Deşi dezamăgit, Romulus Ruja vrea să fie profesor în Curtea de Argeş!
Romulus Emanuel Ruja, elev în clasa a X-a C la C.N.V.V., este un tânăr de origine din Corbeni, care a simţit recent gustul amar al dezamăgirii. După ce obţinuse la Olimpiada de Matematică 26 p şi fusese la un pas de a merge la etapa naţională (ocupând locul II), fiindcă era sigur pe ceea ce scrisese, băiatul a făcut o contestaţie al cărei rezultat i-a spulberat toate speranţele.
Vrea să fie profesor de Matematică, nu doctor!
Concret, punctajul i-a fost coborât la 22 şi a rămas definitiv, fapt ce l-a plasat mult mai jos în clasament şi i-a zdruncinat atât încrederea în sistemul reclamat că ar fi defectuos, cât şi siguranţa de sine. "După rezultatul iniţial, profa de Mate a fost bucuroasă în primă parte, însă când a văzut rezolvarea contestaţiei, a rămas dezamăgită. Nu de mine, ci de modul în care s-a efectuat... E ciudat cum au scăzut ei acolo atât de multe puncte. Clar unul dintre corectori nu a apreciat bine. Eu tot insist că tot ceea ce am scris era bine. Undeva s-a făcut o greşeală, fiindcă diferenţa este foarte mare. Poate exista o greşeală şi în ce am scris eu şi nu mi-am dat seama de ea, dar e vorba despre 4 puncte...", ne-a declarat Emanuel. Tânărul, pregătit de prof. Cristina Gobej, sperase că va putea ajunge la proba de baraj, pe locul I, şi chiar îşi dorea mult meargă la etapa naţională: "Normal, din moment ce m-am pregătit atâta vreme, ţinta era să ajung în etapa finală pe ţară. Mi-am făcut un calcul şi eram sigur că trebuia să fi primit mai mult decât cele 26 de puncte. Da aceea, când am scris cererea de recorectare, mă aşteptam cel mult ca rezultatul să rămână aşa, dar nu să scadă drastic..."
Emanuel este un elev conştiincios, care şi-a dat interesul să fie mereu între primii şi să asimileze cât mai multe informaţii. De exemplu, în clasa a IX-a a avut o medie generală de peste 9,70, iar pe semestrul I din clasa a X-a, 9,35, situându-se între cei mai buni din colectivul său. Pasionat de ştiinţele exacte încă din clasa a VII-a, tânărul deja şi-a ales ce carieră va urma: aceea de profesor de Matematică! De aceea, este hotărât să dea la o facultate de profil în Bucureşti, în urma căreia să-şi poată împlini visul: "Dacă reuşesc să ies profesor, aş vrea să mă întorc la Curtea de Argeş. Aş investi cunoştinţele mele tot aici! Dacă aş putea împărtăşi ceva din experienţa mea de acum şi până o să devin profesor, coleg cu ceilalţi, numai această realizare m-ar motiva să rămân în sistemul educaţional. Salariul n-ar fi un impediment în cariera aleasă. Cel puţin, nu pentru mine... Sigur, mi-ar plăcea şi să fiu cercetător sau poate profesor universitar..."
Alături de Matematică, Emanuel Ruja pune pe aceeaşi linie de interese şi Fizica, dar şi Informatica. Acest triunghi al ştiinţei are pentru el tot ceea ce şi-ar putea dori un viitor matematician. Sigur, să nu ne imaginăm acum că elevul nostru îşi petrece chiar tot timpul între hârtii cu calcule interminabile. El este, înainte de toate, un tânăr cu energie, care se mai şi bucură de frumuseţea vârstei. De aceea, îşi petrece timpul liber jucând fotbal sau mergând cu bicicleta în drumeţii alături de prieteni. În plus, el este pasionat şi de programare, dar nu cum ne-am aştepta noi: "Mă atrage mai mult partea de Hacking. Dar sunt începător, până acum n-am spart ceva. Cred că ar fi interesant să ajung în serverele de la NASA, dar nu să aflu ce au ei acolo, ci pentru prestigiu. Nu m-aş folosi de datele lor, nu asta mă interesează. E vorba despre ambiţia de a ajunge până acolo!"
Ceea ce ne-a surprins la Emanuel a fost faptul că i se pare că are prea puţine ore de Matematică în orar, lucru ciudat de auzit tocmai din gura unui elev: "Programa mi se pare foarte bine structurată, dar problema se pune la numărul de ore pe săptămână. Mi se par puţine 4, la care se adaugă un opţional la clasa noastră, pe care l-am ales dintr-o serie de propuneri. Eu nu sunt adeptul meditaţiilor, deşi recunosc că am făcut o perioadă, înainte de a veni la liceu. Pentru aceste concursuri este nevoie să-ţi petreci majoritatea timpului lucrând. Ele nu sunt pentru toată lumea, ci pentru cei cu adevărat pasionaţi, care se dedică rezolvărilor de probleme. Pentru mine, asta este o investiţie, nu o pierdere de timp. Fiindcă totul este în folosul meu: dacă doresc să ajung undeva sus, este necesar acest sacrificiu! Exerciţiile de la Olimpiadă au fost mult mai dificile faţă de ce se lucrează la clasă. Acasă, însă, încerc să mă duc cât mai sus posibil, astfel încât să nu fie o surpriză foarte mare acolo. Nu m-au luat chiar aşa prin surprindere, drept dovadă şi rezultatul..."
