GURA PĂCĂTOSULUI: "Jimmy bea, Jimmy plăteşte!"

A văzut lumina zilei într-o casă de la ţară, cu mulţi copii. Taică-său avusese noroc să fie rănit pe frontul de la Iaşi, înainte de 23 august 1944 şi nu mai ajunsese pe frontul de vest. Rana la plămâni îl ţinuse pe paturi de spital luni de zile şi nu mai primise certificat de carne de tun. Revenise acasă, se însurase şi se pusese pe turnat copii: prima fusese o fată, urmase un băiat, încă unul şi pe urmă nu le mai ţinuse socoteala. De fapt, avea cine - cumnata lui, fostă călugăriţă, alungată de comunişti de la schit, pe vremea când erau bântuiţi de ateism. Ea decidea ce nume aveau să poarte copiii, inspirându-se din calendarul creştin-ortodox. Elena, Niculae şi Gheorghe (eroul nostru) - au fost primii... Nu i-a fost uşor bietului om să-i ţină prin şcoli, ca să nu rămână la coada vacii sau a oilor. Bunăoară Gheorghiţă, cel mai isteţ dintre toţi, după liceu urmase o postliceală prin capitală şi pusese mâna pe un certificat de depanator radio-TV. Acolo se cam stricase bietul copil de la ţară: revenise acasă cam şmecheraş, băiat de viaţă, care nu fugea ca ăl bătrân de un păhărel în plus! Azi aşa, mîine tot aşa, până când poimâine a căpătat darul beţiei, care l-a scos şi din serviciul de la fabrică. Ce să facă bietul Jimmy - că venise cu numele ăsta ciudat de la Bucureşti, unde văzuse el un film cu un actor american de culoare, Jim Brown, care-i plăcuse pentru că avea calităţile care-i lipseau lui - şi se făcea foc dacă-i mai zicea cineva Gheorghe, Gică sau Gigel?... A intrat la cooperaţia din comună şi şi-a deschis un atelier de depanare, şi-a pus şi firmă frumoasă la o baracă pe care i-o puseseră la dispoziţie şi treaba a mers brici un timp. Începuse băiatul să prindă ceva cheag, parcă nu mai era atât de atras de chefuri şi, cu ultima rămăşiţă de farmec personal, ca să nu rămână flăcău tomnatic, l-a lăsat pe popa Balamuc să-i pună pirostriile cu o muiere frumoasă, dar aprigă. Bârfa satului zicea că la ei în casă cânta mai mult găina, dar ce, parcă nu mai văzuse lumea aşa ceva?...

După vreo doi ani, Jimmy s-a cam plictisit de caznele căsniciei, socotind că-şi făcuse datoria faţă de nevastă când îşi botezase urmaşul. Unuia dintre apropiaţii invitaţi la petrecere i se păruse că micuţul avea capul alungit şi disproporţionat şi chiar zisese că semăna cu omuleţul lui Gopo. Habar n-avea beţivul ăla că-l năşise cu o poreclă care avea să-i fie copilului supranume. Degeaba susţinuse Jimmy că "dovleacul" micuţului era semnul cel mai sigur al geniului!...Mai pe urmă, pruncul s-a dovedit a fi cam bolnăvicios, fapt care l-a readus pe proaspătul părinte la situaţia de supus al lui Bachus. După câteva pahare era chiar amuzant, avea idei de farse, cum a fost aia cu firma cârciumii. Barmanul era poreclit Muscă şi tocmai fusese părăsit de nevastă pentru un tractorist de la SMA. Într-o noapte, derbedeii i-au scris artistic - pentru că tocmai era prin localitate un pictor de biserici - sub inscripţia de Restaurant - completarea "La Musca Văduvă"! Râsul care a cutremurat comuna l-a plătit Jimmy din plin spre sfârşitul anului, când barmanul sau poate prieteni de-ai lui l-au lucrat, stricându-i afacerile: i-au aranjat firma lui, pe care scria "Reparaţii Radio Televizoare", căci i-au acoperit cu vopsea "R"-ul. Urmarea: prin prăvălia lui a bătut vântul a pustiu. Păi cine şi-ar mai fi adus aparatul la cineva care avea la intrare inscripţia "Reparaţii adio televizoare"...? Ce-a păţit Jimmy cu Mimi, nevastă-sa, nu e de consemnat. Dar trebuie notat că aşa a luat sfârşit cariera lui de responsabil cu timpul liber - cum ziceau răutăcioşii.

Şi uite-aşa, Jimmy s-a trezit poştaş, că avea o rudă pe la direcţia judeţeană. Toate-ar fi fost bune şi frumoase, mai ales în perioada pensiilor, dacă n-ar fi fost patima beţiei, pentru că vorba aia, chiar dacă nu curgea, de picat, slavă Domnului, tot mai ieşea de una mică!...Dar de-aici i s-a tras şi renunţarea la beţie! Într-o zi de distribuire a pensiilor, Jimmy s-a trezit, când şi-a făcut casa, cu o căruţă de bani în plus. Bucuros nevoie mare, a intrat în bar şi i-a cinstit pe toţi beţivii. Muscă a încercat să-i pună frână, dar n-a avut cui, primind un răspuns la care n-a avut replică: "Jimmy bea, Jimmy plăteşte!" Şi aşa s-a şi întâmplat, după ce s-a descoperit că rătăcise o sumă de cupoane: s-a împrumutat de la socru-său ca să acopere paguba şi n-a mai luat salariu vreo doi ani de zile, ca să-i achite inclusiv dobânda, percepută, cică, pe prostie! Cuvintele pe care le aruncase sfidător lui Muscă, au intrat însă în folclorul satului...

 

 

Pin It