Alma Ştefana Zarioiu - o adolescentă care-şi gândeşte viitorul pas cu pas

Written by Cristina DINCUȚĂ on 13 Iulie 2017.

Fetiţa şefei de la Evidenţa Populaţiei, Melania Zarioiu, a absolvit de curând clasa a VIII-a C ca elevă în cadrul Şcolii Gimnaziale "Mircea cel Bătrân". Acolo, ea a învăţat opt ani de zile stând în aceeaşi bancă şi în aceeaşi clasă, care îi devenise un fel de a doua casă şi căreia, în atâta timp, i-a învăţat pe dinafară liniile de contur, locul fiecărui obiect, mirosul şi sunetul ecoului. Are 14 ani şi la profilul său de elev-model şi-au pus amprenta dascălii şi diriginţii - prof. Florenţa Ilie (clasele V-VI) şi prof. Nicolae Niţă (clasele VII-VIII) - care au împărţit cu generozitate din cunoştinţele lor cu micii, dar dornicii învăţăcei, printre care şi ea. Tainele literelor şi ale cifrelor le-a descoperit şi asimilat timp de patru ani cu înv. Silvia Badea, de la care Alma încă păstrează în suflet sfaturi, cuvinte duioase sau mai mustrătoare şi amintirea uneia dintre cele mai frumoase perioade - aceea în care a învăţat să scrie şi să socotească, intrând şi ea în rândul celor pentru care micile semne negre care furnicau pe filele albe nu mai erau o enigmă. De la fiecare dascăl în parte, ea a luat câte ceva şi s-a construit pe sine, cea care este astăzi absolventa care a obţinut la Evaluarea Naţională cea de-a doua medie la nivelul municipiului nostru - 9,85 - după ce a fost notată cu 10 curat la Limba şi literatura română şi 9,70 la Matematică. Deşi este bucuroasă de rezultatul ei şi de faptul că anii grei de studiu cu seriozitate şi perseverenţă şi-au spus cuvântul, Alma nu face din această victorie un motiv de mândrie sau de a privi de sus la ceilalţi, colegi sau cunoştinţe. Căci, spune ea, "în viaţă poţi să fii sus de tot, primul într-un clasament, fără a fi neapărat cel mai bun". Iar lucrurile sunt valabile şi la şcoală, unde "important este să fii bun, nu să fii primul din clasă". În orice caz, pentru ea "contează să ştii foarte bine ce-ţi doreşti şi să lupţi ca să obţii acel lucru. Iar dacă dai greş, important este să nu te dai bătut, ci că ştii să te ridici şi să lupţi mai departe, să te învingi pe tine şi teama de a nu fi capabil să-ţi depăşeşti propria limită!" Aceasta a fost lecţia de viaţă pe care Alma a învăţat-o prin tehnica descoperirii de-a lungul celor opt ani de când este elevă.Iubeşte exactitatea!

Adolescenta noastră a încercat să fie activă în fiecare an şcolar şi să concureze la cât mai multe competiţii pentru a căpăta experienţă şi încredere în sine, pentru a-şi cunoaşte mai bine potenţialul şi a se autodepăşi: "Am participat la destul de multe concursuri, dintre care cele mai multe la Limba şi literatura română. În clasa a V-a am mers la Olimpiadă dar, deşi am ajuns la etapa judeţeană, n-am reuşit să obţin şi menţiune. În clasa a VI-a am luat menţiune pe judeţ, iar acum, într-a VIII-a, am fost prima pe localitate, cu 118 puncte din 120, însă la faza judeţeană am avut 101,5 din 120 şi, iarăşi, nu am mai prins menţiune. Am mai participat la un concurs epistolar intitulat <<Scrisori din lumea cărţilor>>, la care am obţinut premiul I... Un alt concurs a fost <<Crăciunul copiilor>>, la care tot aşa, am luat premiul I. Am participat aproape în fiecare an de gimnaziu la concursuri de creaţie plastică, unde am avut menţiune, locurile III şi II... Am fost şi la Matematică, acum, în clasa a VIII-a, la concursul <<Proful de Mate>>, şi am luat diplomă de merit", ne-a relatat Alma în timp ce ne arăta şi diplomele care atestau cele enumerate.

