Din culisele Cupei ARGEŞ EXPRES la fotbal-fete (I)

După cum v-am informat deja, în weekend-ul trecut s-a desfăşurat cea de-a treia ediţie a acestei competiţii care, cu sprijinul constant al sponsorului, un inimos om de afaceri din Curtea de Argeş care nu ţine la strălucirea "luminilor rampei" şi cu colaborarea Primăriei Municipale, tinde să devină tradiţională. Ea şi-a câştigat încă de la primele două ediţii disputate anul trecut o binemeritată popularitate printre elevii şcolilor gimnaziale din Oraşul Regal şi din împrejurimile acestuia. Dacă în 2018, actorii din teren au fost băieţii, acum a avut un caracter diferit, pentru că locul lor a fost luat de echipele de fete. Competiţia a fost câştigată în 7 iunie de formaţia Şcolii Gimnaziale "Carol I", pregătită de prof. Alin Anghel, care a învins în finala mare jucată contra celor de la Şcoala "Mircea cel Bătrân" cu scorul de 1-0, obţinut după executarea loviturilor de departajare, de la 7 m. Acolo a strălucit încă o dată portăriţa Ana Maria Popescu, cea care n-a fost nevoită să scoată vreodată mingea din plasă. A fost - păstrând proporţiile - o demnă urmaşă a lui Helmuth Duckadam, care îi aducea în anul 1986, la Sevilla, Cupa Campionilor Europeni, la finalul meciului câştigat cu C.F. Barcelona! Dar n-a fost singura remarcată şi le aşteptăm şi pe celelalte protagoniste să-şi probeze valoarea fotbalistică în viitoarele competiţii organizate de Trustul ARGEŞ EXPRES PRESS sau de alte entităţi. Laude merită şi profesorii care le-au antrenat, reuşind să le trezească pasiunea pentru un sport considerat cândva eminamente bărbătesc. Şi este cu atât mai meritoriu faptul că aceştia nu sunt numai din Curtea de Argeş, de unde s-au înscris în competiţie echipele de la Şcolile "Carol I", "Mircea cel Bătrân", "Armand Călinescu" sau "Basarab I", ci şi din zonă, cum au fost cele de la Valea Danului, Albeşti, Domneşti sau Cicăneşti.
Reporterii ziarului nostru au fost în mijlocul evenimentelor şi sunt în măsură să vă redea unele aspecte de culise din timpul competiţiei, dar şi o parte din replicile rostite fie de jucătoare, fie de antrenorii lor. Veţi avea astfel ocazia să descoperiţi că unele au fost de un umor pe alocuri de-a dreptul "suculent"! Dar, la urma urmelor, şi ele fac parte dintre ingredientele care au transformat acest sport în cel mai popular din lumea noastră.

"Va-lea Da-nu-lui!... Va-lea Da-nu-lui!..."

Cea mai grozavă şi neobosită galerie a avut-o echipa din comuna condusă de către primarul Vasile Preda, situată în imediata vecinătate a urbei Basarabilor. Un grup de circa 10-15 susţinători - băieţi şi fete - a scandat neobosit în timpul partidelor jucate de colegele lor în Sala Municipală de Sport, încurajându-le şi dându-le pur şi simplu aripi în momentele mai grele. Remarcabil a fost repertoriul civilizat şi spiritul de echipă de care erau animată galeria care le-a dominat pe cele din oraş!

"Ne-am făcut de un mare... rahat!"

Aceasta a fost o parte din discuţia telefonică purtată de o adolescentă venită să-şi susţină colegele. Era supărată foc pentru că echipa ei de suflet nu-i justificase încrederea, nereuşind să se impună aşa cum îşi dorise, Iar supărarea era împărtăşită şi de colega cu care vorbea. Dar să nu uite că turneul de vineri a devenit istorie şi în toamnă - când vom miza tot pe fete - există posibilitatea unei revanşe strălucite. Dovadă, anul trecut "Carol I" n-a rupt gura târgului - cum se spune - cu echipa de băieţi, dar a triumfat acum cu cea de fete!

"Eşti moale, fato, eşti moale!..."

