Istoria așezămintelor spitalicești din Arghiș (Curtea de Argeș)

Există încă din vechime obiceiul ca pe lângă marile așezăminte religioase să se ridice şi centre sociale dedicate îngrijirii săracilor și bolnavilor. Astfel că, deși nu avem documente, presupunem că primul așezământ de acest fel a apărut odată cu înălțarea Catedralei Mitropoliei de la Arghiș în 1439. 

 

„Bolniţa Simidreni”

Primul document care atestă existența unui așezământ spitalicesc datează din 28.VIII.1524 și consemnează o danie domnească a lui Vladislav al III-lea. În el se spune ,,locului și lăcașului numit Bolnița Simidreni unde este hramul Sfântului Mucenic Dumitru și celor ce trăiesc în acest sfânt loc și încă alt loc de binefacere ce este în fața porților bisericești de la Mânăstirea Argeș numit loc primitor de călători, toată cășăria din județul Pădureț... totul să fie al Bolniței și adăpostului de călători.” Acest document ne arată că deja în acea vreme Bolnița și așezământul pentru săraci era cunoscut și funcționa, fiind totodată primul așezământ de acest fel atestat în Țara Românească. Locul va primi din 1560 (document din 6.VII) numele de Flămânzești și în 1969 au fost descoperite ruinele acestui așezământ pe promontoriul din fața Bisericii Bolnița Simidreni-Flămânzești. Acest așezământ va funcționa până în 1890, când este semnalat călugărul doctor Băcescu.

 

F. Ruthorfer – primul chirurg al oraşului

Istoria spitalului orășenesc începe în 1867 (ne spune D.Udrescu), în 1 ianuarie 1869, acest spital având deja 10 paturi și lucrau în cadrul său chirurgul F. Ruthorfer și subchirurgul D. Georgescu. Până în 1876 acest așezământ va funcționa în incinta Curții Domnești, în zona de vest a acesteia. Spitalul se dezvoltă, numărul paturilor crescând la 15 în 1872. În 1873, în perioada mai-octombrie, medic al spitalului va fi I.Surpețeanu cel care va aduce prestigiul orașului nostru prin activitatea sa plină de succes din timpul Războiului de independență, după care va reveni F. Ruthorfer. În 1876, tot în Curtea Domnească, la aprox. 80 m de Biserică, boierul Vilara a construit un spital pentru pelerini, dar care va fi utilizat de autorități pentru Școala de Băieți. În aceste condiții, spitalul se mută în Casa Șendrulescu, aflată lângă actuala locație a Muzeului Municipal. Spitalul avea patru camere și două săli. În perioada 1 ianuarie 1877-1 septembrie 1877, medic al Spitalului Orășenesc a fost C. Pastia, iar subchirurg V. Petrescu. În timpul războiului de independență, în Curtea de Argeș a funcționat un spital militar condus de doctorul N. Rusel. După plecarea acestui strălucit doctor, spitalul a fost condus până la 1 decembrie 1880 de dr. Stănescu. De la momentul înlocuirii sale și până la 1 octombrie 1889, spitalul va fi condus de dr. Dumitru Ionescu Buzău. În vremea sa, spitalul se va extinde, având în 1885nu mai puţin de  20 de paturi. Om extrem de cult, cu studii făcute la Paris și soție franțuzoaică, va iniția la  Curtea de Argeș ținerea de conferințe, împreună cu farmacistul Dumitru Wolf Ioaniu. În familia acestui minunat ,,doctor al trupurilor și sufletelor” se va naște în 17 martie 1883 Demetru Demetrescu Urmuz, poet ce va marca literatura europeană din prima jumătate a secolului XX. Din 1889, medic al spitalului, orașului și plășii devine dr. Petru Stoenescu. Din 1891, numărul de paturi crește la 25, iar subchirurg este M. Dumitrescu.

 

Se construieşte altă unitate sanitară

În 1896, când primar era farmacistul Ioaniu, autoritățile locale decid să construiască un nou spital în imediata apropiere a Casei Șendrulescu. Se spune că lucrările au fost demarate din banii personali ai dr. Stoenescu, el punând și piatra de temelie la baza căreia a îngropat un pergament din care reiese însă că Daniil Sterescu ar fi făcut asta. În pergament găsim numele conducătorilor statului și ai bisericii: M.S. Regele Carol I, M.S. Regina Elisabeta, A.S.R. Prințul Ferdinand și soția sa A.S.R. Principesa Maria, Mitropolitul Primat Î.P.S. Iosif, Episcopul Argeșului P.S. Gherasim Timuș, guvernul condus de primul ministru D.A. Sturza, ministrul de interne M. Pherekide etc. Tot în acest pergament mai scrie ,,...eu, Daniil Sterescu și soția mea Constanța pus-am cu ajutorul lui Dumnezeu piatra fundamentală a acestui locaș, cu scop de a îngriji bolnavii... cu a noastră cheltuială, în orașul Curtea de Argeș și în prezența d-lui  M. Manolescu - subprefectul județului - și a d-lui D.V. Ioaniu, primarul orașului”. Lucrările au fost finalizate în 1897 și spitalul a funcționat aici până în 1984, suferind o serie de îmbunătăţiri la mijlocul secolului trecut. Spitalul avea patru corpuri de case și o morgă. Din 1898, intră cu acceptul lui Daniil Sterescu și a dr. Stoenescu în patrimoniul primăriei, care construiește spațiile anexe necesare din punct de vedere igienico-sanitar și un spațiu de locuință pentru medicul spitalului. De semnalat din această perioadă numele moașei Marta Negoescu, ce aducea pe lume anual 100-116 copii.