Ştim că, de regulă, elevii tind să manifeste preferinţe pentru anumite materii, în funcţie de deschiderea şi aplecarea pe care le au înspre o anumită direcţie, dar şi potrivit modului în care profesorul de la clasă ştie să-şi predea materia în aşa fel încât să fie iubită de copii. Alma, însă, ne-a spus cu sinceritate că nu a avut tendinţa de a învăţa pe preferinţe, ci a încercat să ia pentru sine tot ce era important de la fiecare materie în parte, conştientă fiind că vor veni momente în viaţă când se va lovi de contexte în care acele informaţii îi vor folosi. Cu toate acestea, dacă ar fi să aleagă o disciplină pe care o vede mai aproape de sufletul său, adolescenta ne-a spus că aceea ar fi Limba şi literatura română. "În general, la ore aveam o viziune altfel despre lume atunci când încercam să comentez câte o poezie sau câte un fragment... În minte mi se formau acele imagini poetice şi mi se părea uşor de înţeles mesajul transmis. Îmi place foarte mult şi Matematica, pentru că mă atrage exactitatea. Adică, dacă nu ai înţeles materia aceasta de la început şi ai pierdut ceva, este ca şi cum te-ai urca într-un tren şi te-ai vedea nevoit să opreşti într-un loc în care nu ai dori să cobori...", ne-a explicat absolventa care la Limba română a fost îndrumată cu dăruire de prof. Melania Floroiu-Comănescu. "Limba română ţine mult de subiectivism..."

Revenind la Limba română, am aflat că Alma citeşte, pentru că îi place şi, în plus este o cale de a se informa rapid. Însă, în modestia ei, ne-a mărturisit că nu consideră că alocă prea mult timp lecturii: "Nu mi se pare că citesc mult, pentru că nu sunt genul de om care să petreacă timpul în biblioteci, să împrumute cărţi peste cărţi şi să stea numai cu nasul în ele. Am unele prietene care, într-adevăr, citesc mai mult decât mine... Eu nu sunt aşa: iau cartea şi, dacă-mi place în primele 20-30 de pagini, dacă m-a prins cum trebuie acel fir narativ, o citesc în continuare. Nu am un autor sau un gen favorit, deci chiar este posibil să îmi placă orice carte, atâta vreme cât mă captivează! Prefer, totuşi, romane sau proză... Poezie citeam cu doamna învăţătoare, dar apoi m-am reorientat!" Limba română ţine mult de subiectivism. Aceasta este părerea tinerei noastre, iar noi îi dăm dreptate. "Poate unui profesor îi place ceea ce scrii, îl încântă mult. Altuia, dimpotrivă... Atunci când un copil are o înclinaţie spre o anumită materie, se vede că are acea sclipire. Am văzut că nu neapărat scrisul frumos încântă - deşi e bine să fie cât mai ordonat - ci ideile pe care le ai şi modul în care ştii să ţi le prezinţi. Sunt unii care scriu foarte urât, dar au idei bune! D-na prof. de Limba română ne-a spus să ne punem tot sufletul în fiecare lucrare, indiferent că este vorba despre un concurs, despre Evaluare sau un examen. Ne îndemna mereu să vorbim deschis şi să impresionăm cititorul până la lacrimi!"

"Eu sunt singura care-şi poate construi viitorul pas cu pas!"