Acesta a fost reproşul adresat de către prof. Gavrilă (Jean Megheş) uneia dintre elevele sale de la Valea Danului. Aceasta îl nemulţumise pentru că nu avea o atitudine agresivă faţă de adversarele care atacau poarta. Răspunsul fetei, foarte calm şi de bun simţ a sunat astfel: "Sunt OK, dom' profesor, aşa sunt eu, dau impresia de lentoare, dar nu las pe cineva să treacă de mine!" Replica a fost de natură să-l liniştească pe antrenor.

"Ia-o pe piept, pe piept, nu pe fund!"

Aşa a sunat indicaţia tehnică dată de către antrenorul de la "Carol I", prof. Alin Anghel, uneia dintre apărătoarele echipei sale în timpul finalei mari. Fotbalista lăsase vârful de atac advers să-i stea în spate, existând posibilitatea s-o păcălească, deoarece efectiv nu putea să vadă ce mişcări făcea adversara în faţa porţii. "O iau, dom' profesor, cum pot, dar n-o las să mă fenteze. N-o să mişte!..." Răspunsul nu l-a liniştit prea mult pe antrenor, deoarece partida a fost destul de echilibrată şi a necesitat până la urmă lovituri de departajare. Acolo, valoarea portarului său, dar şi norocul, au făcut diferenţa. Spunem asta deoarece golul victoriei s-a marcat după un şut sănătos de la 7 m, care i-a dat peste cap mâinile portarului advers, după care mingea a lovit bara şi de acolo spatele fetei care apăra buturile, intrând în plasă. În plus, au existat şi şuturi pe lângă sau peste poartă la acele execuţii!

"Nu puteam să-l bat mereu pe nenea, era ruşinos şi pentru mine, nu-i aşa?..."

Cam aşa a sunat scuza lui Fane Megheş după ce echipa lui, cea de la Albeştii de Argeş, a pierdut finala mică împotriva celei de la Valea Danului, condusă de fratele său, Jean. Partida a fost una încrâncenată, deloc frăţească, însă jucătoarele din echipa "dăneană" au părut ceva mai motivate şi mai dornice de victorie, pe când "albeştencele" păreau apăsate de gândul că rataseră finala mare. De fapt, chiar şi ceilalţi profesori recunoşteau că favorite să se bată pentru cupă erau echipele fraţilor Megheş. Dar, n-a fost să fie!... Revenind la partida dintre echipele lor, a debutat sub semnul echilibrului, atacurile la porţile adverse succedându-se cu rapiditate şi dând impresia unui box cu garda jos. Ritmul alert a plăcut spectatorilor, dar a adus destulă tensiune în sufletele antrenorilor care au trăit la temperaturi înalte mai toate fazele. Din partea a doua a primei reprize, fotbalistele de la Valea Danului au exercitat o presiune constantă, silindu-şi adversarele să se apere uneori cu disperare. Ofensiva lor a dat roade şi au deschis scorul. Jean Megheş a sărit în sus de bucurie! Replica fetelor de la Albeşti a fost foarte promptă şi au înscris golul egalizator înainte ca adversarele să-şi revină din euforie. Atunci a fost rândul lui Fane Megheş să dea cu sticla de apă de pământ, satisfăcut că se rupsese şirul ratărilor echipei lui! Fratele mai mare a reuşit să-şi mobilizeze mai bine jucătoarele, care au evoluat în continuare cu o ambiţie ieşită din comun şi chiar cu realizări notabile în plan tehnic şi spectacular. Acest joc orientat strict pe poarta adversă, lipsit de "floricele" inutile, le-a adus "dănenelor" încă două goluri, cu care au triumfat în finala mică. După terminarea partidei, cei doi fraţi şi-au strâns mâna şi, cu deosebit fair-play, Fane a recunoscut superioritatea fratelui mai mare în meciul abia încheiat. Concluzia lui a fost deosebit de hazlie: "Este bine ştiut că Jean s-a descurcat dintotdeauna mai bine cu fetele decât am reuşit eu. Şi astăzi a dovedit-o din nou, fapt pentru care nu pot decât să-l felicit şi să-i promit că după ce mă voi revanşa, voi primi cu aceeaşi bucurie felicitările lui!..."

- Va urma -

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It