Tradiţiile autentice la răscruce de timpuri

 Am participat cu toţii la ceea ce în popor se numeşte "reînnoirea Timpului", adică trecerea în Noul An; un timp al Sărbătorii, diferit de timpul cotidian, în care oamenii se bucură, petrec, practică obiceiuri tradiţionale pentru a nu-şi uita identitatea, a nu pierde autenticul tradiţiei româneşti şi a aduce în viaţa de zi cu zi o schimbare de registru şi de trăire. "Puritatea" acestor obiceiuri fiind pusă la grea încercare în ultima vreme (prin deformări, împrumuturi şi adaptări din păcate nu de cel mai înalt bun gust), încercăm în rândurile care urmează să recapitulăm câteva tradiţii şi obiceiuri autentice, legate de această perioadă a calendarului popular şi creştin, culese din Galeşul de Argeş şi practicate în continuare cu pasiune şi religiozitate.

Ajunul Crăciunului. În dimineaţa de Ajun, când întunericul încă se mai îngână cu zorii, grupuri de colindători (copii) pornesc pe uliţele satului Galeş într-o mare veselie. În fruntea fecărui grup se află un băiat mai mare care joacă rolul de protector al grupului. Unii dintre ei abia se zăresc de sub căciulile negre din piele de miel. Fiecare poartă pe umăr trăistuţa ţesută în război, cu pătrate albe şi negre. La auzul colindului: "Bună dimineaţa la Moş Ajun!/ Am venit şi noi odată/ La un an cu sănătate/ Dumnezeu să ne ajute/ La covrigi şi la nuci multe… Bună dimineaţa la Moş Ajun!/ Ne daţi ori nu ne daţi?/ Ne daţi? Ne daţi!", gospodinele ies la porţi cu coşul plin cu bunătăţi: covrigi, mere, nuci, bomboane. Micuţii colindători deschid seria cetelor de colindători de la noi din sat. După ce termină de colindat pe la toate casele, copiii se retrag pentru a-şi împărţi darurile primite cu întreaga familie.

În seara de Ajun, un obicei frumos în Galeş, este cel perpetuat de grupul de colindători numit Brăduleţul (condus de prof. Cezar Bădescu), prin care Vestea Naşterii Domnului este adusă la fiecare casă, acolo unde gazdele îi primesc şi îi poftesc înăuntru, la o ceaşcă de ceai cald, cu prăjituri şi dulciuri abia scoase din cuptor...

Sărbătoarea Crăciunului. În prima zi de Crăciun (25 decembrie), la biserica din sat cu hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, la al cărei altar slujesc preoţii Nicolae Eftimie şi Victor Eftimie, după Sfânta Liturghie, lângă bradul frumos împodobit (un obicei occidental, se spune), Moş Crăciun împarte daruri, mai întâi copiilor, apoi şi celor care au participat la slujbă. Toate acestea într-o atmosferă de pace şi bucurie, rod al unei perioade de post şi rugăciune, de osteneală pentru buna încheiere a unui alt an în care Domnul a dat din nou roade pământului, belşug şi sănătate în case.

A doua zi de Crăciun (26 decembrie), începând cu ora 14.00, la Căminul Cultural din sat se desfăşoară anual spectacolul Taina zilelor sfinte de iarnă, manifestare ajunsă, iată, la cea de a XV-lea ediţie şi aflată sub egida Asociaţiei Culturale Săteşti Galeş-Argeş. Bucurându-ne de o vreme mai caldă decât în mod obişnuit, sala căminului a fost mai plină de spectatori şi mai ales de copii îmbrăcaţi în costume tradiţionale. Incinta încălzită cu lemne în sobe de teracotă, scena decorată asemenea unui interior de casă ţărănească şi bradul împodobit sub care au fost aşezate daruri pentru micii artişti - toate prin grija primarului comunei, Evlampie Alecu şi a directorului Căminului cultural, Ion Nica - au garantat reuşita unei după-amieze de sărbătoare sfântă, în care la loc de cinste au stat colindele. Ele au fost aduse de grupul de colindători de la Şcoala Gimnazială Corbi-Argeş (condus de prof. Simona Anghel), formaţia de ţiteraşi din Galeş (instructor: Constantin V. Vasile; formaţie care şi-a înscris în palmares un Festival internaţional de muzică instrumentală, San Remo, Italia, 2013) şi Corul sătesc din Galeş, formaţie deja renumită (dirijor: pr. Nicolae Eftimie). Prezenţa pe scenă a ultimei formaţii menţionate a marcat, de fapt, împlinirea a 81 de ani de activitate neîntreruptă a Corului sătesc, înfiinţat cândva, în 1936, de preotul Marin Dana. Trebuie amintit tot aici că, din 1939, Corul ţăranilor din Galeş-Argeş a fost condus de preotul Theodor Manda timp de 49 de ani, iar din 1988, la conducerea sa s-au aflat profesorii Gelu Ciuculescu şi Toma Badea. Din 2002, dirijor al corului este preotul paroh Nicolae Eftimie.

