Editorial - Revolta ziariştilor procurori

Un cititor care se semnează "Corector" îmi dă un sfat: "Azi era un moment bun să vă asociaţi lui Ciutacu, Andronic, Radu Tudor etc. cu un editorial în apărarea <<Libertăţii Presei>> călcată în picioare de Slugărel! Mâine e prea târziu! Aşa începe Dictatura, când breasla bagă capul în pământ! Cu stimă...".
Poate că refuzul acreditării pentru doi jurnalişti cu pretenţii este un bun moment să discutăm şi despre "libertatea presei călcată în picioare". Îmi pare rău! Nu mă asociez în niciun fel lui Ciutacu, Andronic, Radu Tudor. Am altă treabă! În stilul nostru balcanic, mai exagerăm o dată. A împiedicat cineva PRO TV şi Realitatea TV să desemneze alţi reporteri la Ministerul Justiţiei? A interzis cineva o ştire? Din câte ştiu eu, nu. A fost respinsă acreditarea unei reporteriţe care nu depăşeşte stilul interogatoriilor lui Onea şi Negulescu de la Ploieşti. În nenumărate conferinţe de presă, jurnalista de la Realitatea TV opera ca un procuror ce foloseşte întrebarea nu ca să primească un răspuns, ci ca să acuze ca un şef de partid. "De ce aţi distrus Justiţia?" O fi asta întrebare pentru Rareş Bogdan sau pentru Mălin Bot, chiar şi pentru unii din armatele #Rezist. Dar nu este nici pe departe o manifestare de jurnalist care vrea să afle ceva. Tot într-o imagine difuzată în aceste zile, o jurnalistă, cred că este vorba despre aceeaşi, la bilanţul de 2 ani prezentat de ministrul Tudorel Toader, îi zicea "Lăsaţi cititul, haideţi să mai vorbim şi noi!". Şi cu taică-său vorbea mai civilizat...
Trasul jurnaliştilor de curea a devenit o modă. Ei sunt şi propagandişti şi acuzatori (cazul Realitatea TV), ei se cred şi mult mai deştepţi decât cei pe care îi întreabă. Numai că nu le zic miniştrilor şi şefilor de partide "Bă', proştilor, de ce aşa şi pe dincolo"...
Am văzut nenumărate conferinţe de presă prin lume, cu şefi de state şi premieri din Europa şi SUA, chiar şi din Japonia (unde un dobitoc de jurnalist român i-a strigat împăratului "Hello, sir!"). Nicăieri nu se produce un asemenea derapaj comportamental. Odată s-a întâmplat ca un ziarist irakian să arunce cu un pantof. Omul era mai mult combatant decât ziarist. Şi a zburat şi el!... Altă dată, o paraşută cu legitimaţie de ziaristă s-a purtat indecent la o recepţie dată de Lordul primar al Londrei. Era o vizită a unei delegaţii române condusă de Adrian Năstase. Gărzile au aruncat-o în stradă ca pe o prostituată care a greşit sala.
De unde vine acest comportament deşănţat? Stilul acesta de "Haide, nene, mă laşi!..." pe care îl poţi vedea la nenumăraţi circari de talk-show nu este tolerat nicăieri în lume. Cu gesturi şi limbaj de soiul acesta nu intri nici la Elysee, nici la Casa Albă, nici la Downing Street 10. La Bucureşti a venit o vreme în care toată lumea se înjură cu toată lumea, de la moderator, ziarişti şi politicieni până la generali, procurori şi judecători. Până şi marinarul ajuns preşedintele României voia să o pună pe o ziaristă pe masă şi nicio asociaţie profesională (din cele anemice şi puţine cîte mai există) nu a protestat.
Ziariştii de formula #Rezist&Piaţa Victoriei nu fac decât să ducă în ministere şi, uneori, chiar la Palatul Cotroceni, formula de manifestare pe care am putea numi "Mălin Bot". După părerea mea, libertatea presei nu are a face cu luatul de curea şi nici cu bătutul pe umăr al politicienilor. Punct! Isteria reporterilor şi lipsa lor de bună-cuviinţă vin mai ales din condiţia lor de propagandişti încrâncenaţi. Mai vine şi din decăderea limbajului. Şi, nu în cele din urmă, circul acesta pe care jurnaliştii vor să-l aşeze sub umbrela libertăţii de exprimare vine şi de la dezorganizarea totală a conferinţelor de presă. Politicianul român, ca fotbalistul prost şi ca actorul beat de sine, se topeşte de dragul cârdului de ziariste care îl înconjoară, fără să realizeze că şcolile de coafeze şi reporteri produc doar rafale de întrebări stupide trase cu insistenţă de ciocănitoare. Toată lumea înjură pe cine apucă şi scrie ce vrea despre cine are chef. Şi, cu toate acestea, unii strigă în gura mare că nu este libertate, că este încălcată libertatea presei, că trăim în dictatură. Nu-mi rămâne de spus decât că refuz să iau parte la acreditarea şi instalarea unor asemenea falsuri grosolane. Şi că un pas înapoi şi o revenire la normele bunului simţ sunt folositoare şi jurnaliştilor care se cred posesori ai bastonului de mareşal în microfoanele care adună şi împrăştie toate prostiile din lume. Aşadar, nu! Mă tem că suntem mai aproape de o dezbatere asupra felului în care libertatea presei este un paravan pentru călcatul în picioare a unor valori democratice strict necesare României de azi.
P.S.: Un "Mişu" comentează nemulţumit trimiterile mele la un incident petrecut la Londra. Ziarista dată afară de gărzi de la recepţi‎a Lordului primar se numea Laura Andreşan. Nu mai am nimic de adăugat!

EXPLICAŢIE: Am preluat acest editorial din COTIDIANUL, scris de maestrul Cornel Nistorescu, deoarece situaţii de genul celei descrise se regăsesc şi la Curtea de Argeş. Avem şi noi "faliţii noştri" printre cei ce se dau jurnalişti şi fac abstracţie de regulile bunului simţ!...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It