Adolescenta are şi un talent aparte pentru pictură, pe care şi-l exersează încă din clasele primare şi, pas cu pas, mâna ei firavă pare să devină riguros antrenată pentru a crea adevărate opere de artă. Numai că Alma a hotărât să păstreze această pasiune la nivel de hobby, căci nu ţinteşte spre o carieră de artist plastic. Totuşi, dascălii cu care a studiat această disciplină au îndrumat-o spre diferite concursuri, unde lucrările sale, în mare parte reprezentări iconografice, au impresionat juriul şi au fost premiate. "Doamna prof. Ramona Leca mereu ne argumenta cam în felul următor, pentru a ne stimula: <<E bine să mergi la un concurs, că n-ai de unde să ştii! Poţi să câştigi sau nu, dar în viaţă merită să le încerci pe toate...>> Aşa că am participat ori de câte ori am avut ocazia, dar pentru mine este doar un hobby cu care îmi petrec timpul liber...", a subliniat absolventa de clasa a VIII-a.

Fata ne-a explicat că nu a fost vreodată cazul ca părinţii să intervină în conduita sa de elev într-un mod radical sau cu recompense stimulatoare: "Pur şi simplu mi-au spus: <<Dacă vrei să înveţi sau nu, tu hotărăşti. Depinde dacă vrei să fii slugă sau stăpân!>> Trebuie să pui accent în viaţa asta pe ceea ce vrei să devii. Dacă te vezi cineva în viitor, trebuie să iei tot ce e mai bun din şcoală, chiar şi din clasele I-IV. Pentru că şi acolo, cu ajutorul d-nei învăţătoare, pui bazele primelor cunoştinţe! La mine nu a fost nevoie să mă trimită mama să-mi fac lecţiile sau să mă pregătesc pentru şcoală. Am simţit eu că era datoria mea să fac asta, pentru că eu sunt singura care-şi poate construi viitorul, pas cu pas!" Părinţii au încurajat-o foarte mult prin cuvinte, fără a o momi cu recompense, iar acest lucru a fost mai de folos şi, fireşte, edificator: "Nu mă atrag bunurile materiale - un telefon scump sau o bicicletă, de exemplu! Mai bine îmi spun câteva cuvinte frumoase, de încurajare sau discută cu mine pe acea temă care pe mine mă descurajează la un moment dat. Acest lucru mă unge mai tare pe suflet decât nu ştiu ce bunuri materiale!" În plus, tânăra ne-a mărturisit că nu a fost chiar prima din clasă, pentru că nu s-a remarcat la foarte multe materii. "Cred că ne-am fi potrivit pe locul I vreo 6-7 din clasa mea. Ne-am păstrat aşa, pe linia de plutire, la un nivel destul de apropiat în toţi aceşti ani. A fost, deci, o concurenţă solidă. Suntem foarte buni prieteni, dar fiecare şi-a propus să fie cel mai bun! Cu toate acestea, nu s-a ofticat cineva pentru rezultatele celorlalţi, pentru că am înţeles cu toţii un lucru: succesul nu se bazează mereu numai pe reuşite! Poţi să cazi de şapte ori şi apoi să te ridici în glorie. Poţi fi ultimul din clasă şi să ajungi cel mai de succes om de pe planetă peste ani!..."

Alternative posibile: Dreptul sau Medicina

Alma îşi doreşte să intre la Colegiul Naţional "Vlaicu Vodă", la profilul de Mate-Info, chiar dacă nu are planuri de a urma o facultate pe acest domeniu. "Părerea mea este că acolo, în primele clase, rămâne vârful generaţiei. Bine, unii copii care chiar ştiu ce drum vor alege în viaţă se pot duce şi la celelalte clase, dar, fiind de luat în calcul contextul acesta, mă ghidez şi eu după restul. Am mai multe prietene care se duc la A sau la B. Acum, eu trebuie să mă împart - să mă duc spre A sau spre B?", se întreba adolescenta, încă indecisă la data realizării interviului. Ea se gândeşte, totuşi, şi mai departe de cei patru ani de liceu şi ne-a declarat că are în minte două direcţii - Medicină sau Drept! "Dacă voi merge la Drept, aş prefera să ajung în final judecător sau procuror pe criminalistică. Dar mai mult mă atrage cealaltă, Medicina, unde aş merge spre Chirurgie. Acum nu pot să zic mai mult, pentru că decizia mea finală va depinde de următorii patru ani. În clasele V-VIII nu am învăţat foarte mult la Fizică sau la Chimie, deci nu m-am axat de atunci pe materiile importante pentru admitere. Nu doresc neapărat o meserie bănoasă. Pot să n-am bani şi să fiu fericită făcând ce-mi place, decât să am bani şi să-mi lipsească sănătatea, norocul sau fericirea!", a fost concluzia sa. Dirigintele, prof. Nicolae Niţă, a îndrumat-o spre Drept, pentru că Alma are o tendinţă de a-i apăra pe ceilalţi sau pe sine într-un mod impunător, cu argumente. "Dacă erau certaţi ceilalţi colegi, săream imediat să-i apăr şi să-i justific într-un fel. De fiecare dată când greşeam şi eu, chiar dacă eram vinovată, tot făceam cumva ca altcineva să pice un pic mai vinovat decât mine. Bine, aveam argumente...", a spus tânăra râzând.

