GURA PĂCĂTOSULUI - Gic-al lu' Pulan şi prima doamnă

A văzut lumina zilei în casa şefului de post dintr-o comună situată în apropierea oraşului. Seniorul familiei, miliţian cu vechi state de serviciu, îşi câştigase faima graţie instrumentului din dotare. Pe care-l mânuia cu o virtuozitate de mare maestru. Şi tocmai ăla-l pricopsise şi cu supranumele de "Pulan". Dar pe cât de dat dracului era "dom' şăf" cu lumea, pe-atât era terorizat acasă de jumătatea lui. Coana Gica era un zdrahon de muiere, dublă faţă de el la trup, cu care nu se prea putea glumi. Şi nu era deloc zgârcită când era vorba despre corecţii aplicate capului familiei chiar şi preventiv, că-l ştia aplecat spre preţuirea farmecelor suratelor. Şi când o apuca bâţul, cică-l băga lui "Pulan" capul între coapsele ei generos construite şi-i trăgea câte-o bătută la c...r de dormea bietul de el pe burtă. Oamenii din sat îşi dădeau coate la cârciumă când îl vedeau că se ţinea departe de scaun. Şi-l "cinsteau", hlizindu-se văzându-l cum se chinuia să bea "la varice" până când i se muiau pingelele şi blacheurile la cizme. Adică din picioare, la "botul calului". Explicabil de ce "dom' şăf" o numea pe ascuns pe nevastă "Sovietica" sau Ana Pauker. Oricum, femeia s-a învrednicit să-i dea urmaş, pe care l-a botezat cu numele ei, că doar nu el se chinuise să-l facă! Gicuţă - cum era alintat cât a fost mic - a fost de la bun început un copil năzdrăvan, adevărat cap al răutăţilor. Şi aici nu-i vorba despre spartul geamurilor caselor cu mingea sau cu pietre aruncate din praştie. Mizilicurile astea erau doar de încălzire, ca şi cele gen potcovitul găinilor. El, cu gaşca de derbedei însoţitori, băgase spaima-n sat făcând pe fantomele prin cimitir. În contul lui Gicuţ-al lu' Pulan se înscrisese şi acţiunea prin care-i lăsase fără lumină electrică la Căminul Cultural pe nişte nuntaşi tocmai când se striga darul, în miez de noapte. Dar cea mai tare poznă o făcuse când îi furase pistolul din dotare lu' Pulan, care se încăpăţânase să nu-i dea bani pentru o tabără la mare. Până la urmă, "Sovietica" făcuse pace între cei dragi: soţul îşi recăpătase arma şi odorul petrecuse ca belferul unde-i dorise sufleţelul!
După ce trecuse ca gâsca prin păpuriş prin anii de şcoală, Gicuţă se trezise cu mare dor de înavuţire, când se iviseră vremurile noi. Încercase mai întâi o afacere cu gogoşi, dar stinsese repede cazanul. După mai multe rateuri, cum a fost aia cu melcii băloşi la care nici Pulan şi nici Ana Pauker nu se vitejiseră în ciuda garniturii generoase de usturoi cu pătrunjel verde, dăduse lovitura cu ciupercăria încherbălată în pivniţa casei. Se extinsese după ce ăl bătrân, care între timp se pensionase, îl pusese în legătură cu un fost mare şef al lui din Miliţie, care avea relaţii "dincolo". Şi uite-aşa, Gic-al lu' Pulan se trezise exportator de ciuperci! Bun de gură, adunase câţiva "fomişti" şi, cu un căţel ce se trăgea din Laika, vestit câine poliţist cândva, a dat lovitura cu trufele. Patrupedul Gagarin - că aşa-l botezase la cererea fostului stăpân, se dovedise posesor al unui nas fin, cu care dădea de urma lor prin pădure. "Bă', eu m-am orientat spre haleală de la bun început. Şi n-am greşit, că' toţi are nevoie de ea!" Aproape pe nesimţite, Gică se boierise, după ce atinsese stadiul la care nu-l mai speria viitorul. Prima