LA ŢINTĂ: Ru-şi-ne!

Written by Doru Bobi on 30 Martie 2015.

Personal nu văd un mesaj mai potrivit de adresat în perioada asta găştilor care au, la noi, pretenţii de alcătuire a unei clase politice. Precizez că o fac cu scuzele de rigoare pentru cei puţini care-şi merită titlul de oameni politici şi cu nedezminţită scârbă pentru cei cărora le place să se creadă politicieni, acţionând cu tupeul hoţilor neprinşi. Primii încearcă să fie oneşti, răsplătind încrederea celor care i-au votat, dar le e tot mai greu în mijlocul cancerului corupţiei pe cale de generalizare. Şi asta deoarece ceilalţi au pus stăpânire pe mai toate mecanismele de conducere a statului, decredibilizând totul, pentru ca jaful să pară firesc în ochii celor tâlhăriţi. Pentru ei, noi ăştia siliţi să trăim de pe azi pe mâine alcătuim turma anonimă, definită elegant la vremea voturilor drept masă de manevră. În rest, destinul pe care ni l-au hărăzit este din categoria "Dă-i dracului de prăpădiţi şi nenorociţi!"

Să nu ne văităm însă, căci ne merităm soarta: noi i-am ridicat prin voturile noastre unde sunt, pentru că i-am crezut de bună credinţă şi, de cele mai multe ori, am constatat că am schimbat nişte lipitori cu vampirii vremurilor noi. Dar nu ne-am învăţat minte, lăsându-ne duşi de nas la nesfârşit, ca să avem dreptul să ne văităm că n-avem noroc pe lume. E timpul să înţelegem că norocul şi-l mai face şi omul şi adevărata nenorocire vine din lipsa de minte, din speranţele deşarte puse în personalităţi mesianice şi mai ales din puturoşenia care ne îndeamnă să aşteptăm minuni dumnezeieşti de la tot soiul de păcălici!

După atâţia ani de stagnare, în care marile dosare ale corupţiei au fost ţinute la fezandat, DNA şi ANI par să se fi trezit din amorţire. Falsa minune este explicabilă pentru oricine are măcar idee cum se mişcă lucrurile pe malurile Dâmboviţei încă din vremurile fanarioţilor. Aglomeraţia de la uşa puşcăriilor poate şoca numai prin numele celor consideraţi intangibili şi, deopotrivă, prin cele ale unor eventuale victime colaterale. Eu pornesc de la ideea că nu există dreptate absolută şi sunt din ce în ce mai convins că se va încerca salvarea mafioţilor din politică. În ceea ce priveşte recuperarea prejudiciilor prezumate sunt mai mult decât sceptic, judecând după ce s-a întâmplat până acum.

N-am să mai zic acum ceva despre Bucureşti şi despre miniştri prinşi cu mâţa-n sac. Dar nu pot să nu remarc faptul că şi acest mandat al aleşilor locali de la Curtea de Argeş este marcat de un nou verdict de incompatibilitate. Vineri, Curtea Supremă a menţinut decizia ANI de incompatibilitate pentru Ioan Ghiţă. Directorul SPGC este acum în situaţia fostului subordonat, Gabriel Nastea, care şi-a pierdut postul de director la SPU, în condiţii asemănătoare. Amândoi au fost validaţi consilieri locali în mandatul trecut, fără să fi acţionat filtrele de verificare legală a compatibilităţilor. S-a spus că dosarele lor erau în perfetă regulă, după care s-au infirmat în instanţe afirmaţiile celor care dădeau girul legalităţii pe plan local sau la Piteşti. Mai mult, într-o primă fază, Ghiţă susţinea că ar fi primit de la ANI asigurarea că n-avea probleme. De ce s-ar fi schimbat situaţia, după ce s-a reluat dosarul şi a ajuns în instanţă, este un mister. Putem bănui că directorul de la SPGC a fost vânat - fie el, fie postul lui. Oricum, acum este, pentru unii, o victimă. Poate fi deopotrivă a sistemului, a invidiei altora sau a orgoliului propriu, care l-a împins să mai vrea un mandat. Dacă ar fi renunţat, azi nu l-ar mai fi durut capul şi nici altă parte a corpului. Dar nu, a vrut să fie consilier local şi s-a bătut pentru a prinde un loc cât mai în faţă pe listele USL. Mă opresc aici, pentru că n-aş vrea să tulbur odihna morţilor...

L-am auzit pe Ion Şerban spunând de mai multe ori în şedinţele legislativului municipal că ar mai fi colegi incompatibili şi că multe lucruri n-ar fi chiar cum se cuvine pe la noi. O dată a afirmat public aşa ceva, dacă nu mă înşeală memoria şi agenda de notiţe, chiar ca o replică la un atac al lui Ioan Ghiţă. Dacă Şerban are dreptate şi va putea s-o dovedească, în cazul în care i se va cere, e grav. Iar titlul scris în faţa acestor rânduri s-ar îmbuca perfect şi pentru politica din singurul Oraş Regal al României, care este la fel de plebeu - politic vorbind - ca oricare altul. Haideţi să nu ne mai amăgim, că' doar nu suntem masochişti să ne placă să pozăm în proşti. Cu majuscule!...