Perseverenţă, ambiţie şi curaj sunt atributele care o caracterizează pe adolescenta noastră. În schimb se consideră mult prea perfecţionistă şi exagerat de vorbăreaţă, deşi cunoaşte limita bunului simţ şi ştie când să deschidă gura şi când să tacă. Despre perfecţionism, nu am putea spune că este neapărat un defect, câtă vreme ştie să-şi îndrepte această înclinaţie înspre lucruri constructive.

Alma ne-a mărturisit că, atunci când era mai mică, îşi dorea foarte mult o surioară şi îşi ruga mereu mama pentru aceasta, dar, cum aceasta a întârziat să apară, iar anii au trecut, verişoara sa a suplinit această lipsă. "Când eram mică, tata îmi cumpăra mereu bebeluşi din aceia în cărucior. Şi-i plimbam non-stop, eram numai cu ei. Totuşi, alături de verişoara mea, am avut o copilărie foarte frumoasă..." Despre viaţa de licean, poaspăta absolventă îşi închipuie că va fi frumoasă şi plină de amintiri care vor rămâne peste ani demne de rememorat. "Depinde şi cum vom fi primiţi noi, <<bobocii>>, de colegii mai mari, dar şi de profesori, dacă ne vor face să iubim liceul...", a conchis aceasta."Nu sunt fiţoasă, dar îmi aleg cu grijă anturajul!"

În afara şcolii, Alma are o pasiune pentru seriale din genul supranatural şi iese foarte mult cu prietenii, pur şi simplu, la o plimbare sau un film la Piteşti. "Stând atâţia ani aici în acest oraş, parcă ştiu toate străduţele, aşa că mai mergem şi prin Piteşti. Îmi place totuşi să mă plimb şi aici, de exemplu la Mănăstire este aşa de liniştitor... Nu-mi plac locurile gălăgioase sau aglomerate. Urmăresc să fie ceva primitor şi cu o atmosferă caldă atunci când merg undeva...", a explicat aceasta. Proaspăta absolventă ne-a mărturisit că a ieşit de multe ori din ţară, a văzut lumea şi a apreciat la unii străini modul în care îi privesc pe cei care îi vizitează: "Aş prefera să locuiesc în America sau în Turcia. Mi se pare că oamenii de acolo sunt mult mai sociabili pe lângă cei de aici. Ei nu pun accent pe aspectul fizic sau pe hainele pe care le porţi, ci încearcă să te cunoască. Pe oriunde am fost plecată în vacanţe cu părinţii mi-am făcut câte un prieten cu care am rămas într-o relaţie strânsă."

