Cultura şi culturnicii

Recunosc de la bun început că, abordând această temă, CULTURA, este aproape un gest de suicid. Nu poţi să intri în acest ocean valoric în care civilizaţiile şi-au depus ca într-o bancă nestematele tradiţionale şi culturale agonisite de mii de ani, fără o deratizare spirituală. Mă simt de un milion de ori mai mic decât o furnică pe ţărmul acestui ocean. Nimeni şi nimic însă nu mă va împiedica să păşesc pe nisipul de la ţărmul MARELUI OCEAN, spre oriunde, spre origini, spre prezent, spre viitor. Cultura e lumina izvorâtă din cartea deschisă pentru tine, spre interiorul tău. De aceea, mi-am propus să văd dacă prin proiecţia acestei lumi, mă voi regăsi undeva. Mi-am lepădat bocancii murdari de noroiul cotidian şi, desculţ, am început să-mi caut umbra vie a prezentului. M-am regăsit cuminte şi ascultător în sanctuarul cultural-istoric al Basarabilor, la Curtea de Argeş - oraş cu iz voievodal, cu multă cultură rămasă scrijelită pe cărămizile istoriei, dar şi cu un grup de neobosiţi intelectuali din rasa celor curaţi la suflet şi gândire, trăind modest lângă noi şi pentru noi, în acest prezent zbuciumat. N-am să nominalizez pe nimeni, de teamă să nu omit pe cineva. Există totuşi o excepţie, un nume peste care nu se poate trece: acad. GHEORGHE PĂUN. Nu poţi să te prefaci că nu vezi schimbarea în bine a tot ceea ce înseamnă mişcarea culturală în Curtea de Argeş. De la ctitorirea Clubului Iubitorilor de Cultură – o extraordinară zidire de literă şi artă – la zămislirea unei reviste culturale de prestigiu naţional şi internaţional "Curtea de la Argeş", ajunsă iată, la nr. 45. (La mulţi ani!). Toate acestea poartă amprenta ilustrului argeşean şi binecuvântarea prelinsă din lacrima Anei lui Manole.

Am constatat însă, că această preţioasă categorie de oameni este frecvent invadată de prea multe "mâluri aluvionare": 'telectuali spoiţi de pe zidurile unor şcoli zugrăvite strident şi înăuntru şi pe dinafară, anumiţi "oameni de afaceri", pretinzând că activitatea de comerţ e un act de cultură care se poate mânca şi pe pâine, neica-nimeni, nelipsiţi de la poze lângă personalităţile momentului.

Ei bine, aceştia sunt CULTURNICII. Spiritul se simte neputincios în faţa acestei invazii molipsitoare şi toxice. Numărul lor este însă mult mai mic. Unii sunt îmbrăcaţi la "ştaif", cu barbă sau fără, cu telefoane sofisticate ţinute la vedere şi totdeauna deschise, cu cărţi de vizită pe care scrie orice, dar cât mai impresionabil. Alţii, având reale calităţi spirituale, se plasează mereu împotriva curentului. Ei nu văd actul de cultură decât ca pe o afacere. Nu iese profit rapid, nu mă implic, nu e în interesul meu! Dar şi mai rău, e boicotul permanent la tot ce se face cu efort, pasiune şi dragoste pentru cultură.

Nici acestora n-o să le dau numele, de teamă să nu omit pe cineva... Mă întreb însă dacă la noi se mai respectă criterii sau valori? Singura mişcare a acestor indivizi este şerpuirea. S-au strecurat tot timpul, pripăşindu-se pe lângă oamenii capabili să-i scoată din anonimat .... Lor le revine unica formă de a face cultură: AGRI-CULTURĂ.

Dar, oare, acolo ce ştiu a face?...

 

 

Pin It