Editorial AMOS NEWS - Colapsează America? Dar Trump? Nici-nici!

Aparent, America bubuie. Aparent, dă semne de implozie. Afro-americanii şi hispanicii s-au revoltat. Iar o parte dintre albi le ţin isonul. Aparent, avem de-a face cu un conflict al raselor, transformat într-un conflict al civilizaţiilor. Care, iată, se externalizează, în întreaga Europă şi, mai nou, şi în Liban. Lumea pare că a înnebunit, că lasă locul unei noi ordini, nemaiîntâlnită până în prezent. Dar aparenţele sunt înşelătoare.

Este clar că s-au acumulat teribile tensiuni, nu numai în Statele Unite, ci în întreaga lume. Peste frustrările mai vechi, generate de ciocnirea raselor şi a civilizaţiilor, de prăpastia dintre săracii şi bogaţi la nivel de indivizi, de comunităţi şi de naţiuni, s-au suprapus frustrări de dată recentă, rezultate ale restricţiilor impuse de combaterea pandemiei de coronavirus şi de conflictul dintre comunităţi şi forţele de represiune, care au fost silite să menţină ordinea în condiţii neobişnuite. Iar cel mai evident război intern are loc chiar acum, în Statele Unite. Cum se va desfăşura? Cum se va sfârşi? Dacă reuşim să ajungem la un răspuns corect dat întrebărilor de mai sus, vom putea prognoza şi ceea ce urmează să se întâmple în întreaga lume.

Se afirmă din ce în ce mai insistent că lumea nu va mai fi ceea ce a fost înaintea pandemiei. Tot ce se poate. Cu sau fără pandemie, mai gravă sau mai puţin gravă, statele lumii, fiecare în parte şi planeta în general, sunt într-o continuă schimbare. Niciodată ceea ce este azi nu se suprapune perfect peste ceea ce a fost ieri şi întotdeauna ceea ce este mâine diferă de ceea ce este azi. Problema-cheie este dacă lumea, aşa cum o cunoaştem, trece printr-o cotitură, mai mult sau mai puţin periculoasă, de natură să o schimbe fundamental. Să privim, deci, spre Statele Unite, spaţiul unde s-a declanşat tăvălugul care vine peste noi.

În Statele Unite, ca peste tot pe mapamond, o criză sanitară s-a transformat în pandemie. Ca de la cauză la efect, pandemia, prin costurile ei exorbitante şi prin blocarea activităţilor, a generat o criză economică, care oricum era prognozată de specialişti. O criză economică mondială, care nu are echivalent decât cu cea petrecută în urmă cu o sută de ani. Iar criza economică declanşează automat o criză socială. Şi, pentru a se închide cercul, criza socială generează o criză politică. Asta se întâmplă în acest moment în Statele Unite. Asta se propagă din Statele Unite în întreaga lume. De ce epicentrul este acolo?

Epicentrul este în Statele Unite din mai multe motive. În primul rând, fiindcă avem de-a face cu cea mai mare putere militară de pe glob. O putere care, practic, a luat sub ocupaţie oceanele şi mările lumii şi de-acolo supraveghează ferm toate continentele, dezvoltându-şi capacitatea de a interveni în forţă în orice punct de pe glob. Şi tot Statele Unite au acaparat cosmosul. De acolo pot dirija atacurile în orice direcţie. În al doilea rând, sunt o economie relevantă. Au pierdut supremaţia de câţiva ani în favoarea Chinei. Produsul Intern Brut plasează Statele Unite pe locul doi. În plan ştiinţific însă, şi în plan cultural, continuă să domine lumea. Această discrepanţă creează tensiuni din ce în ce mai accentuate cu celălalt jucător major de pe piaţa mondială. Statele Unite nu acceptă să piardă supremaţia, în vreme ce China nu acceptă să nu dobândească supremaţia. Pentru ca situaţia să fie şi mai complicată, un alt jucător major de pe piaţa economico-financiară mondială, nu însă şi în plan militar, Europa, căzută practic sub hegemonia Germaniei, încearcă să joace rolul de balanţă între blocul american şi cel chinez. Ceea ce înseamnă că, într-un fel sau altul, afectează major interesele celor doi poli de putere.

