Editoral LA ŢINTĂ - Un început care se cere continuat

Cam aşa se poate caracteriza dezbaterea publică a taxelor şi impozitelor locale, care s-a desfăşurat vineri dimineaţa în sala de consiliu de la sediul administraţiei municipale. Tentative de dialoguri publice între administraţie şi cetăţeni au mai fost, dar este pentru prima dată când s-a concretizat ceva printr-o decizie aprobată apoi şi de comisiile legislativului. În fapt, încă o dată s-a demonstrat dezinteresul cetăţenilor persoane fizice faţă de soarta proprie. N-aş vrea să cred că aceştia sunt masochişti care adoră să se vaite, dar mi-e greu să găsesc o explicaţie pentru lipsa lor de reacţie la apelurile făcute de trustul nostru media prin toate mijloacele de care dispune ca să fie prezenţi la dezbatere. Partea bună este că, de astă dată, au reacţionat prompt persoanele juridice, reprezentanţii firmelor din Curtea de Argeş, care au ţinut să poarte un dialog argumentat cu aleşii urbei pe tema taxelor şi impozitelor care vor fi colectate anul viitor. Şi este de remarcat şi disponibilitatea primarului Nicolae Diaconu, a vicelui Cristian Mitrofan şi a directorului economic Gheorghe Florescu de a discuta cu cărţile pe faţă toate aspectele acestui spinos subiect pentru ambele părţi. Şi nu este glumă, căci administraţia publică trebuie să se înscrie strict în prevederile noului Cod fiscal şi să aducă mai mulţi bani la bugetul local, pentru funcţionare şi dezvoltare. Pe de altă parte, firmele - despre care consilierul Ion Şerban spunea că sunt asuprite la noi - aveau nevoie de puţin oxigen pentru a nu fi sufocate de atâtea taxe şi impozite. Şi pentru asta au venit cu exemple concrete şi au evidenţiat posibilitatea reală de a-şi restrânge activitatea, ceea ce ar fi dus la creşterea numărului şomerilor la Curtea de Argeş şi la scăderea drastică a încasărilor administraţiei din impozitul pe venit, dar şi din celelalte născocite de guvernările care în ultimul sfert de veac s-au dovedit foarte inventive în această privinţă. Asta ca să nu mai vorbim despre faptul că statul nu numai că pierdea încasările din CAS sau pensii, dar se mai trezea pe cap şi cu şomeri, care trebuiau întreţinuţi, deşi nu mai încasau ceva de la ei. Propunerea firmelor, formulată prin fostul consilier local Cătălin Sămărescu, a fost ca pentru firme să nu se aplice o mărire de 1,2%, ci de 1%, pentru ca să se poată plăti taxele şi impozitele şi anul viitor. De asemenea, s-a evidenţiat faptul că în condiţiile în care s-ar păstra bonificaţia de 10% pentru cei ce-şi plătesc datoriile către bugetul local până la 31 martie, coroborat cu acea scădere de 20% cerută, ar fi fost o măsură potrivită pentru încurajarea investiţiilor creatoare de locuri de muncă în municipiu. Administraţia ar fi avut pe de o parte avantajul că ar fi dispus de sume mai mari de bani pentru îndeplinirea programelor de dezvoltare şi propria funcţionare încă din primul trimestru şi, pe de alta, prin faptul că locurile de muncă nou create i-ar fi adus colectări mai mari la buget, eliberându-se şi de povara unor probleme sociale. Pierderea estimată prin renunţarea la acele 20% se putea compensa astfel în viitor, aşa cum remarcaseră oamenii de afaceri Mihai Badea şi Nichita Sandu. Primarul a promis că va face analizele de rigoare şi în şedinţa comisiilor reunite, programată pentru acea după-amiază, avea să prezinte propunerea firmelor. Şi chiar aşa a procedat, iar consilierii locali au aprobat - de principiu - fără prea mari discuţii, cererea de diminuare la 1% a creşterilor de taxe şi impozite pentru persoanele juridice. Pentru cele fizice, ceea ce s-a hotărât de către conducerea administraţiei a rămas în picioare, căci cetăţenii nu s-au ostenit să-şi apere interesele. Concluzia logică este aceea că sunt mulţumiţi cu ceea ce s-a decis sau - mă rog - cu păstrarea dreptului de a se plânge de taxele sau impozitele înrobitoare. Dacă vor trage concluziile de rigoare, probabil că la dezbaterea publică a bugetului pentru 2016 nu va mai fi sala goală. Oricum, nu vor lipsi reprezentanţii firmelor, care au realizat că păstrarea deschisă a căii dialogului cu administraţia publică este calea care poate asigura progresul unei comunităţi ce trebuie scoasă din letargie.

Pin It