Deputatul Chelaru Mircia: "Faptul că Basarabia e în afara trupului țării-mamă este o rușine națională!"
Unirea Basarabiei cu România a avut loc la 27 martie 1918 şi a fost în fapt reunificarea vechii provincii româneşti Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită de Rusia în 1812. Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România pentru a forma România Mare. Efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, atunci când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov.
Gen (r) Prof. dr. Mircia Chelaru a avut nenumărate discursuri legate de această temă și despre reîntregirea neamului românesc. Iată ce declara anul trecut: "Când vorbești despre Basarabia, despre românism, despre românitate, despre limba română, nu poți să fii decât ce a spus Eminescu: «Sunt român. Și punctum». Trei dintre frații tatălui meu au murit pentru eliberarea Bucovinei și Basarabiei. Dacă faceți săpături veți afla că cel puțin unul din neamul Dumneavoastră a murit pentru patria aceasta: pentru Cadrilater, pentru Basarabia, oriunde… Suntem un neam care avem în spate vână adâncă, daco-română, care știe să lupte pentru țara asta. Așadar Pactul Ribbentrop-Molotov a fost un act criminal și orice act criminal constatat trebuie denunțat. Iar Basarabia și România nu trebuie să ceară aprobarea nici de la Moscova, nici de la Berlin, nici de la Washington pentru a fi împreună. Vă mulțumesc!”.
Legat de același subiect, pe 27 martie a avut loc, în Parlamentul României, un eveniment pentru a celebra 105 ani de la Unirea Basarabiei cu România, un fenomen istoric de importanță majoră, pentru noi, românii de aici, dar și pentru cei din Basarabia.
Un punct de vedere extrem de apreciat de audiență a fost cel al deputatului de Argeș din partea AUR, Mircia Chelaru, care a afirmat: Faptul că Basarabia e în afara trupului țării-mamă este o rușine națională!
"Astăzi discutăm despre o dramă pe care la 27 martie o transformăm într-o sărbătoare. Ne-am adunat aici pentru Ziua Basarabiei. Un festin, un festival! Dar în tăcere, și am văzut că s-au făcut mai mult bilanțuri, s-au trecut în revistă puncte și momente istorice, mai ales, s-a făcut o sumă a neputințelor noastre. Mi-am schimbat radical discursul și intervenția. Obișnuiam să spun de fiecare dată fraza mea de excelență, însă, văzând că suntem deja într-un corp foarte restrâns, dar destul de consolidat, vreau să intru numai în parte tehnică. Tehnicismul politic trebuie să dea soluții. Descrierea intențiilor este propagandă. De aceea, a celebra Ziua Basarabiei nu este o obligație calendaristică! Am tot auzit <<marcăm astăzi>>, ca și cum am bifa, o rutină, în loc să fie transformată prin prezență, conținut elevat, selectat decantat, al fenomenului și necesităților, a confesiunii noastre de conștiință identitar românească. Faptul că Basarabia e în afara trupului țării-mamă este o rușine națională! Este, dacă vreți, un corolar al neputințelor voințelor noastre de a fi împreună.
Și acest corolar, cu ghilimelele de rigoare, aparține acelora care s-au autointitulat diriguitori ai acestei țări. Eșecul lamentabil al unei conduceri politice ruptă de esențele și aspirațiile națiunii noastre. Întrebare: A avut națiunea română aspirația unității sale?! Sau a fost îndobitocită și ruptă de această realitate? Vorbeam despre simțul istoric, simțul statal, de instinctul istoric național, cum spunea Iorga. Din 1812 încoace, cu doar două excepții, România trăiește în doliul cel lung. Tot o ținem într-o dungă și ne plângem că mereu alții sunt vinovați, că ne-au vrut răul. Dar noi de ce nu ne-am vrut binele, chiar cu sabia în mână? Eu am o vorbă: Când se înmoaie vâna voievodului, se îndoaie genunchiul norodului! Unde ne sunt voievozii cu vână și cu paloșul ridicat?
Așadar, post 1990, am găsit după acest periplu istoric o Basarabie sovieto-moldovenizată, cu mental românesc profund avariat. Asta este o realitate. Știm de ce. Nu trebuie să ne ducem din nou la studiul cauzalităților istorice, geopolitice. Este o labilitate a românului, de a se lăsa supus, a fi cuminte, ascultător și a supraviețui, luându-și obiceiul și limba, și bunele și relele, ocupantului. Așa s-a întâmplat și când au venit cumanii, tătarii, mongolii, turcii, rușii, austriecii... până când?! Ca să putem repara această structură genetică deformată, ne trebuie cunoaștere, voință și asumare. Păi noi ce facem aici? Cerșim drepturile noastre?
În 1918, dreptul acesta a fost smuls, nimicind bandele bolșevice. Ce te faci când la răsărit, acum, se declară de origine română 15%? Este o catastrofă. Știm de ce trebuie să fim împreună. Avem aceeași origine străbună, din simbolistica identitară, același steag, același port, același cântec, limbă, datină! Zic eu că sunt ridicate acele bariere interioare în sânul națiunii române.
Ce este de făcut acum, fără să mai dăm socoteală nimănui? Am trăit această nefericită experiență de viață când m-am dus la un prim-ministru în perioada imediat de după 2000 și îi explicam că trebuie neapărat găsită soluția ca la schimbarea Constituției în 2003 să punem un punct, al doilea punct în Constituție, în dezvoltare, acest obiectiv constituțional al reîntregirii. Răspunsul a fost că Basarabia e un cartof mult prea fierbinte, că-l aruncăm dintr-o mână în alta sau îl lăsăm să se răcească două-trei decenii!
Pregătesc un memorandum cu mai multe puncte din care galopez, pentru că timpul trece, în câteva idei. Dacă nu avem alegeri radicale, capabile să înlăture duplicitățile, dualismele, atunci nu vom putea face istorie! Vom fi doar consumați de istorie, ci nu făcători de istorie. Trebuie să dăm dovadă de inteligență, versalitate constructivă și să producem condițiile de a fi împreună cu frații noștri de peste Prut în condiții vitrege, ostile, chiar de maximă inamiciție. De aceea, am găsit soluția să unim spațiile identitare. Conceptul a fost lansat sub deviza aceasta, acum 10 ani. De 10 ani lupt cu diferite guvernări, cu diferite instituții, să se înțeleagă că până la unirea organică, în statul organic național se merge pe un concept al unificării spațiilor identitare după deviza: Două țări, o singură națiune, aceeași lege! Asta trebuie să facem deocamdată.
Unificarea conceptuală a educației, a învățământului, curricule comune, cu proiectarea aceluiași produs final gimnazial. Două guverne în oglindă. Unificarea spațiului cultural. Unificarea spațiului de diseminare mediatică: domeniile să fie identice. Unificarea spațiului de expresie de manifestare sportivă. Campionate comune sau extinse. Unificarea politicilor familiale, prin sprijinirea căsătoriilor mixte. Recunoașterea reciprocă a monedelor naționale cu valoare de circulație pe teritoriul ambelor țări. Constituirea grupurilor parlamentare de elaborare a legilor, pentru unificarea legislativă. Am încercat să sintetizez cele 12 pagini ale memorandumului...
Din punct de vedere politic, mesajul este unul singur. În interiorul acestei mișcări naționale de resurecție a conștiinței naționale, numită Alianța pentru Unirea Românilor există resurse de inteligență atât de bine calificată încât le-o spunem încă o dată că pentru ceea ce trebuie să fie, să devină și să se împlinească România, AUR este soluția!", a conchis deputatul Mircia Chelaru.
