Editorial LA ŢINTĂ - Încă un an pierdut...

Aşa se prefigurează a fi 2016, care nu pare să iasă din tradiţia păguboasă a anilor în care abundă pomenile electorale. Şi asta pentru că bugetul naţional este destinat consumului, şi nu investiţiilor, în lipsa cărora relansarea economică este o poveste pe care n-o mai cred nici autiştii. Interesele politicianiste sunt puse mai presus de orice. Şi acum, mai mult decât oricând, sunt favorizate de existenţa unui guvern aşa-zis apolitic, pe care şmecherii se prefac că-l cred a fi tehnocrat. Dar pe care păpuşarii din umbră îl manevrează după cum le cer interesele, în dispreţ total faţă de prostimea care i-a votat. Aroganţa cu care s-au adoptat creşterile salariale pentru clientela politică, pensiile speciale nesimţite pentru aleşi şi pentru unele grupuri ceva mai vocale, dovedesc din plin strategia aceea veche tradusă prin formula "dezbină şi stăpâneşte". Iar faptul că ele nu se justifică prin performanţe indubitabile dovedeşte din plin cinismul cu care suntem priviţi noi, cei care facem parte din "restul lumii", acea majoritate covârşitoare care contează numai la vot şi care - adusă în stare de disperare de sărăcie - va putea fi cumpărată ieftin înainte de alegeri, căci s-a resemnat cu ideea că orice-ar face, va lua plasă! Clientelismul e în floare, guvernul este la mâna politicienilor trimişi de partide în parlament mai mult decât oricând în ultimii ani. Fără susţinerea acestora, zboară toţi miniştrii pe care i-au impus partidele la masa bucatelor. De aceea, în frunte cu premierul Cioloş, executivul naţional "face ciocu' mic" la pretenţiile înalţilor demnitari ai statului, a aleşilor de toate rangurile şi a protejaţilor acestora, puşi la adăpostul sinecurilor unor posturi bine plătite din structurile de putere birocratice ale administraţiei. Ei alcătuiesc clasa privilegiată a hârciogilor, configurată pe model fanariot sau comunist, prin care se perpetuează incompetenţa habarnistă a unei prostiocraţii, fără de care lozincarzii n-ar putea exista. Pentru ei, robinetul abundenţei rămâne deschis, iar cel al calicilor neamului - sigilat cu cele şapte peceţi ale neomeniei. Asta ca să nu mai luăm în calcul situaţia economică internaţională. Vineri, de pildă, principalele burse au închis pe minus, ceea ce pare a fi un semnal serios pentru o nouă criză. Eventualitate în care guvernanţii noştri au şi anunţat că nu vor ezita să imite Cabinetul Boc din 2010!

Fără a fi un partizan al egalitarismului, la fel de păgubos cu ceea ce se întâmplă de când mă ştiu, mi-aş dori ca meritocraţia să-şi capete locul cuvenit. Şi asta cu atât mai mult cu cât anunţatele mari dosare de corupţie s-au dovedit a fi diversiuni electorale, ca să nu le spunem spectacole de circ pentru diletanţi, câtă vreme nu se recuperează mare lucru din sumele denunţate în dosarele întocmite de procurori ca pagube produse averii ţării. Pagubele rămân, iar condamnaţii, prin sentinţe ridicol de mici care exclud confiscările extinse ale averilor făcute ilicit, ies mai repede din puşcării decât ne-am fi putut închipui în momentul condamnărilor pe motive de vârstă, boală, bună purtare, de cărţi - chipurile, ştiinţifice - scrise de nişte tipi cunoscuţi ca analfabeţi incurabili. Mai mult, unii reuşesc să şi procreeze din spatele gratiilor progenitura noii putreziciuni corupte, amărând spiritele ce se definesc drept ceva mai convenţionale sau poate numai frustrate că nu-şi pot permite aşa ceva. 

Astfel se prezintă situaţia la nivel general. După cum vedeţi, nu mai are rost să ne mai îmbătăm cu apă rece şi să ne resemnăm prin falsa înţelepciune a acelui ticălos dicton conform căruia ar fi încă bine, cât timp se poate să fie mai rău. Anul 2016 poate să fie un an câştigat de fiecare dintre noi, la vot, unde avem ocazia de a face curăţenie generală în toate structurile de putere din România. Să-i trimitem la locul lor pe cei ce vor mai mult decât merită sau pe cei care n-au justificat prin ceva încrederea acordată ani la rând. Şi să-i înlocuim cu oameni care să reteze toate privilegiile până în momentul în care starea generală a economiei o va permite, într-un climat de pace socială la care acum nu putem spera prea devreme.