Regina Ana, odihnă veșnică la Curtea de Argeș
# Decedată în prima zi a lunii august, va fi înmormântată la Mănăstirea Curtea de Argeș, ctitoria domnului Țării Românești, Neagoe Basarab
Moment trist, dificil chiar pentru întreaga țară, însă care va aduce un plus de noblețe, începând cu acest weeek-end, orașului Curtea de Argeș. Regina Ana a murit pe 1 august, la vârsta de 92 de ani, într-un spital din Elveția, iar trupul său își va găsi odihna veșnică, începând de sâmbătă, în urbea Basarabilor. Vor fi funeralii de stat, cu siciriu acoperit de tricolor și salve de tun, iar Majestatea Sa Regele Mihai nu va veni la înmormântare. Medicii i-au recomandat Majestăţii sale să rămână în Elveţia, având în vedere starea sa de sănătate, dar și încărcătura emoţională puternică la care s-ar expune. O decizie luată cu părere de rău, anunţă Casa Regală. La tristul eveniment va fi prezent, însă, nepotul Reginei, Nicolae Medforth-Mills. Vor veni membri ai unor familii regale din străinătate. Totodată, familia regală a anunțat mare doliu pentru primele șapte zile după înmormântarea care va avea loc sâmbătă, 13 august, și doliu timp de 40 de zile.
Omagiu adus unei personalități deosebite
Trupul Reginei Ana a ajuns în ţară zilele trecute la Aeroportul Otopeni, unde a avut loc un serviciu religios, după care a fost depus la Castelul Peleș, dar și la Palatul Regal din Calea Victoriei. Sicriul a sosit marți după-amiază la Castelul Peleș, unde a fost întâmpinat de garda regală ”Mihai Viteazul”. Timp de trei minute, clopotele bisericilor din Sinaia au bătut pentru Regina Ana, iar pe străzile din oraș au fost prezenţi numeroşi turiști sau localnici, care au ţinut să salute cortegiul funerar. Vizibili îndureraţi, principesa moștenitoare Margareta, principele Radu, principesa Elena, soțul acesteia Alexander Philips Nixon, principesa Sofia, principesa Maria și fiica acesteia Elisabeta Maria Biarneix, au urmat sicriul cu corpul neînsufleţit al Reginei Ana. Sicriul cu trupul neînsuflețit a fost depus în Holul de Onoare al castelului, străjuit de patru militari din garda de onoare ”Mihai Viteazul”, fiind acoperit cu un steag, iar pe acesta așezată o coroană de crini.
Tinerețe zbuciumată
Născută la Paris, în septembrie 1923, fiică a principelui Rene de Bourbon Parma a principesei Margareta a Danemarcei, viitoarea soţie a regelui Mihai, a avut o viață incredibilă, plină de aventuri, dar și de probleme peste care a trecut mereu cu zâmbetul pe buze. Refugiată la New York după ce Danemarca a fost ocupată de naziști, a lucrat ca vânzătoare la o florărie, în timp ce tatăl se angajase la o companie de gaz, iar mama la un pălărier. După doi ani, în 1943, Ana se înrolase voluntar în Armata Franceză. A fost șofer pentru spitalele militare și a bătut drumurile din Maroc, Algeria, Italia Germania, riscându-deseori viaţa. „La început am condus o ambulanţă. Era o muncă grea, pentru că vedeai multă suferinţă. Tineri despre care știai că o să moară nu puteai face nimic pentru ei, decât, uneori, să îi ţii de mână. Întotdeauna trebuie să oferi dragoste dacă poţi. Nu aveau părinţi, nu aveau pe nimeni. Erau foarte tineri am văzut multe asemenea situaţii”, a povestit ea, peste ani. Eforturile soldatului Ana de Bourbon-Parma au fost răsplătite cu gradul de caporal, apoi de locotenent, iar la sfârșitul războiului cu o decoraţie - Crucea de Război a Franţei.
A stat alături de Regele Mihai I
Regele Mihai I Regina Ana formau cel mai longeviv cuplu regal din istoria României. Regele Regina s-au cunoscut la Londra în 1947, cu ocazia căsătoriei principesei Elizabeth a II-a a Marii Britanii cu principele Philip, duce de Edinburgh. Regele Mihai I i-a cerut mâna principesei Ana de Bourbon-Parma la numai o săptămână de la prima lor întâlnire, însă a urmat abdicarea forţată din 30 decembrie 1947, plus mici probleme legate de căsătorie. Pentru că nici Franţa, nici Danemarca, ţări legate de familia miresei, nici Marea Britanie, unde domneau rudele regelui Mihai, nu au acceptat ca nunta regelui exilat să aibă loc pe teritoriul lor, soluţia a venit de la regele Paul al Greciei, fratele reginei mamă Elena: nunta a avut loc la Atena, în iunie 1948. Săraci, cei doi au trăit o vreme între Florenţa, unde regina Elena avea o proprietate, Copenhaga, în Danemarca, la mama Anei, iar apoi s-au mutat în Marea Britanie, într-un sat din nordul Londrei, făcând muncă de fermieri. În ciuda dificultăților, Regina Ana a împrăștiat în jur nobleţe și a așteptat să își vadă țara adoptivă, iar acest lucru s-a produs după decenii întregi: a călcat pe pământ românesc abia la sărbătoarea de Paști din 1992, practic după un exil de 44 de ani.
Loc încărcat de istorie
Ctitorie a domnului Țării Românești, Neagoe Basarab (1512-1521), Mănăstirea Curtea de Argeș este o capodoperă a arhitecturii medievale, dar și cea mai valoroasă construcție de arhitectură bisericească din România, fiind construită pe locul vechii mitropolii. În pronaosul bisericii se află mormintele ctitorilor principali: Neagoe Basarab și Doamna Despina, soția sa, Doamna Stana, fiica lui Neagoe Basarab și soția lui Ștefăniță Vodă al Moldovei, iar tot aici se află și piatra de mormânt a voievodului Radu de la Afumați, soțul Doamnei Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, cel care, spun cronicile, în anul 1526 a zugrăvit biserica Mănăstirii Curtea de Argeș. Tot aici, se găsesc, pe de o parte, mormintele Regelui Carol I (1881-1914) și al Reginei Elisabeta (1881-1916), între care se află o cutiuță pirogravată, cu osemintele micuței prințese Maria (1870-1874). De cealaltă parte se află mormintele Regelui Ferdinand (1914-1927) și al Reginei Maria (1914-1927). Acum, cu toate că a fost catolică, Regina Ana va fi înmormântată și ea în Pronaosul Noii Catedrale de la Curtea de Argeş, cu acceptul Bisericii Ortodoxe Române. Noul edificiu, situat lângă Mănăstirea Curtea de Argeș, a fost înălţat din 2009, pornind de la o iniţiativă a Familiei Regale, sprijinită de Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului. Familia Regală și-a dorit o necropolă, pentru că vechea biserică de la Curtea de Argeș nu mai poate adăposti alte morminte. Familia Regală a demarat proiectul pentru o nouă necropolă, care să slujească și Arhiepiscopiei Argeșului Muscelului, pe terenul căreia a fost construit lăcașul de cult.
