Terente, vestitul bandit al Brăilei, cu faimă internaţională

Pe numele adevărat Vasili Ştefan, născut în 1895 - după unii, pe Canalul Cravia, în Carcaliu, din Balta Brăilei, după ultimele cercetări la Baldovineşti (Brăila) - împuşcat şi decedat în 4 iunie 1927, a fost unul dintre cei mai de temut bandiţi români din perioada interbelică. Faima şi-a câştigat-o atât din tâlhăriile comise, dar mai ales din aventurile amoroase, favorizate de înfăţişarea plăcută şi de faptul că era priapic, "instrumentul" de care se folosea în lungime de 22 cm fiind prelevat şi păstrat cam 82 ani la Institutul "Mina Minovici", până când s-a deteriorat complet şi a ajuns la gunoi. Trist, sfârşit pentru acest Don Juan al Bălţii Brăilei, dar adevărat!... Despre el au scris nu numai ziarele din ţară, ci şi cele din străinătate. "Cuvântul", "Curentul" din Brăila, "Universul", "Dimineaţa", dar şi "Daily News", "Daily Express" şi "Corriere della Sera" i-au prezentat povestea romanţată de haiduc modern sau de gangster. Comparat şi cu Jack Spintecătorul, pe capul său s-a pus iniţial, în 1924, o recompensă de 50.000 lei, care a crescut la 200.000 lei puţin mai târziu. Faima sa a fost maximă între 1924 şi 1927, iar numele i-a fost folosit în scopuri comerciale pentru mărci de pălării, ciorapi de damă, chiloţi sau alte articole de lenjerie şi nu numai, din care s-au câştigat mici averi.

Drame personale

"Un bărbat plăcut la înfăţişare, cu ochii verzi-maronii, cu părul negru, înalt şi bine făcut" - aşa era descris tânărul Ştefan Vasili la vârsta de 20 ani, când se căsătorea cu Ustinia, o consăteancă frumoasă, cu care a avut 4 copii. În 1916 a fost recrutat şi a efectuat stagiul militar în Marina Militară, luptând în Primul Război Mondial, în care şi-a pierdut fratele mai mare. Revenit la vatră, Terente trăieşte prima mare dramă atunci când doi dintre copiii săi mor înecaţi, iar trupurile nu le-au mai fost găsite. La două zile, ciuma l-a lăsat văduv şi i-a răpit şi ceilalţi doi copii. Distrus sufleteşte, Terente îşi caută uitarea în băutură, avându-l ca partener de pahar pe Akim Parfenie, care îl convinge pe viitorul bandit să-şi refacă viaţa şi să o ia de soţie pe fiica lui, Avdotia Arina. Rahilei, sora mai mare a Arinei, i se aprind însă călcâiele după frumosul Vasili. Aşa că îi înscenează Arinei o întâlnire cu un fost iubit şi îl pune în gardă pe Terente despre presupusa infidelitate a soţiei. Urmarea: presupusa infidelă este înjunghiată când e găsită la întâlnirea aranjată de Rahila. Deşi femeia a avut zile, Terente a fost închis şi acuzat de tentativă de omor. Numele lui ajunge pentru prima dată în ziarele vremii, după ce reuşeşte să evadeze, ajutat de un gardian.
După evadare,Terente nu s-a întors la soţie. Începe să comită mici infracţiuni şi este prins iar, evadând din nou, ajutat astă dată de o femeie pe nume Didina. Urmărit, proscrisul şi-a stabilit cartierul general banditesc în Balta Brăilei, pe insula Fundu Mare. Împreună cu Ştefan Petrof şi Ion Lavrinte, formează o bandă cu care jefuieşte vasele de mărfuri de pe Dunăre şi bărcile pescarilor. Legenda spune că Terente îşi împărţea prada cu săracii din satele Brăilei, fapt care i-a atras renumele de haiduc care ia de la bogaţi pentru a dărui săracilor. În urma uneia dintre cele mai mari lovituri, Terente pune mâna pe 60.000 lei, după ce jefuieşte un inginer responsabil cu salariile într-o carieră de piatră. În 1924 comite primul omor. Ucide un şef de post care o curta pe iubita lui, Didina.

Aripile frânte ale gloriei

În 1924, banda lui Terente răpeşte două fete tinere de pension - Netty Herovici (17 ani) şi Sylvia Bernescu (22 ani), care ajungeau în vizuina sa. Cunoscut fiind deja pentru virilitatea sa şi aspectul arătos, ştirea despre răpirea fetelor este tratată în presă cu umor. Acestea au fost sechestrate timp de o săptămână. Versiunile legate de patimile tinerelor care au căzut pradă banditului sunt diferite. După unii autori, fetele au fost violate de acoliţii lui Terente. După alţii, tinerele au fost tratate regeşte în vizuina tâlharului şi nu au păţit nimic, ba mai mult, au primit cadouri scumpe. Pe 28 octombrie 1924, la patru luni dupa răpire, una dintre victime, Sylvia Bernescu, începe să scrie foiletonul "În ghearele lui Terente". Prima parte a romanului a fost publicată în cotidianul "Dimineaţa" şi s-a bucurat de mare succes. După răpirea celor două tinere, autorităţile au pus pe capul lui Terente o recompensă de 200.000 lei. Suma era atât de mare, încât nimeni nu a crezut că recompensa era reală!
Drept urmare, Poliţia, Armata şi Jandarmeria au desfăşurat operaţiuni de amploare în Balta Brăilei pentru prinderea lui Terente. Perimetrul de 360 km din jurul localităţilor Brăila-Ghecet-Măcin şi Brăila-Hârşova-Ghindăneşti a fost declarat zonă de război. Se spune că Armata Română ar fi cheltuit, fără succes, 1.620.000 lei pentru prinderea tâlharului. Terente a scăpat, reuşind să treacă graniţa şi din Bulgaria a ajuns în Serbia şi Grecia, unde şi-a continuat seria crimelor. Statisticile vorbesc despre 19 crime comise de tâlhar în aceste ţări.
În 1927, Terente s-a întors în România şi a continuat grozăviile. În noaptea de Înviere a dat buzna în casa preotului din satul său natal, l-a jefuit şi i-a violat soţia. Aceasta a fost atrocitatea care i-a atras antipatia consătenilor, care până atunci îi luaseră apărarea. Sătenii din comuna lui Terente s-au oferit să ajute jandarmii la prinderea tâlharului. Pe 4 iunie 1927, Terente a fost recunoscut de soţia preotului într-o barcă pe Dunăre, fiind împuşcat de un jandarm. În urma autopsiei tâlharului, autorităţile au prelevat capul şi penisul lui Terente. Toate legendele născute pe seama virilităţii tâlharului s-au confirmat. Se spune că groparii au refuzat să îi îngroape trupul celebrului tâlhar, dar a fost înmormântat până la urmă de un evreu. Groapa pe care i-a săpat-o a fost însă prea puţin adâncă, iar trupul tâlharului a fost scos afară şi a fost devorat de câini... Orice comentariu este inutil!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It