dovadă a noii prosperităţi a fost dată lumii după ce s-a însurat cu unica fată a unuia care fusese cândva trecut prin mâna lui Pulan. Dragostea dintre tineri mijlocise împăcarea familiilor. Din zestrea considerabilă a nevestei şi din ce mai pusese el deoparte după un pokeraş nebun şi-a cumpărat casă la oraş, unde şi-a mutat afacerile. Iar ca să facă impresie, şi-a schimbat numele din Gheorghe în George. Gurile rele bârfeau că fusese lovit de snobism, pozând în mare vânător şi pescar sportiv. Dovadă erau pozele de pe Facebook, în care apărea lângă trofee cum ar fi tigri fioroşi ori cine ştie ce peşti spadă... La un moment dat fusese pălit de pasiunea pentru artă şi se apucase de pictură. Că-i zisese tovarăşei de viaţă că dacă Picasso dăduse lovitura, de ce n-ar face-o şi el?... Iar cât timp era admirat de gaşca interesată care-l căpuşa, n-avea "stresuri" şi era liber să viseze la "succesuri" şi pe plan de belle-arte. Ce mai, se ciocoise băiatul lui Pulan şi-al "Sovieticei" ceva de nemaiomenit!... Şi-i creştea inima de bucurie când soţioara îl alinta zicându-i "Georgi", pe model american sau când soacra, fostă învăţătoare, povestea amicelor ce minunat era "Jorj". Dar şi el era monument de eleganţă cu apropiaţii. Se exprima într-un limbaj elevat, copiat după un coleg de şcoală care se pricopsise prin politică şi-l trăsese după el la o vreme. Gic-al lu' Pulan dăduse bir cu fugiţii din acel mediu, după ce realizase într-un târziu că fusese luat de papagal şi că n-avea să-i calce vreodată pe urme fostului tovarăş de nebunii din copilărie. Asta pentru că era bun în ochii liderilor doar ca să le achite chefurile de pe la restaurantele de fiţe. Din episodul politic se alesese însă cu un limbaj preţios în care abundau expresii ce stârneau zâmbetele celor avizaţi, în desele ocazii când "dădea cu nuca-n perete". Lui nu-i păsa, căci se simţea cu adevărat important vorbind din vârful buzelor despre "distinşii" părinţi - categorie în care intrau şi socrii - ori când se exprima despre "calităţile pozitive" ori "negative" ale unora sau altora. Cel mai tare-l încânta calificarea de "baron local" pe care i-o acordau interesat cei ce nu se formalizau de confuziile pe care le făcea între termene, precum cele dintre "concitadin" şi "concetăţean". Lacunele din educaţia de bază, deşi îşi cumpărase o diplomă de licenţă în economie, îl trădau că rămăsese tot Gic-al lu' Pulan. Dar ăsta nu era păcatul lui!... Cei gata "să se râdă" de toţi şi de toate povesteau cum se dădea el mare vorbind despre nevastă-sa ca despre "prima mea doamnă"...
- Cum, dom' Jorj, dvs. aveţi mai multe?!?..., a mimat prostia unul dintre "curtenii" săi.
- Bineînţeles, my dear sau dacă preferi - mon cher - că prima e nevasta legitimă, iar celelalte nu se exclud. Din cultura mea am învăţat care e secretul vieţii veşnice pe pământ: acuplarea, polenizarea ş.c.l. Iar dacă Dumnezeu mi-a dat din plin argumente ca să plac damelor, ar fi fost păcat să chibiţez! Şi-apoi, mă vedeţi voi pe mine pe post de motan pe vatră, când toată lumea mă recunoaşte de cotoi?!?... Păi dacă n-aş fi gentiloman şi v-aş povesti ori v-aş arăta "carnetul meu de bal", v-aţi cruci, să n-am parte de cea care poartă titlul de prima mea amantă titulară la zi!
Al dracu', dom' Gic-al lu' Pulan!...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It