Editorial LA ŢINTĂ: România - ţara asistaţilor social

Ceea ce părea a fi o falsă impresie, a devenit - cel puţin pentru mine - o certitudine. Şi asta după ce m-am uitat fugar peste datele publicate privitoare la atât de întârziatul buget naţional pe anul în curs. Dincolo de şmecheriile de "alba-neagra" cu care se manevrează statisticile, este evidentă scurgerea resurselor spre funcţionarea sistemului bugetar care nu produce, dar consumă. Totul a fost parcă gândit în defavoarea dezvoltării şi a strangulării celor care produc taxe şi impozite muncind ca robii pe salarii de nimic, în timp ce angajaţii la stat sunt seniorii vremurilor pe care le trăim sub conducerea (ne)înţeleaptă a liderului suprem, ca să nu spun a pravoslavnicului ţar Liviu Dragnea. Care-şi bagă nasul în toate cele şi picioarele în viaţa noastră, a milioanelor de truditori pe câţiva firfirici, ce nu pricep în ruptul capului că nu există partid pentru cel ce munceşte onest. Disperaţii de toate culorile şi nivelurile de educaţie, pomanagiii din vocaţie sau din nesimţire aşteaptă cu gura căscată să le pice para mălăiaţă a câştigului fără muncă. Pentru mine este inuman să-ţi baţi joc la nesfârşit de cei care produc plusvaloare, epuizându-i prin muncă neplătită, cocoşându-i sub taxe şi impozite ca să le fie bine "hodineilor" şi celor care n-au ieşit în viaţa lor nici cu musca la arat sau n-au contribuit cu ceva la sistemul asigurărilor de pensii, de sănătate şi la toate celelalte. Pur şi simplu nu pot înţelege cinismul celor ce au decis acordarea de pensii persoanelor care n-au lucrat o zi măcar cu carte de muncă şi n-au plătit asigurările de rigoare. A le asigura pensii de câte 640 lei, şi prin bugetul din acest an de 704 lei, mi se pare a fi jaf din banii contribuabililor cinstiţi care au muncit şi plătit zeci de ani degeaba ca proştii, pentru a avea pensii aproximativ egale cu aceşti asistaţi social. Al căror număr este în creştere, pentru că sunt o sumedenie de categorii care beneficiază de programe de ajutorare. Dacă se continuă în ritmul acesta, tineretul va pleca spre alte zări mai corecte şi mai cinstite faţă de omul muncitor şi ne va lăsa să murim de foame. Pentru că fără munca lor şi a noastră, nu văd de unde se vor mai plăti miliardele cu care se cumpără bunăvoinţa electorală de la proşti. Cu scuzele de rigoare că folosesc acest termen impus de realitate, pentru că numai cineva care nu gândeşte poate crede că aşa se mai poate rezista.
Sigur, n-avem motive să ne plângem, pentru că am devenit complicii puternicilor zilei pe care ni i-am suit în cârcă prin voturile noastre. Şi de care nu avem curajul să ne scăpăm dând cu ei de pământ, ca să le sară toate aerele afară, cu tot sângele averii ţării supte în ultimele trei decenii şi nu numai. Atâta timp cât nu preţuim munca şi punem la loc de cinste incompetenţa, şmecheria ieftină, nepotismul, şantajul - într-un cuvânt, corupţia de care n-au cum să ne scape corupţii puşi în fruntea organismelor care ar trebui să le combată - n-avem viitor! Muncind doar ca să mâncăm azi, poate că nu avem dreptul să mai apucăm ziua de mâine. Viitorul cere investiţii, dezvoltare, nu stagnare! Tocmai de aceea, maeştrii stagnării trebuie alungaţi din funcţii. Sunt întru totul de acord să-i ajutăm pe dezmoşteniţii soartei, dar nu şi pe puturoşii care au tăiat întreaga lor viaţă frunză la câini şi au trăit din expediente sau tapându-i pe unii şi pe alţii de bani. Într-un cuvânt, mărturisesc deschis, fără reţineri, că n-am avut şi nici nu voi avea vreodată milă de cei ce l-au înşelat pe Dumnezeu de zile şi statul sau patronul - de bani. Dvs. - cei care citiţi aceste rânduri - consideraţi că sunteţi trataţi corect de către statul căruia îi asiguraţi funcţionarea prin taxele şi impozitele date din puţinul de care dispuneţi? Mai puteţi îndura această stare de lucruri şi, dacă nu, cum credeţi că ar trebui procedat ca să ne trezim cu toţii la realitate? Oare n-ar trebui să dăm la o parte impostorii şi să nu-i votăm la alegerile europarlamentare, ca şi la cele prezidenţiale?... Sunt câteva întrebări la care fiecare trebuie să răspundă în faţa propriei conştiinţe. Dacă are...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It