Obiceiuri de Paşti în regiunile istorice ale României

Ca orice mare eveniment creştinesc sărbătorit în ţara noastră, avem şi de această dată obiceiuri moştenite din vremuri străvechi, în funcţie de regiune. Astfel, în Ţara Moţilor, în noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi acolo este păzită de feciori. Iar dacă n-o păzesc bine şi este furată, sunt pedepsiţi să dea un ospăţ a doua zi. Din mâncărurile şi din băuturile cu care trebuie să umple mesele se înfruptă atât "hoţii", cât şi "păgubaşii". Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu reuşesc să-şi ducă planurile la bun sfârşit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospăţul!
Probabil cel mai de notorietate obicei e cel din zona Transilvaniei, cunoscut sub numele de "stropit". Acesta a fost preluat de la maghiari şi băieţii merg în familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, "ca să nu se veştejească". În fapt, "stropitul" este păstrat deoarece reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii şi, pe fond, de distracţie.
În Ţara Bârsei, "Junii Braşovului" fac o petrecere care adună întreaga comunitate. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de căluşari sau de colindători, cu vătaf şi casier, strâng ouă de la tinerele fete, după care merg către Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc tot felul de întreceri, dintre care cea mai cunoscută şi îndrăgită este aruncarea buzduganului.
În zona Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebeşte prin complexitatea simbolurilor, a credinţei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşază în formă de cerc, ţinând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care are datoria să sfinţească şi să binecuvânteze bucăţele din coşul pascal. În faţa fiecărui gospodar este pregătit un astfel de coş, după orânduiala strămoşilor. În coşul acoperit cu un şervet ţesut cu model specific zonei sunt aşezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminţe de mac (ce vor fi aruncate în rău pentru a alunga seceta), grăunţi de sare (ce va fi păstrată din credinţa străveche că ar aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), faină (pentru că rodul graului să fie bogat), ceapă şi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aşază pasca, şunca, brânza, ouăle roşii, dar şi ouăle încondeiate, bani, flori, peşte afumat, sfecla roşie cu hrean şi prăjituri. Ritualul sărbătoresc se continuă în fiecare familie numai după sfinţirea acelui coş pascal.
Spre deosebire de alte ţări ale Europei, unde obiceiul colorării ouălor este destul de restrâns, în România parcă înfloreşte an de an. Vopsirea ouălor a ajuns în prezent la nivelul de artă, iar tehnica folosită poartă numele de încondeiere. De asemenea, culorile folosite la vopsirea ouălor diferă în funcţie de preferinţe, cei mai încântaţi fiind copiii, care-şi doresc cât mai multe culori.
Tradiţia populară conservă mai multe legende care explică de ce ouăle roşii sunt simbolul Învierii lui Hristos. Cea mai răspândită dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a adus un coş de ouă celor care-l chinuiau, însă aceştia au râs şi nu au luat în seamă darul adus. Îndurerată, Maica Domnului a aşezat langă cruce coşul cu ouă, iar acestea s-au înroşit de la sângele ce curgea din rănile Mântuitorului. Atunci Iisus Hristos, văzând ouăle înroşite, a spus celor de faţă: "De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi împestriţate întru aducerea aminte de răstignirea mea, după cum am facut şi eu astăzi". Culoarea roşie reprezintă astfel sângele lui Iisus Hristos care s-a scurs pe cruce pentru mântuirea lumii.
În dimineaţa zilei de Paşti, când creştinii merg la biserică obişnuiesc să aibă la ei câte un ou roşu, iar după terminarea slujbei şi după ce s-au împărtăşit vor ciocni împreună cu familia, în timp ce rostesc binecunoscuta formulă "Hristos a Înviat!", la care se răspunde cu "Adevărat a Înviat!". Conform tradiţiei, oul roşu de Paşti are puteri miraculoase, de vindecare şi de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumuseţe, vigoare şi spor.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It