de acele dosare în care titular îi este soţia. În compensaţie, calcă fără graţie în picioare Constituţia care-i cere să fie preşedinte al tuturor românilor, mediator în societate şi îi interzice categoric să fie actor politic!...

Revenind la tema de bază, clasamentul ţărilor corupte oferit de sondajele amintite are o configuraţie - zic eu - discutabilă, cel puţin din anumite puncte de vedere. În el figurează pe locuri fruntaşe Grecia, Spania, Croaţia, Portugalia, Italia, Cehia, Bulgaria, Lituania ş.a.m.d. Despre criza grecească am aflat cu toţii în ultimii ani, dar compatrioţii care locuiesc acolo afirmă că trăiesc mai bine decât în locurile de baştină. Personal pot crede că există o corupţie funcţională în acea ţară, care s-a perfecţionat sute de ani în Fanarul turcesc din capitala fostului Imperiu Otoman, pe vremea sultanilor, intrând în matricea existenţială a multor poporeni. Croaţia abia a intrat în UE şi pare să fie marcată de tare asemănătoare cu cele din meleagurile noastre mioritice. Dar în Spania, Italia sau Portugalia, nivelul de trai este mult peste al nostru, dovadă mulţimea românilor care alcătuiesc acolo comunităţi numeroase şi puternice. Dacă odată cu forţa de muncă am exportat pe pământuri străine şi corupţia, înseamnă că gazdele vor avea nişte probleme greu de rezolvat în perioada următoare. Iar nouă va fi mai greu să ni se dea peste nas cu corupţia, căci s-ar putea să le replicăm: "Cine zice, ăla e!" Vise, taică...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!