O altă cauză, care vizează epicentrul crizei globale în Statele Unite, constă în efectul imediat şi devastator al pandemiei. Practic, Statele Unite se plasează pe primul loc din perspectiva victimelor şi a costurilor pandemiei. Şi, de la distanţă, tot pe primul loc sub aspectul efectului devastator al crizelor economice. Spre deosebire însă de China, care nu funcţionează după regulile unui sistem democratic, cel puţin din perspectiva pluripartitismului, a parlamentarismului şi a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în Statele Unite există cel puţin aparenţa unui sistem democratic, cu toate imperfecţiunile sale. Spre deosebire de China, unde aşa ceva nu este posibil, în Statele Unite, mase uriaşe de oameni, în baza unor criterii politice, etnice sau culturale, pot să-şi permită luxul de a contesta autoritatea, atât paşnic, cât şi violent. Tocmai în aceasta constă atât forţa, cât şi vulnerabilitatea Statelor Unite. Şi tot din acest motiv, epicentrul unui seism aparent fără precedent nu este nici în Asia, nici în Europa, ci peste Ocean. În Europa, contestarea autorităţii este disipată, întrucât avem de-a face cu state diferite, cu mecanisme diferite de funcţionare statală, cu legi mult mai diversificate decât în Statele Unite şi chiar cu practici diferite ale instituţiilor de ordine publică. Chiar şi răspunsurile guvernelor sunt mult mai nuanţate. De aceea, forţa de şoc a cutremurului social şi politic, generat de cutremurul pandemic şi de cutremurul economic, este mult atenuat. Iar în Asia, acest tsunami mondial îşi pierde semnificativ din intensitate.

Aşadar, ce urmează să se întâmple în America? După opinia mea, absolut nimic catastrofal. Revolta, având multipe cauze, a populaţiei de culoare şi a hispanicilor, la care inevitabil se adaugă şi revolta arabilor şi chinezilor care trăiesc în Statele Unite, este alimentată politic la greu de către adversarii lui Trump, în special cei din Partidul Democrat. Dar revolta în sine are forme de desfăşurare dintre cele mai diferite şi, până la urmă, contradictorii. Unii dintre contestatarii autorităţii susţin pe bună dreptate că s-a întârziat prea mult cu măsurile menite să pună capăt şi în fapt, nu numai în drept, oricăror forme de segregaţie şi să ridice într-un ritm accentuat nivelul de viaţă şi de civilizaţie al comunităţilor defavorizate. Peste aceste contestaţii absolut legitime, care nu pot fi rezolvate decât în timp, pe parcursul unui proces care va dura decenii, se suprapun actele de violenţă, de jaf, de tulburare flagrantă a liniştii publice, de distrugere ostentativă a bunurilor, de atacare a instituţiilor şi, mai nou, de molestare sistematică a populaţiei albe. Toate aceste manifestări nu vor rămâne fără urmări. În plan psihologic, se va forma curând masa critică necesară pentru ca statul american, autoritatea politică şi cea a instituţiilor de ordine publică să intervină în forţă la solicitarea celei mai mari părţi a populaţiei, care consideră că este timpul să se pună capăt exceselor şi violenţelor. Societatea americană va cunoaşte din această perspectivă un recul. Şi asta se va întâmpla foarte repede. În plan politic, un tsunami care părea devastator pentru administraţia Trump, alimentat din plin de Partidul Democrat, dar şi de statul subteran american, se va izbi de un zid. Iar administraţia Trump va triumfa. În ciuda aparenţelor, Trump va ieşi mai puternic din această criză decât era în momentul declanşării. Pentru democraţi, lovitura va fi de bumerang. Ei bine, pe model american - pentru că, până una alta, este cel mai bun model pe care-l avem la dispoziţie - situaţia se va calma şi în Europa. Centrele de putere ale lumii se vor concentra în direcţia combaterii efectelor crizei economice.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

fShare

Tweet