Pamflet: "Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau, ca să vă am - cu toţi ai mei!..."

"Io, Adi, cel mai mare Gheorghe din neamul neaoş ce purtă numele de <<-escu>>, care tare-mi plăcu dă mă dădui măduvă dă os domnesc şi scoborâtor mai pă dă lăturea arborelui ginecologic al ălui mai viteaz înaintaş, ce fuse la vremea lui mai întâi neguţător şi, după ce-şi umplu teşchereaua cu gălbiori, ajunsă ban dă Craiova şi mai apoi reuşi dă cumpără domnia Ţării Româneşti la crăcănarea dintre veacurile al şaispre'celea şi al şaptes'precelea după Cristos - care va să zică - ştiricesc prin prezentul ucaz la ăi de-acu' şi ălora dă-i vor urma, că nu mă las, chiar dacă!... Adicătelea, bă', pârliţilor, zadarnic vă spârcâiţi voi să mă trimiteţi la urmă, că dacă mă cocoţai ca ştiţi voi cine şi mai ales unde, nu mă las dus nici cu boii ungureşti, na! Bă', tată, bă', când mă uitai în urmă la ce fusăi şi la ce-ajunsăi, fu cât pă ce să nu-mi mai încap în piele, vericule... Îmi dădură lacrimile când mă văzui prunc, pă vremea lui 'nea Nicu Scorniceşteanu', dă fuse că mă jucam eu prin ţărână cu ce-avusei pă plus; ori când descălecai dă pă calul dă foc în Gara Regală cu tot avutul ce-l adunasem într-o plăsuţă d-un franc comunist, d-aia dă plastic, şi cum strânsei obrăjorii dindărăt - zişi pă la noi cu nume muieresc, care rimează cu nuci - recunosc, dă frică le strânsăi, că nu mi-e ruşine acu' să dezvălui unele din păcatele tinereţii, ce nu-mi mai dau fiori ca altele... Asta să-ntâmplă după ce naşu', pă care-l înduplecai pupându-i mâna să mă ia şi pă mine moca, zicându-i că mi-s băiat sărac şi cinstit, mă încuie în WC unde mă ţinu de la Bucureşti pân-aicişalea. Adevăru' e că, cu mintea d-atunci, îl crezui când zise că ar avea control dă la şefi, da' cu asta d-acu', bag samă că mă făcu ca la balamuc, pen' că putea să mă dea dracului nepot d-al lui. Da' ăsta pă care acu' îl bănuiesc a fi fost cosângean, mă vârî al Necuratului la bătaie dă joc, în putoarea aia dă umblătoare! Da' poate fu mai bine că nu mă puse să-i spăl geamurili la vagoane... Nu uitai, mânca-v-aş toate halea ce m-apucase-atunci, după ce mă uşurai dă trecut, şi mă văzui ca un Dinu Păturică, îndârjit să cucerească Cetatea dă Scaun a Basarabilor cu sabia dă praz a minţii, că' cu cobiliţa strămoşească, slabă nădejde!... Retrăiesc clipa aia veche când mă montai să fiu ăl mai tare dintre toţi înaintaşii ce sorbiră apa sfinţită a Oltului străbun şi să dedulciră la aia dă Argeş ca să fie boieri p-acilea, unde nu-i ştiură lumea dă unde răsăriră... Dă exemplu, pot da alt Gheorghe cu nume dă alint, care crescu su' mâna mea şi mă trădă când i să dădu bine, ca să fie el mare şi tare pă poziţia unde se menţinu piste ani...
