Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
mari 26 octombrie 2021 01:36

Editorial AMOS NEWS - Cine mai poate opri tăvălugul?

 

 

Trăim cu adevărat în realităţi paralele. Generate de un stat subteran. Rând pe rând, se revoltă toate categoriile sociale. România fierbe cu adevărat. Aşa cum nu s-a mai întâmplat de mult. Iar autorităţile par neputincioase. Atitudinea lor poate fi deseori confundată cu reaua credinţă. Deciziile se bat cap în cap. Se generalizează haosul. Sunt doar câteva dintre caracteristicile momentului pe care-l traversăm. Situaţia este mult mai complexă decât pare. Este greu să tragi o linie de demarcaţie între incompetenţă, prostie şi rea-credinţă. Am să recurg, pentru a explica acest fenomen, la un prim exemplu extrem de simplu. Sâmbătă, în mod oficial, Guvernul României şi-a informat cetăţenii că a reuşit performanţa de a vaccina aproape 800 de mii dintre ei. Astăzi, duminică, să spunem că s-a ajuns la 800.000, chiar dacă a fost weekend. Numai că, în urmă cu cinci zile, preşedintele României a ieşit la declaraţii. Şi ne-a informat că s-a ajuns în materie de vaccinare la cifra de un milion. Dacă ar fi să-i credem şi pe unii şi pe alţii, şi pe preşedinte, şi pe Guvernul său, atunci ar rezulta că, într-un interval de cinci-şase zile, numărul persoanelor vaccinate, în loc să crească, a scăzut. Şi nu oricum. Cu o cincime. Cine spune adevărul? Nici preşedintele şi nici Guvernul său. Pentru că vaccinarea înseamnă practic două injecţii. Ea include şi rapelul. Despre situaţia finalizării vaccinării, prin imunizarea unor cetăţeni, nu ne-a vorbit niciun oficial. Cinstit vorbind, dacă dăm credit cu rezervele expuse mai sus, fiecăreia dintre cifrele invocate de preşedinte şi de Guvernul său, atunci rezultă că avem imunizate până în prezent circa 500.000 de persoane şi, respectiv, circa 400.000. Mai e mult până departe. Mai e foarte departe până când vor fi imunizate, aşa cum au promis şi preşedintele şi Guvernul său, opt milioane de persoane. Când minicuna are picioare atât de scurte, se cheamă că aleşii neamului joacă alba-neagra cu noi.

Am să mai dau un al doilea exemplu, pe cât de simplu, pe atât de elocvent. Mai ţineţi minte? În urmă cu un an, începuse nebunia izoletelor. Acele coşciuge roşii, semi-transparente, pe care brancardierii, emoţionaţi, le mai şi scăpau pe drum, cu pacienţi cu tot. În urmă cu un an, izolera era prima armă infailibilă împotriva răspândirii pandemiei. Iar marea problemă a guvernanţilor, cu care au înnebunit o populaţie întreagă, era procurarea în număr cât mai mare, pe bani publici, a acestor izolete. Şi, evident, asta a declanşat un scandal. Pentru că, în funcţie de furnizori, diferenţele de preţ erau foarte mari. Se mai ştie azi câte izolete au fost importate şi ce s-a întâmplat cu ele? Pentru că ele au dispărut cu aceeaşi viteză cu care au apărut. Iar nicio autoritate publică nu a dat socoteală pentru a ne explica şi nouă de ce au fost cheltuiţi atâţia bani câţi au fost cheltuiţi şi de ce s-au făcut eforturile care s-au făcut, pentru un instrument total inutil până la urmă. Care doar le-a creat o umilinţă, o anxietate şi un coşmar mai mare pacienţilor.

Dar dincolo de asemenea lucruri simple, avem de-a face cu situaţii extrem de complicate. Pe care poate cetăţenii le înţeleg mai greu. Toată lumea pricepe cât de grav este că Klaus Iohannis şi Guvernul său au decis să declanşeze în România nu o stare de austeritate, ci a cincea curbă de sacrificiu. Cetăţenii resimt de bună seamă faptul că, rând pe rând, sunt lovite toate categoriile sociale, începând cu pensionarii, contiuând cu lucrătorii care nu beneficiază decât de un salariu minim şi terminând cu copiii şi studenţii, care, după teleşcoală sau după şcoală prin telepatie, vor fi de acum încolo nevoiţi să se deplaseze dintr-o localitate în alta, în afara gratuităţilor, pe covoare zburătoare. Toate aceste lucruri sunt uşor de înţeles. Dar mai greu de înţeles este marea grozăvie care urmează.

Cu un buget ca vai de capul lui, care va fi promulgat abia la începutul lunii martie, autorităţile locale sunt în aer. Ceea ce înseamnă că în aer sunt şi comunităţile locale. E greu de presupus că în acest an mai e timpul necesar pentru a fi organizate licitaţii şi pentru a se da drumul la investiţii extrem de importante, care au fost promise cetăţenilor, la care s-au angajat partidele politice prin aleşii lor. Mai mult decât atât. Ceea ce nu se prea vede, dar se va simţi la greu, este că în întreaga ţară, în absenţa fondurilor necesare, nu numai că cele mai multe lucrări s-au oprit, înţepenind în proiect. Dar societăţile care trebuiau să le execute nu au fost plătite din urmă, nu pot fi plătite nici în prezent şi nu vor putea fi plătite nici în viitorul apropiat. Ele vor da faliment, antrenând pe orizontală şi pe verticală alte şi alte falimente şi îngroşând astfel numărul şi aşa extrem de mare al şomerilor oficiali şi neoficiali din România.

Ceea ce şi mai puţini cetăţeni percep în acest moment este că acum, abia acum, marea criză economică s-a declanşat în întreaga Europă. Şi în ciuda aiurelilor pe care ni le serveşte Florin Cîţu, această criză nu are cum să ocolească România. Suntem nepregătiţi să-i facem faţă. Autorităţile vor fi neputincioase, întrucât nu dispun de pârghii de control, după ce au capitulat în faţa capitalului străin. Pârghiile de reglaj şi pârghiile de control sunt în alte mâini. Ceea ce urmează nu o să ne placă deloc. Urmează cea mai mare criză de după Primul Război Mondial.

În comparaţie cu ceea ce urmează, cercul vicios pe care îl întrezărim în Valea Jiului e floare la ureche. Din prea multă nesimţire, o societate a statului, pentru care Guvernul este responsabil, a uitat că minerii trebuie plătiţi şi echipaţi corespunzător. O grevă în subtean şi o grevă la suprafaţă, care durează deja de câteva zile, le-a făcut pe autorităţi să tresară. Şi să promită că vor face, cu întârziere, ceea ce trebuiau să facă de la început. Să-i plătească pe oameni. Între timp, în plină iarnă, extracţia de cărbune s-a oprit. Iar primarul liberal al Devei e disperat. Pentru că Deva a rămas în frig. Şi le bate obrazul minerilor. Certându-i nu numai că fac grevă, ci şi că nu muncesc sâmbăta şi duminica pentru a extrage cărbunele necesar. Şi mai cer şi bani în aceste condiţii. Acest cerc devine şi ai vicios dacă luăm în calcul faptul că, în timp ce Germania vorbeşte vrute şi nevrute despre energia verde, aceeaşi Germanie a redeschis toate minele. Ba mai mult. Intenţionează să cumpere şi exploatările din România. Ca să vezi! Nu-i aşa că e un cerc vicios? Mai poate opri cineva tăvălugul?

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

 
Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.