Colţul Fermierului - Importanţa cultivării cerealelor păioase

Cultivarea grâului, orzului, secarei de toamnă şi a ovăzului devine din ce în ce mai necesară în zona premontană, pentru faptul că prezintă unele avantaje deloc de neglijat: 

- deşi se pot procura cu uşurinţă sortimente variate de pâine şi de făină ambalată, boabele de grâu sunt necesare în alcătuirea raţiilor furajere pentru animalele şi păsările tinere (în special pentru puii de curcă şi de găină cumpăraţi de pe piaţă), cărora li se poate asigura o creştere rapidă doar dacă sunt hrăniţi cu nutreţuri combinate, nu numai cu porumb;

- orzul de toamnă este uşor de cultivat, oferă producţii mari de boabe şi este mult mai indicat ca nutreţ concentrat în furajarea porcinelor, în combinaţie cu uruiala din boabe de porumb; uruiala din boabe de orz intră, de asemenea, în alcătuirea unor amestecuri de nutreţuri concentrate destinate păsărilor ouătoare, dar şi de carne;

- secara de toamnă este puţin pretenţioasă în ceea ce priveşte fertilizarea solului şi se poate şi pe soluri nisipoase şi cu reacţie acidă; 

- ovăzul cultivat primăvara oferă boabe cu un conţinut ridicat de proteină digestibilă, iar producţia sa de paie este bine consumată. Boabele de ovăz au calitatea de a spori producţia de ouă, pe lângă faptul că, măcinate, intră în compoziţia unor amestecuri de nutreţuri concentrate agreate de toate categoriile de animale. În special pentru caii de muncă, ovăzul este nutreţul ideal. Acesta se poate cultiva în amestec moderat cu măzărichea de primăvară, cu scopul obţinerii borceagurilor - nutreţuri excelente pentru obţinerea unor producţii superioare de lapte;

- paiele tuturor cerealelor păioase sunt bine folosite ca nutreţuri grosiere pentru animale, dar şi ca aşternut în adăposturi, unde se amestecă uşor cu dejecţiile pentru producerea valorosului îngrăşământ natural care este gunoiul de grajd. 

În plus, cultivarea cerealelor păioase prezintă şi avantaje de ordin agrotehnic, cum ar fi:

- grâul, orzul şi secara - prin faptul că sunt semănate toamna - suferă mai puţin de pe urma secetei;

- pentru că nu sunt plante prăşitoare, pretind un consum de forţă de muncă mult mai mic în comparaţie cu porumbul şi cu alte plante care impun astfel de lucrări;

- cultivate pe terenuri în pantă, cu înclinare mai mare de 8%, cerealele păioase oferă o bună protecţie împotriva eroziunii solului - în comparaţie cu plantele prăşitoare.

Detalii despre cultivarea cerealelor de toamnă se vor mai prezenta în ediţiile viitoare ale ziarului nostru.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!