Editorial LA ŢINTĂ - Intrăm în rândul lumii şi noi, cei din Curtea de Argeş?...

Cândva, pe vremea când legea în politica locală o făcea papa Nicuţ, lozinca de bază era aceea că în urbea Basarabilor se făcea altfel de politică decât în Cetatea lui Bucur sau aiurea. Credibilitatea afirmaţiei era oferită de faptul că, aparent, nu prea exista încrâncenare. Rivalităţile se consumau la vedere în replici acide, unele demne să intre în folclorul zonei. Iar supărările se uitau la o bere rece sau la un şpriţ asezonat cu cele de cuviinţă, potrivit datinilor. Sigur că existau şi părţi nevăzute ce ţineau de anumite compromisuri, favoruri făcute cui trebuia la momentul oportun - c-aşa-i în politică de când lumea şi pământul. Şi primarul Gheorghe Nicuţ a domnit ca un voievod de Curtea de Argeş două mandate în care n-a avut majoritatea în legislativul municipal. Asta pentru că ştiuse să-i facă pe adversari, mai degrabă decât pe prieteni, să înţeleagă că aveau nişte obligaţii la dumnealui, aşa că nu prea erau neamuri proaste care să i se pună în cale atunci când avea nevoie de nişte voturi în Consiliul Local Curtea de Argeş. Diplomat desăvârşit, care nu era străin de psihologia şcolară, ştia să mângâie, dar şi să lovească mânuind profesionist biciul cuvântului. Şi nu se temea ca în şedinţele legislativului să-i dojenească pe aleşii locali, atrăgându-le atenţia că au cam luat-o pe arătură, pentru că uitaseră ceea ce votaseră cu luni de zile în urmă. Era de-ajuns pentru a-i readuce acolo unde-şi dorea! Da, se făcea altfel de politică atunci, când piesele jucate avea actori mai buni, şi regizori şi mai şi!...

În cel de-al treilea mandat, însă, a zbârcit-o şi dumnealui, tocmai după ce avusese majoritatea proprie în legislativ. Sau, dacă preferaţi, când reuşise să-şi "tragă" guvernarea proprie, la care acum visează preşedintele Iohannis, de la Cotroceni, fără să conştientizeze riscurile la care s-ar expune. Cine are ochi de văzut şi minte de priceput, poate trage nişte concluzii din actuala guvernare PSD-ALDE, cine nu, să-i dea Dumnezeu sănătate! Prof. Gheorghe Nicuţ, după 12 ani la conducere, căpătase convingerea că era indispensabil şi poza în "only one". Şi chiar îi credea pe pupincuriştii care-l abureau că în cazul în care nu va mai candida, la Curtea de Argeş va fi un fel de răscoală de la Bobâlna!... Orbit de cei pe care-i făcuse oameni, nu mai vedea decât ceea ce i se sugera şi nu concepea să fie lovit pe la spate de maneliştii săi politici. Şi-aşa de bine l-au dus cu preşul încât după ce câştigase primul tur contra lui Ninel Diaconu cu circa 1.000 voturi, echipa de consilieri liberali ce-şi asiguraseră mandatele chefuia pe terasa restaurantului lui Costinel Vasilescu. Iar papa Nicuţ, abandonat de ai lui, împărţea garoafe lângă terasa "La Gâscanul", din faţa bisericii de la Piaţa Posada, secondat de peremiştii, pe atunci, Gheorghe Bugeac şi Ion Şerban. Când l-am văzut acolo, am înţeles nu numai că decăzuse din Olimpul Puterii, dar şi că sensul politicii locale se îndrepta către zone ceva mai fetide. Habar n-am când a realizat şi dumnealui câte parale făcea şoriciul unora sau altora...

Ca să n-o mai lungim, Ninel Diaconu a câştigat alegerile pentru postul de primar din anul 2008 speculând inteligent faptul că Gheorghe Alecsei îl ataca dur pe primarul în funcţie, Gheorghe Nicuţ, pe care aproape că l-a desfiinţat. Numai că noul primar n-a reuşit să-i mulţumească pe toţi colegii sau pe şefii din eşaloanele superioare ale puterii de partid, mai ales după ce a cochetat şi chiar s-a dat pe faţă cu senatorul PDL Mircea Andrei. Aşteptările cetăţenilor legate de implementarea PIDU i-a asigurat al doilea mandat, deşi a tratat bancurile mai serios decât politica tot mai traseistă şi cu comportament de damă de consumaţie tot mai evident şi în primul Oraş Regal al României. Ninel Diaconu, care părăsise PSD pentru PAM-ul lui Mircea Andrei, a fost părăsit de votanţi şi a pierdut al treilea mandat care l-ar fi pus pe picior de egalitate cu partenerul de karaoke din perioada 2000-2004. Câştigătorul, Costică Panţurescu, a dat lovitura tot sub flamura PSD-ului. Cum, necum, pare să fi moştenit - căci nu-mi vine să cred că ar avea apetenţă pentru plagiat - greşelile predecesorului. N-am să le înşir acum, aici, ca să nu devin plictisitor şi să nu le dau adversarilor idei, căci n-ar fi corect. Costică, spre deosebire de Ninel, nu le prea are cu bancurile, deşi - când are timp - râde frumos şi la timp de cele mai reuşite. Dar este mai dur cu adversarii şi le impune să facă "ciocu' mic". Cu unii, pe care i-a obligat pe modelul Nicuţ, poate are dreptate, dar în rest nu prea este profitabil să-ţi faci noi duşmani numai ca să le dovedeşti că eşti mai şmecher decât ei. Şi să pierzi de sub control trupa proprie de lupani care abia aşteaptă să-ţi ia beregata!... 

Mi-e greu să spun ce câştig îi va aduce strategia asta, indiferent a cui o fi, pentru că oamenii încep şi ei să judece candidaţii altfel decât prin partidul care-l sprijină. Costică Panţurescu n-ar trebui să ignore lecţia de realism politic dată de cetăţeni lui Ninel Diaconu. Care, deşi a scos mahalele din noroi, a rămas cu privilegiul de a se plimba pe potecile în care a transformat unele dintre străduţele pe care le-a asfaltat. Rămâne de văzut nu numai câte panglici de inaugurare va reuşi să taie Panţurescu până la alegeri, dar mai ales cum vor aprecia votanţii situaţiile respective şi cât de serioşi vor fi cei cu care s-a înţeles în spatele uşilor închise. Dac-a făcut-o...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!