... Deşi colinda creştină e menită să aducă oamenilor Vestea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, însoţită de urări de bine şi sănătate, chiar dacă ritualul a fost împletit în această zi cu spectacolul în acest mic colţ de Betleem imaginat în inima satului nostru, putem spune că S-a odihnit şi la noi Duhul lui Dumnezeu în zi sfântă de Crăciun.

A patra zi după Crăciun (28 decembrie), ceata Junilor din Galeş-Argeş a participat pentru a 11-a oară la Festivalul junilor din Săliştea Sibiului. Andrei Constantin Eftimie, conducătorul cetei, a transmis cu această ocazie participanţilor la parada portului popular urări de sănătate şi belşug în 2018 din partea fraţilor de la sud de Carpaţi. A fost o mare bucurie pentru iubitorii de folclor, o adevărată revărsare de cântec şi de culoare pentru participanţi. Adăugăm, fără să greşim, că iile roşii ca jarul şi fotele multicolore, cămăşile cu cruce şi vargă albastră ale găleşenilor argeşeni au format un simbolic buchet de flori de câmp în mulţimea costumelor din Mărginime, la rândul lor pline de sobrietate şi de bun gust artistic.

În seara zilei de 31 decembrie, în ultimele ore ale Anului vechi, cete de băieţi în vârstă de până la 15 ani pornesc cu Pluguşorul, obicei agrar arhaic, răspândit în cea mai mare parte a ţării. Fiecare grup e dotat cu buhai, clopote de diferite mărimi, bice din fuior de cânepă şi... o cât mai bună interpretare a binecunoscutului text popular.

Anul Nou. Dimineaţa de An Nou şi de Sfântul Vasile cel Mare e luminată la noi, ca şi prin alte părţi ale ţării, de fetiţe şi băieţi plecaţi să colinde cu Sorcova vesela. Adevărata Sorcovă se confecţionează din ramuri de pom împodobite acum cu hârtie colorată, cu benzi cusute sau ţesute, cu beteală, în orice caz cu bun gust. Se ştie că, în vechime, se puneau la înflorit ramuri de măr, de păr sau de cireş (de Sfântul Andrei), ca de Sfântul Vasile să se colinde cu ele. Aceasta este de fapt simbolistica florilor de hârtie pe care le vedem azi în Sorcove.

Boboteaza (Epifania) şi Sfântul Ioan. "Umblatul cu Iordanul", obicei care se mai păstrează şi la noi, întru aducerea-aminte de Botezul Domnului, are loc în seara de 6 ianuarie, adică de Bobotează. Înainte de a porni la colindat, cele două cete formate numai din băieţi se adună la biserica satului pentru a primi binecuvantarea preotului paroh. Se cântă la fereastra caselor colindul: Aghiosul de Bobotează (din Cartea de cântări bisericeşti semnată de Ene Branişte şi N. Lungu). Dacă în familia colindată se află o persoană ce poartă numele Ioan, aceasta e ridicată în braţe şi aruncată de trei ori în sus (în numele Sfintei Treimi). Colindătorii primesc bani şi mici gustări.

În dimineaţa zilei de 7 ianuarie, Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, colindătorii îmbrăcaţi în costum tradiţional merg la biserică. După încheierea Slujbei, cântă împreună cu obştea Aghiosul..., apoi se aliniază la ieşirea din biserică pentru a sălta pe braţe persoanele rămase neiordănite în timpul nopţii. Băieţii invită fetele la masă (în sala de mese, special amenajată), unde mâncarea a fost pregătită de mamele băieţilor. Petrecerea se prelungeşte de obicei până târziu în noapte şi cu aceasta se încheie la noi în sat ciclul Sărbătorilor de iarnă, denumite generic datini. Încheiem aşadar aici un frumos şi spectaculos şir de datini, cu un adagio: cuvântul "datină" vine de la un termenul slavonesc "dedină", adică "moştenire".

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!