Economisiți timp și bani abonându-vă la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!
Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.

Editorial AMOS NEWS - România a ajuns la mâna lui Vladimir Putin

Oare Parlamentul Românei ştie ce a aprobat în procedura de urgenţă? Oare reprezentanţii noştri în cea mai importantă putere a statului sunt conştienţi de faptul că românii pot deveni în orice moment de-acum încolo carne de tun? Carne de tun într-un război care nici măcar nu este al nostru. Şi nu este nici un război impus de tratatul nostru cu celelalte state NATO. Un posibil război cu cea mai mare putere militară din regiune. Şi una dintre cele mai mari puteri militare din lume. Un război cu Rusia. Sau, Doamne fereşte! Cu Rusia şi cu China. Pe scurt, Guvernul României a încheiat un acord cu Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind cooperarea în domeniul tehnico-militar. Un acord valabil cinci ani. Dar care poate fi prelungit la expirarea termenului. Aparent avem de-a face cu o înţelegere inofensivă între două state vecine. În realitate, acest acord are bătaie lungă. E clar că România, stat NATO, nu ar avea vreun motiv să încheie un acord de non-combat cu Ucraina, care nu este un stat NATO. Oricum, avem cu Ucraina un tratat de bună vecinătate. Semnat de ambele părţi în timpul administraţiei Emil Constantinescu. Şi care, la acea dată, a fost o condiţie sine qua non pentru aderarea României a NATO. Eram obligaţi să avem asemenea tratate cu toate statele vecine. Ce sens are acest nou acord?

Noul acord are un singur sens. Întrucât Ucraina nu ne poate garanta nicio susţinere în cazul fie el şi doar ipotetic în care România ar fi atacată de un stat inamic, singura concluzie logică este că în substanţa sa acest acord nu ne garantează nouă nimic, în schimb îi garantează Ucrainei susţinerea militară a României în situaţia în care acest stat ar fi atacat. Cine ar putea ataca Ucraina? Este exclus un atac din partea statelor NATO. Şi, prin eliminare, ce mai rămâne? Ghici ciupercă ce-i? Rămâne Rusia. Cu Federaţia Rusă, Ucraina are un litigiu declanşat din momentul în care Moscova a decis anexarea Crimeei. După ce Crimeea a fost anexată, după ce aceasta a fost puternic miilitarizată, devenind un periculos cap de pod înfipt în Marea Neagră, Federaţia Rusă a creat două conflicte, mult timp îngheţate, în două teritorii separatiste aparţind şi ele Ucrainei, Dombas şi Luganks. Presiunea internaţională a menţinut mult timp îngheţate aceste două regiuni, în care mocneşte un conflict, care poate oricând degenera într-o vâlvătaie. Supusă presiunilor internaţionale dirijate de la Washington, Rusia a rezistat. Beneficiind şi de un sprijin tacit, dar ferm, mai ales în plan economic, din partea Germaniei şi Austriei. Urma ca, în timp, pe calea unor demersuri diplomatice şi, în funcţie de evoluţia raporturilor dintre marile puteri, acest litigiu cu Ucraina să fie soluţionat într-un fel sau altul, repet, exclusiv pe cale paşnică. În acest fel, putem înţelege mai bine semnificaţia acordului semnat de Guvernul României. El prevede practic, dacă ne străduim puţin să citim printre rânduri, faptul că, dacă dintr-un motiv sau altul, Ucraina intră într-un confict armat cu Federaţia Rusă, România îi sare în ajutor şi loveşte Moscova peste degete. Uluitor!

Şi ce să vezi? Zilele trecute, nu Federaţia Rusă a atacat Ucraina, ci Ucraina a declanşat un atac asupra uneia dintre cele două zone separatiste, aflate cumva sub protecţie internaţională. Nu a fost un atac care să poată fi pus pe seama vreunui act de provocare uneltit de Moscova. Atacul a fost declanşat printr-o decizie cât se poate de explicită a Guvernului ucrainean. Este rândul Moscovei să riposteze. O ripostă a Moscovei, posibilă şi probabilă, ar fi putut teoretic activa acordul semnat între Ucraina şi România. Numai teoretic însă, atât timp cât acest acord nu era ratificat aşa cum prevede Constituţia, de Parlamentul României. Dar iată că a fost ratificat. Şi chiar printr-o procedură de urgenţă. Ce intenţionează Guvernul României să facă în aceste condiţii, beneficiind de susţinerea Parlamentului? Să declare, la o adică, război Federaţiei Ruse, simultan cu o declaraţie de acelaşi fel, formulată de Guvernul Ucrainei. Este o decizie politică de o gravitate excepţională. Acordul cu Ucraina, care în mod cert a fost iniţiat în prealabil în culisele Casei Albe şi Departamentului de Stat al Statelor Unite, ne plasează într-un război declarat cu una dintre cele mai puternice puteri militare ale lumii. Cu Federaţia Rusă. Iar Federaţia Rusă, cititorii trebuie să afle acest lucru, are la rândul ei un acord militar cu China. Ce facem? Ne batem în aceste condiţii cu Rusia şi cu China?

Tratatul NATO la care România a aderat prevede în două articole consecutive că România va fi apărată de alianţă dacă este atacată de un stat non-NATO şi dacă rezistă suficient de mult pentru ca aliaţii să poată adopta conform Constituţiilor statelor respective, decizia de a contraataca şi de a-şi aduce efectiv dispozitivele militare şi trupele în contact direct cu statul agresor. Tratatul cu Ucraina ne leagă de mâini şi de picioare. În primul rând pentru că nu Federaţia Rusă a atacat Ucraina, ci Ucraina a declanşat un act agresiv într-o zonă de conflict îngheţat, supusă unor acorduri internaţionale. Deci nu vom îndeplini prima şi cea mai importantă condiţie pentru a fi susţinuţi de statele NATO, chiar dacă sforile acesui acord au osttrase de la Washington. În al doilea rând, Armata României nu este pregătită să reziste suficient timp pentru ca, transformată în teatru de război, să poată beneficia de intervenţia armatelor NATO din Uniunea Europeană, mult inferioare forţei pe care Federaţia Rusă o poate desfăşura pe teren.

Preşedintele Klaus Iohannis are "Guvernul său" şi "Parlamentul său". El este şi comandantul suprem al ansamblului de instituţii începând cu Ministrul Apărării Naţionale, care sunt plătite din banii contribuabililor pentru a asigura suveranitatea statului român. Guvernul său a semnat un acord extrem de periculos, care poate arunca în aer România. Iar Parlamentul său l-a ratificat în procedură de urgenţă. În aceste condiţii nu ne vine prea greu să afirmăm că întreaga răspundere pentru eventualele consecinţe nefaste asupra României îi revine preşedintelui. O asemenea afirmaţie, însă, nu ne mai ajută cu nimic. Răul a fost comis. Totul depinde de acum încolo de decizia Federaţiei Ruse. Suntem efectiv la mâna lui Vladimir Putin.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

 
Pin It

     Ți-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!