Acu' n-aş şti dacă-i chiar adevărat că făcui în scăldătoare, da' cum-necum, ajunsei - mânca-v-aş ochii! - mare sculă pă basculă la a mai tare firmă a lui 'nea Nicu dă p-acilea! Da' asta doar după ce el şi ţaţa Leana să duseră p-ici-ncolo. Ce mai, m-am baronit, după ce intrai în politica nouă şi-i dădui brânci din funcţia dă conducere unuia gata să intre în pomelnice, da' care să dădea fundator al partidei Brătienilor dă la Curtea de Argeş. Atunci pusăi piatra dă temelie la devenirea mea, ce cunoscu suişuri şi coborâşuri, da' rămăsăi pă plus după ce făcui tovărăşie bună cu chestiile alea dă care pudicii să feresc să să mânjească... Da' asta-i altă poveste şi cum n-o spusăi cuiva, să-mi iasă sufletul pă unde-oi scoate-o vorbă despre ea! Şi nici despre cum ajunsăi mai marele partidei judeţene, faptă ce-mi dădu dreptul să mă dau os şi urmaş brătienesc pă tot judeţu'. Mi să umple sufletul dă bucurie mare când mi-aduc aminte cum mă rupsăi în figuri mai întâi pă la Piteşti, după ce ai noştri huşuiră cârdul ciorilor ori pă la Bucureşti, unde mă trezii teleportat în Divanul ţării! O să fac ciocu' mic şi în ceea ce priveşte modul în care ajunsăi boiernaş dă Noapteş, cu domeniu la linie şi hotar la lac, tot aşa cum făcui şi cu belelele care mă loviră, da' care nu mă omorâră, că-s mic, greu de nimerit şi-al dracului dă nu mă udă apele, şi nu mă las, orice-ar fi!... Păi, ce, Napoleon, Hitler, Stalin ori nenicu' Ceauşescu fuseră mai înalţi? Drept îi c-oi fi având eu mână proastă la oameni, da' nu-s ce zic ăi dă nu mă-ghit că ar fi nu doar mică, da' şi moartă. Da-i manipulai ca la Bălăceanca sau ca la Vedea şi p-ăia dă-i dusăi cu zăhărelu' funcţiilor ce n-o să le pupe-n veci şi ţinur-aproape dă mine, da' şi pă unii dintre ăilalţi dă-mi băgară morcovu-n dos, dă mă făcură Hopa-Miţică în politică! Ălora dă li se pusă paraponu' pă mine, le zic verde-n faţă: dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau, ca să vă am - cu toţi ai mei credincioşi vasali - prin tufănelili di bozii ori pă unde-om apuca, pân-oţi vedea stele verzi!... Între noi fie zis, că tot n-are cine să ne-auză, p-ăştia şi p-ăia pă care pă faţă nu-i putui cumpăra c-un mic şi-o bere, îi bag în gaura primordială dă la mama lor, ce căpătă nume dă nepus pă hârtie, după ce-o să-i plesnesc peste bot cu toroipanu' floricesc, că n-avusăi buzdugan domnesc şi dă scule ascuţite mă păzesc, ca să nu fac buba, că doare rău, să mor io, muică!... Bă', mânca-v-aş gălăgia, eu nu abdicai pân-acu dă la obiceiul d-a trage apa după toţi ăia care nu ştiură cum stă treaba cu fineţurili profitabile ce-i ajută pă băieţii dăştepţi - ca mine - să huzurească fără să lucre ceva. N-avusăi 300 lei de-mi achitai ce comandai, dar mă pricepui să găsesc p-ăl dispus - nu contă din ce motiv - dă mă scuti dă ruşine! Asta-i strategia mea şi-o să mă ţiu dă ea, cu riscu' că-mi vor umple unii ori alţii răcitoru'. Howgh! - sau mai pă înţălesul ălora care nu-l citiră pă Karl May şi crezură că-i înjurai când fu să pomenesc despre Winnetou şi alte feţe palide - <<Rămâne cum am stabilit!>>".

P.S.: "Puciştii" au ţinut să-i dea o replică isteaţă, citându-l pe Traian Băsescu cu profeţia din 2004, atunci când îi fusese validată candidatura la preşedinţia României: "Adriane, nici nu ştii, cât de mic începi să fii!...".

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It