Lucru mare, de mirare! (XII)

În această rubrică vă vom prezenta curiozităţi şi minunăţii din lumea în care trăim. Domeniile din care fac parte sunt diferite, dar informaţiile pe care vi le vom prezenta vă vor îmbogăţi bagajele de cunoştinţe. Citiţi şi convingeţi-vă!

Marele Zid Chinezesc

Prima porţiune a acestuia a fost construită probabil în a doua jumătate a secolului V î.Hr, în timpul dezbinării Imperiului chinez (475-221 î.Hr.), cu scop de apărare împotriva nomazilor din nord. În anul 214 î.Hr., împăratul Qin Shi Huangdi permite să se construiască prima parte a zidului de la Fluviul Galben ca apărare faţă de popoarele nomade Xiongnu (numite în Europa huni). Spre deosebire de zidul construit mai devreme, care se întindea şi în văi, acesta era construit numai pe crestele munţilor. Din lipsă de argilă s-a folosit la construcţie numai piatră aşezată pe straturi. Din acele timpuri, zidul a fost mereu reclădit, atingând în timpul dinastiei Ming lungimea maximă. În anul 1493, împăratul Hongzhi a început construcţia zidului dinastiei Ming, care servea ca apărare contra mongolilor şi pentru o supraveghere mai bună a drumurilor comerciale, ca porţiunea centrală a drumului mătăsii, pe crestele munţilor începându-se o construcţie deosebit de costisitoare.

Mortarul folosit era produs din piatră de calcar arsă amestecat cu amidonul din orez. La construcţia interioară a zidului se folosea un amestec de argilă nisip şi piatră cioplită. Grosimea zidului era foarte diferită. Astfel, în regiunea Peking, avea o grosime între 4 şi 8 m, la coama zidului 8, iar la bază 10 m! La intervale de câteva sute de metri s-au construit turnuri de câte 12 m înălţime cu rolul de observare, transmitere de semnale şi depozite de arme. Se apreciază că ar fi existat cca. 25.000 asemenea turnuri integrate în zid şi 15.000 turnuri pentru semnalizare ce făceau legătura cu capitala situată lângă Kashgar. Codul de semnale era simplu: dacă se observa agresorul, se făcea foc în turn.

Construcţie gigantică a lumii antice, Marele Zid Chinezesc măsoară 21.196,18 kilometri lungime, fiind şi astăzi considerat a fi "cel mai lung zid de pe Terra" (10.000 Li). Nu se ştie cu exactitate care dintre formaţiunile statale chinezeşti a hotărât înconjurarea teritoriului său cu valuri de pământ şi piatră. Pentru a-şi proteja statul pe care îl unificase, primul împărat al Chinei, Qin (221-210 î.Hr.) poruncea să fie legate între ele fortificaţiile clădite de predecesorii săi. Astfel va înainta atât spre est, cât şi spre vest, pe o lungime totală de circa 5.000 km, realizând cel mai lung zid ce va deveni, ulterior, celebru. În timpul următoarei dinastii, Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.), zidul a fost din nou prelungit spre est şi spre vest până la o lungime de 21.196,18 kilometri. Suferind stricăciuni mari de-a lungul unui mileniu, Marele Zid Chinezesc a fost refăcut pe circa 6.400 kilometri în timpul dinastiei Ming (1368-1644), dinastie ce a fixat şi capitala statului la Beijing (forma în care s-a păstrat până astăzi).

Şerpuind pe crestele munţilor şi ale dealurilor, dar şi prin văile adânci, zidul, prevăzut din loc în loc cu forturi cu aspect paralelipipedic şi turnuri înalte de apărare, are o înălţime de 12 m şi o lăţime de 6,5 m. Pavat cu piatră, era folosit atât ca şosea strategică, cât şi ca drum comercial. Lăsat în paragină începând cu secolul al XIX-lea, Marele Zid Chinezesc a fost luat sub protecţie guvernamentală din 1952, fiind declarat monument istoric al Chinei. Cu toate astea, numai o mică porţiune din zid a fost reabilitată şi este acum accesibilă turiştilor.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!