Cum să ajungi ca Simona Halep?

Toată lumea vorbeşte în aceste zile despre Simona Halep. Televiziunile şi ziarele se bat să-i ia un interviu, măcar o declaraţie şi e analizat fiecare meci al ei. Într-un clasament mondial al tenisului feminin e în poziţia a treia, deci ar mai fi loc de progres, însă simpatia de care se bucură tânăra din Constanţa depăşeşte cu mult ceea ce au primit de la publicul român campioane mondiale de legendă, cum ar fi, de exemplu, canotoarele. Explicaţiile pot fi două: notorietatea tenisului de câmp întrece clar multe sporturi şi în al doilea rând, Simona vine pe un culoar deschis de Ţiriac şi Năstase, care aşteaptă de vreo 40 de ani un performer în stare să urce la vârful piramidei. Ea demonstrează că vrea şi că poate, ca într-o reclamă de pe timpuri, prin rezultate, ceea ce aprinde în mintea copilului din România scânteia depăşirii statutului de neica-nimeni, încă extrem de răspândit în lumea asta mare şi nedreaptă de multe ori. Atmosfera  îmi aminteşte extraordinara expansiune pe care a cunoscut-o tenisul în ţara noastră în vremea când Ţiriac şi Năstase se luptau de la egal la egal cu echipa SUA în finala Cupei Davis. Dintr-o dată, toată România a vrut să joace tenis, fiecare cu ce avea la îndemână. O rachetă produsă la Reghin costa aproape 300 de lei într-o vreme când salariile abia depăşeau mia, deci era un lux pentru majoritatea familiilor, aşa că mai la îndemână erau cărpătoarele de lemn şi fileurile dintr-o sfoară întinsă între doi ţăruşi, înfipţi în pământ. Terenuri asfaltate sau betonate? Acum 40 de ani nu erau multe drumuri în situaţia asta, aşa că în afară de entuziasmul tinereţii nu prea aveai motive să visezi că vei ajunge vreodată tenisman. Nu ştiu câţi dintre cei care au pus în acele timpuri prima dată mâna pe o rachetă au devenit sportivi de performanţă, precis au fost câţiva, dar am vrut să scot în evidenţă ce mult contează pentru tânăra generaţie existenţa unor modele de urmat, în sport, dar şi în celelalte domenii ale activităţii umane în general. Fără Nadia, Năstase, Patzaichin şi alţi mari campioni, n-ar fi existat atâţia câştigători de titluri mondiale, europene şi olimpice. Iar astăzi, când se resimte acut lipsa valorilor în societatea românească, Simona Halep are meritul de a fi încercat şi, din fericire, chiar a reuşit să devină un exemplu pentru copiii României. Modestă şi harnică, ea a urcat pas cu pas spre vârful ierarhiei, reamintind tuturor că doar cu multă sudoare se poate ajunge la performanţă. E o încântare în aceste zile să vedem la baza noastră sportivă copii la cele mai fragede vârste, întrecându-se cu ambiţie, depăşind nu doar adversarul, ci şi căldura de afară şi presiunea, pe care conştient sau nu, părinţii, ceilalţi susţinători o pun asupra lor. Au deja la activ câţiva ani de antrenamente grele şi îi mai aşteaptă încă mulţi, dar speranţa că într-o zi ar putea ajunge ca Simona Halep îi ajută să continue. E mare lucru.

 

Pin It