Editorial AMOS NEWS - Frica de asumare

Preşedintele Klaus Iohannis ezită să-şi asume răspunderea. Se teme! Dovedeşte nu bărbăţie, ci laşitate. Îşi doreşte să fie în poză, chiar în centrul ei, dar asumarea răspunderii pentru măsuri dure de austeritate o lasă pe seama altora. Care urmează să devină ţapii ispăşitori, în timp ce Iohannis rămâne cu fotografia de lider naţional. Pentru cine observă cu atenţie jocurile politice care au fost puse la cale luni, prilejuite de şedinţa de urgenţă convocată la Cotroceni, sunt evidente două lucruri. Primul este că s-a luat decizia de principiu a aplicării relativ repede a unor măsuri dure de austeritate. Cu alte cuvinte, guvernanţii pun foarfeca pe buget şi taie o serie întreagă de cheltuieli, operaţiune care în mod cert va afecta populaţia. Cel de-al doilea fapt care trebuie reţinut vizează modalitatea. Spre deosebire de Traian Băsescu, care în 2009 a ieşit în faţă şi şi-a asumat cu un curaj de-a dreptul inconştient decizia amputării salariilor şi pensiilor, preşedintele în funcţie refuză să-şi asume răspunderea. Tăierea de venituri, care inevitabil va stârni un val de ură, va fi operată cu oameni de sacrificiu. În capul listei va fi Florin Cîţu. Iar dacă e necesar, următorul sacrificat este premierul Ludovic Orban, asta în timp ce Klaus Iohannis rămâne ascuns după perdea.
Urmează una dintre cele mai grele rectificări bugetare din istoria recentă. Ajustările privind veniturile şi cheltuielile statului reprezintă o operaţiune obişnută, cât se poate de normală, care se face de două ori pe an. La un interval de şase luni, prognoza asupra veniturilor, care a stat la baza bugetului de stat, este confruntată cu realitatea. Veniturile realizate pot fi mai mari sau mai mici decât ceea ce s-a preconizat. Ajustarea prin rectificare se poate face în sus sau în jos. În plus, rămân o serie de bani de la ministerele care s-au dovedit incapabile să-şi materializeze propriile proiecte. Aceşti bani trebuie redistribuiţi către alte ministere sau instituţii ale statului. De această dată însă, rectificarea este neobişnuită. Este una de criză operată de un Guvern care trebuie, cumva, să traverseze această criză economică declanşată de pandemie.
În acest an sunt preconizate însă câteva măsuri care vin în contradicţie flagrantă cu ceea ce se întâmplă la nivelul bugeului naţional. Acesta înregistrează pierderi uriaşe. Primele au fost cauzate exclusiv de inconştienţa ministrului Finanţelor, Florin Cîţu, susţinut activ la acest capitol de Ludovic Orban şi de Klaus Iohannis. Cum a deschis ministrul Finanţelor execuţia bugetară din acest an? Mai întâi, a decis returnarea TVA-ului către toate societăţile comerciale, fără niciun fel de control prealabil, sub motiv că acesta poate veni şi ulterior. În al doilea rând, alte miliarde au zburat din visteria statului în momentul în care Florin Cîţu a decis că trebuie să plătească în avans pentru o serie întreagă de instalaţii militare pe care România nu le-a văzut nici după şase luni de la plata uriaşei facturi. Pentru a-şi duce la capăt aceste trăsnăi, Florin Cîţu a recurs la împrumuturi uriaşe, pentru care vom fi siliţi să plătim ani de zile dobânzi. În acest moment nu se ştie care este suma exactă angajată de ministrul Finanţelor în numele statului român şi nici care a fost destinaţia banilor împrumutaţi. Toate demersurile Parlamentului de a-l chema pe Florin Cîţu şi de a obţine de la acesta cuvenitele explicaţii au fost tratate cu refuz. Ceea ce este cel mai grav este că, în mare parte, aceste împrumuturi masive ale statului român s-au făcut de la bănci în schimbul unor certificate de trezorerie. Este evident că atunci când primesc o asemenea ofertă, băncile preferă să împrumute statul, astfel încât fondurile destinate creditării nu au mai ajuns la societăţile comerciale, care aveau atâta nevoie de ele sau la cetăţenii care intenţionau să contracteze împrumuturi pentru diferite nevoi personale. Pur şi simplu, Florin Cîţu a absorbit aceşti bani de pe piaţă, lipsind economia naţională de unul dintre motoarele de dezvoltare.