Pentru vacanţa din acest an, Alma are în plan să meargă undeva într-o plimbare, poate în afara ţării sau poate la tatăl ei în vizită, în Anglia. Totul depinde de timpul care îi va rămâne după ce se vor finaliza toate procedurile de înscriere la liceu. La vârsta ei, adolescenta nu a experimentat primii fiori ai dragostei, însă consideră că nu i-a trecut timpul şi nu caută să-l grăbească: "Am prieteni foarte buni, apropiaţi, dar încă nu am avut un <<crush>>, cum se spune printre noi. Probabil mai târziu, pe la liceu, se vor schimba lucrurile... Problema este că uneori sunt considerată fiţoasă. Dar nu mă interesează neapărat părerea altora despre persoana mea, atâta vreme cât am încredere în mine şi ştiu că pot face mai mult decât celălalt sau să mă autodepăşesc. Nu mă uit în stânga sau în dreapta, la vorbele altora... Numai că îmi aleg cu grijă anturajul!"Mama - cea mai bună prietenă

Adolescenta ne-a mărturisit că a avut la şcoală şi momente când a fost demoralizată şi a plâns pentru o notă mică - iar mică la Alma înseamnă un 8! Însă, datorită părinţilor şi profesorilor care au ştiut cum s-o încurajeze, s-a reaşezat pe poziţiile de vârf: "În clasele a V-a şi a VI-a îmi plăcea mult Matematica... Am mers şi la Olimpiadă, unde am ajuns la etapa judeţeană şi am luat un punctaj decent. Cum sunt destul de ambiţioasă, îmi doream şi mai mult, iar un 8 era chiar puţin pentru mine. Numai că am avut o perioadă când mai vorbeam pe la ore cu colega de bancă sau cu colegul din spate şi începusem să acumulez nişte goluri care, în timp, mi-au creat probleme în a mai prinde Matematica aşa cum trebuie. Şi am plătit cu acea notă pentru asta! Dar atunci când am plâns şi am fost aşa de căzută la pământ pentru acel 8, mama mi-a fost alături!" De fapt, se şi vede că-i este cea mai bună prietenă, pentru că e greu de crezut că s-ar putea situa pe poziţii concurenţiale, cât timp un părinte responsabil trăieşte numai cu gândul să-i fie cât mai bine copilului său. Situaţii mai dificile a întâmpinat de mai multe ori, căci, ca orice elev, a avut şi ea parte de momente în care a simţit că şi-a atins limitele şi mai mult de atât nu mai putea. Tocmai de aceea, Alma ne-a spus că, în astfel de situaţii, cel mai bun rol îl poate juca un profesor care să ştie cum să-ţi ridice moralul şi să te facă să vezi altfel lucrurulile: "Profesorul ideal este acela care îţi dă sfaturi, care este apropiat de tine şi te încurajează să mergi mai departe. Este acela care te determină să înveţi, nu neapărat carte, ci lecţiile pe care ţi le dă viaţa! Sunt şi dascăli care te-ar sfâşia, dar şi din aceia care fac tot ce pot ca să te ajute să urci pe treptele succesului. Îmi aduc aminte că într-o tabără de vară am învăţat ceva despre succes care mi-a rămas şi mie ca un motto. Era vorba despre un fel de ABC al reuşitei: A de la Ability (abilitate), B de la Breaks (pauze) şi C de la Courage (curaj). Deci succesul nu trebuie să se bazeze numai pe muncă! Mai iei şi o pauză, iar acea forţă de de a te ambiţiona pe tine însuţi te determină să ajungi cât mai sus! Nu neapărat pe locul I, ci pe podium!"

Cam acesta este profilul unei eleve de aproape 10, care poate fi un exemplu minunat de ambiţie, perseverenţă şi curaj pentru ceilalţi. Modul în care Alma vede lucrurile şi viaţa, precum şi fluiditatea limbajului atunci când explică ceva lasă să se întrevadă o maturitate mai rar întâlnită la o vârstă atât de fragedă. Cum adolescenta deja şi-a stabilit nişte priorităţi clare - acelea de a se dedica învăţăturii pentru a-şi face un viitor solid şi o carieră productivă - nu putem decât să-i urăm ca aceşti patru ani de liceu care urmează să-i fie încununaţi cu glorie! Oricum, suntem siguri că vom mai auzi de ea, căci o aşteaptă o mulţime de culmi de atins!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!