 

Apare şi un dispensar stomatologic

În 1912 se înființează primul dispensar al ,,Casei Asigurărilor Sociale” pe lângă care se va atașa în 1930 un dispensar stomatologic, iar în 1945 un punct farmaceutic. În epoca socialistă acest dispensar va fi Dispensarul nr. 1, de care mulți argeșeni își aduc aminte.

În perioada primului război au funcționat în oraș mai multe spitale improvizate, inclusiv unul de contagioși în zăvoiul orașului.

După primul război mondial, spitalul ajunsese într-o situație nefericită, nemaiavând decât 15 paturi. Era condus de dr. Minculescu, având ca subchirurg pe Dumitrescu, două moașe, un oficiant sanitar și infirmiere. Dr. Grigoriu preia conducerea spitalului în 1920 și construiește în 1921 secția de contagioși, numărul paturilor crescând la 35. Clădirea era cea în care se află azi Protoeria. El era ajutat de doi subchirurgi, Ștefan Paraschivescu și Gheorghe Ștefănescu. A rămas celebru din perioada interbelică oficiantul sanitar Gh.Titu, care a lucrat până în anii 1960 în cadrul spitalului. După pensionarea în 1934 a dr. Grigoriu, spitalul este condus vreme de doi ani de dr. Ștefan Hartular, după care, până în 1954, spitalul va fi condus de Dr. P. Frățilescu. 

 

Spital raional

În 1935, se înființează în oraș, în actualul local al Grădiniței nr. 4, un spital I.O.V.R. ce avea atașat și un orfelinat pentru copiii de școală ai celor decedați în război. În 1948, spitalul se extinde, preluând Vila Cornelia pentru rolul de izolator antiepidemic, ce apoi va deveni secția de boli interne cu 40 de paturi. Din 1950, spitalul e organizat pe două secții: chirurgie - maternitate și interne - contagioase, cu un număr de 105 paturi și trei medici. Din 1951, Spitalul Unificat Curtea de Argeș a devenit raional, crescând și numărul de paturi la 118, iar secția de chirurgie se va separa de cea de obstretică-ginecologie, adăugându-se și o secție de pediatrie.

 

Policlinica – în 1951, Ambulanţa – în 1955

În 1951, se înființează în casa Bandoc, Policlinica Orășenească, având cabinete de: medicină internă, chirurgie, obstretică-ginecologie, pediatrie, stomatologie, un cabinet de radiologie și un laborator de analize-medicale. Tot în anul 1951, pe Bulevard, la nr. 101, se amenajează Dispensarul TBC care avea un cabinet medical, unul radiologic, iar din 1957 și zece paturi în regim ambulator. Se va muta  în anii 1970 tot pe Bulevard, la nr.26. În 1954-1955, directorul spitalului a fost dr. R. Djuvara, care va adăuga secției de chirurgie încă un etaj. În acești ani se înființează serviciul de salvare cu cinci ambulanțe. După scurtul mandat de director, al dr. Vasiliu, din 1956, conducerea este asigurată până în 1971 de dr. Fl. Dușan. Din același an, capacitatea spitalului crește la 170 de paturi, iar în Policlinică apar cabinetele de O.R.L., oftalmologie și dermato-venerice. În 1960 apare secția O.R.L. a spitalului cu 15 paturi, dar și o secție de anestezie-reanimare, pentru care se construise încă din 1954 un local nou pe locul Casei Șendrulescu. Policlinica primește și ea în 1954 un local nou pentru laborator, iar în 1961 se deschide cabinetul de neurologie. În 1965, Spitalul, Policlinica și Dispensarul T.B.C. aveau 31 de medici.  Din 1970 și până în 1983 Spitalul va avea un număr de 365 de paturi. Din 1970, Policlinica are nouă cabinete de specialitate, un cabinet de stomatologie și laborator de analize medicale. Între 1971 și 1978 director al spitalului a fost dr. Gh. Gherghescu. Între 1978 şi 1990 directorul Spitalului a fost Dr. Al. Glonțescu. În 1983, în septembrie, se decide mutarea spitalului în noul local ce avea 430 de paturi. Tot atunci se va muta și Policlinica, într-o parte din vechiul local amenajându-se o Policlinică cu plată. Noul Spital a reprezentat o îmbunătăţire considerabilă a asistenței medicale pentru locuitorii Curții de Argeș și a zonelor limitrofe.

 

 

 

Pin It