Cum este singur la părinţi, tatăl şi-ar fi dorit ca Emanuel să devină medic, însă nu s-a opus pasiunii fiului. Mama l-a încurajat întotdeauna pe această cale şi nu a insistat să-şi schimbe perspectivele: "Niciodată n-am avut discuţii pe tema învăţatului! N-a fost nevoie să mă trimită în camera mea ca să învăţ sau ca să scriu temele. Singurele note pentru care eram certat, dacă era cazul, erau cele de la Matematică. Ei sunt conştienţi că am pornit pe drumul meu şi că nu le pot face pe toate la un loc. Trebuie să-mi aleg ceva... În situaţia actuală, mi se pare imposibil să fiu bun la toate materiile. Doar în trecut un savant ştia de toate. Ştiinţa a ajuns la un nivel foarte ridicat acum, au apărut foarte multe noţiuni din ce în ce mai greu de înţeles. Sunt enorm de multe concepte care necesită timp îndelungat de analiză şi studiu pentru a putea fi asimilate. O materie de acum este mult mai vastă decât era în urmă cu 70-80 de ani. Ştiinţa evoluează şi ne depăşeşte! Poate dacă am fi nemuritori, am reuşi s-o înglobăm pe toată în bagajul de cunoştinţe. Altfel, e prea scurtă viaţa ca să le ştii pe toate..."
Seriozitate în planificarea viitorului
Tânărul nostru citeşte, dar nu romane poliţiste sau literatură de adolescenţi. El are preocupări mult mai serioase, care să-l ajute să-şi consolideze cunoştinţele şi să afle lucruri noi. Aşa că îşi procură cărţi ştiinţifice şi lucrări care tratează fenomene fizice, aspecte de astrofizică şi altele asemenea... De altfel, ne-a mărturisit că astrofizica este o altă pasiune a sa, pe care şi-o cultivă singur, la nivel de teorie, fiindcă, din păcate, în şcoală nu se studiază o asemenea disciplină. Cum am fost uimiţi de preocupările sale, l-am întrebat pe Emanuel cine sau ce anume l-a convins să aleagă această cale. Iată şi răspunsul său: "Dacă un copil nu are atracţie pentru Matematică, e greu să-i trezeşti un astfel de sentiment. Pe mine mă incită ideea că aceste calcule mă ajută să înţeleg ceea ce este în jurul meu, să percep altfel lucrurile. Matematica este o unealtă pentru celelalte discipline, iar Fizica este povestea lumii în care trăim. Pe mine, stăpânirea acestei materii mă face să mă simt puternic, să-mi dau seama de tot ce se petrece... Dar nu toţi au curiozitatea aceasta şi, dacă n-o au, e greu să-i stârneşti..."
Viitorul matematician ne-a dat şi câteva lecţii care să ne ajute să înţelegem această disciplină, căci el o percepe foarte pragmatic. De pildă, ne-a rezumat sistemul de lucru aşa cum ar face-o un profesor: "Matematica pură nu-şi prea găseşte aplicabilitate în viaţa de zi cu zi, ci doar prin alte domenii. Matematica tinde să studieze întotdeauna cazul general, fără date precise. Aceste calcule generale pot fi stăpânite doar prin exerciţiu. Sunt anumite tipare pentru fiecare problemă, care se mulează pe o formulă de bază. Dar noi nu întâlnim o problemă rezolvabilă prin formula aceea iniţial predată, de bază. Intervin tot felul de artificii de calcul şi notaţii care să ne aducă pe noi cât mai aproape de formula predată la clasă. Eu încerc să simplific orice calcul, până ce se ajunge la formula de bază, care duce la un rezultat. Aşa se face!"
Emanuel ne-a mai spus că el are un principiu bine stabilit: în viaţă merită să faci ce-ţi place, indiferent de foloasele financiare sau de cât timp îţi ia. "De exemplu, sunt suficiente cărţi de matematică în lume, dar eu aş lua în calcul să mai redactez una. Dacă descopăr ceva nou, necunoscut până acum, merită consemnat! Matematica este infinită! Încă există probleme de Fizică pe care nu le putem rezolva prin metodele actuale. Este nevoie de o continuă cercetare, de descoperirea unor metode şi mai sofisticate. Aş avea cu ce-mi preocupa mintea... Şi în pauze lucrez la Matematică..."
Obervând simţul practic, ne-a fost clar că elevul nu este un tocilar, aşa că am fost curioşi să aflăm cum crede el că ar arăta şcoala fără note?... "Cred că este nevoie să ştim pe ce treaptă ne aflăm, este necesar un sistem de notare care să ne arate valoarea la un moment dat. Sigur, ai putea ruga un profesor să te evalueze dacă nu ar mai fi sisteme de notare, poate o dată pe semestru sau pe an... În momentul actual, din păcate, este o practică printre elevi: stau şi învăţ la cutare materie pentru că trebuie să mă asculte. Se vânează note şi se învaţă la o materie clar numai cu acest scop! Sunt puţini cei care parcurg acasă lecţie de lecţie şi care o fac pentru că vor să ştie materia aceea. Eu recunosc că nu-mi prea bat capul, ci învăţ aşa, din mers. Nu sunt genul de tocilar... Îmi plac poeziile lui Eminescu, dar nu aş sta să învăţ pe dinafară analize şi studii literare...", a fost părerea sa.
Deşi încă fraged şi netrecut prin atâtea ale vieţii, Emanuel ne-a declarat că este o persoană echilibrată, nefiind fixat doar pe anumite idei: "Accept părerea fiecăruia, ca principiu. Nu că ar fi corectă, dar toţi au dreptul la opinie. Nu sunt tranşant! Ca defect, însă, pot spune că sunt cam impulsiv. Mă enervez repede sau iau decizii în pripă, fără să analizez fiecare detaliu, astfel că se întâmplă să mai şi greşesc..."
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