Această catastrofă provocată deliberat sau din inconştienţă de un om plasat într-o funcţie-cheie a statului român şi de Guvernul Orban 1 a fost amplificată de pandemie şi de criza economică globală declanşată de acest flagel. Se înţelege mai uşor astfel de ce bugetul României este dat peste cap şi de ce rectificarea în mod necesar va fi profundă. În mod obiectiv, Guvernul Ludovic Orban 2 şi 1/2 nu-şi mai poate permite să-şi îndeplinească angajamentele luate faţă de populaţie şi asumate prin lege bugetului de stat şi prin alte acte normative. Am toate motivele să presupun că nu vor fi operate creşterile anunţate. Am, de asemenea, toate motivele să presupun că vor exista şi alte amputări ale veniturilor, în forme directe sau în forme indirecte. Cele mai multe se vor regăsi foarte curând în rectificarea pe care o va anunţa Guvernul. Cu sau fără Klaus Iohannis, rectificarea de buget trebuia făcută. Cu sau fără Klaus Iohannis, rectificarea nu poate fi făcută decât în această direcţie pe care am prezentat-o mai sus. Întrucât este vorba despre măsuri dure, care vor afecta profund nivelul de viaţă al cetăţeanului, care şi aşa este traumatizat de efectele războiului cu coronavirusul, ar fi fost firesc ca personajul politic care dispune în prezent de cel mai mare credit, sub aspect electoral, să fie cel care anunţă şi, deci, îşi asumă cu bărbăţie şi curaj asemenea măsuri impopulare. Cum a făcut Traian Băsescu în 2009 şi cum nu va face Klaus Iohannis în 2020.
Aici a intervenit o şmecherie oribilă. Pentru a fi pregătită rectificarea, nu era nevoie să fie convocată o şedinţă de urgenţă la Cotroceni. Rectificarea o face bine-merci Guvernul şi ea poate fi anunţată de preşedinte, dacă acesta are comportamentul responsabil al unui adevărat bărbat de stat, sau de premier, dacă preşedintele pune coada între picioare. A avut loc şedinţa de urgenţă la Cotroceni din simplul motiv că preşedintele a ţinut musai să apară în poză alături de oamenii buni sau mai puţin buni, care în aceste zile îşi asumă decizii importante, care influenţează major viaţa fiecărui om. Dar nu exclud, dincolo de plăcerea sa de a ţopăi din poză în poză, şi o altă intenţie vizată de Klaus Iohannis. Nici nu s-a încheiat bine şedinţa de urgenţă de la Cotroceni, nici nu a terminat de citit de pe promter comunicatul său redactat într-o limbă de lemn, şi iată că tot dinspre Cotroceni "pe surse", prin intermediul unor ziarişti acreditaţi acolo, în opinia publică se distribuie informaţia conform căreia printre măsurile dure care urmează să fie luate la rectificare se numără şi amânarea sine die a creşterilor pensiei şi alocaţiei de stat pentru copii. Este lansat prin urmare un balon de încercare cu câteva zile înainte de rectificare, pentru ca autorităţile să afle din timp cum va reacţiona populaţia şi, respectiv, cum va reacţiona presa la măsurile preconizate de Guvern. Şi din nou Klaus Iohannis nu-şi asumă nimic. Nici măcar zvonul, care în mod cert a plecat din laboratorul de la Cotroceni. Frica de asumare a preşedintelui este de tip atavic, ca de altfel, şi duplicitatea sa.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It