Învăţătoarea nonagenară Victoria Solomon, din Cepari, priveşte înapoi cu duioşie
Pentru tinerii zilelor noastre, cineva care împlineşte 90 sau 100 de ani este privit ca o curiozitate. Iar dacă mai descoperă şi că persoana în cauză are o luciditate remarcabilă, surpriza este cu atât mai mare şi pentru cei mai tineri cu 30 sau 40 de ani. Şi asta cu atât mai mult cu cât unii dintre ei uită de la mână până la gură, cum se spune...
D-na Victoria Solomon face parte din categoria aceea rară de oameni care-şi permit la o vârstă venerabilă să privească înapoi cu înţeleapta îngăduinţă a celui care a fost destul de încercat de viaţă, dar nu s-a lăsat înfrânt. Şi-a tras vlaga din copiii săi, apoi din nepoţi şi strănepoţi, retrăind cu ei copilăria, adolescenţa şi tinereţea. Lucru absolut normal pentru un cadru didactic care a oficiat de la catedră ca un preot, deschizând ochii copiilor spre lumina învăţăturii şi aducându-şi contribuţia semnificativă la conturarea multor caractere puternice şi a formării unor oameni de bază pentru comunităţile în care trăiesc. Tocmai de aceea doamna învăţătoare, care în 7 octombrie a împlinit vârsta de 90 de ani, are toate motivele să-şi trăiască amurgul senin al vieţii în casa fiului, viceprimarul-profesor Aurelian, din Cepari, privind cu duioşie spre trecut, fără a ignora viitorul.
O viaţă de om
Victoria Solomon a văzut lumina zilei într-o familie fără mari posibilităţi materiale. Lipsurile le-a completat din plin prin isteţimea şi sârguinţa dovedită la învăţătură. Dovadă este faptul că, după absolvirea cursului primar, a fost selectată cu colege care aveau medii mari pentru Şcoala Normală de la Blaj, unde erau primite fără examen cele cu note peste 9. Dumneaei a fost singura admisă, dar depărtarea de casa părintească, dar mai ales starea materială precară a familiei, au silit-o să renunţe pe moment la visul de a ajunge să-i înveţe şi pe alţii. A dat apoi la Şcoala Normală de la Piteşti, dar a fost candidat fără noroc, fiind însă admisă la un liceu teoretic. Părinţii, ţărani săraci, după cum spuneam, n-au putut-o susţine decât la o şcoală de calificare din Piteşti. În 1944, spre sfârşitul războiului, a fost admisă - în sfârşit! - la Şcoala Normală.
"Cel mai greu a fost cu naveta. Existau două curse de RATA - cum se numeau atunci autobuzele - care treceau într-o săptămână de trei ori prin Curtea de Argeş şi de patru prin Ciofrângeni... Am mers şi pe jos de multe ori, dar eram tânără şi mă ţineau picioarele mult mai bine ca acum. Am finalizat studiile la Piteşti şi am dat Definitivatul ceva mai târziu. Primul post de învăţător l-am ocupat în satul Cărpeniş, din comuna natală, apoi - după o vreme - am fost transferată pentru 4 ani la Rudeni, comuna Şuici. Între timp m-am căsătorit cu Ioan şi au apărut copiii. Atunci mi s-a aprobat cererea de transfer la şcoala din Cepari-Ungureni... Am trecut prin destule greutăţi, căci la un moment dat am fost siliţi să vindem pământul pe care era căminul părintesc şi apoi, din centru, am ajuns la Cărpeniş, satul soţului. Ca să nu mă las pradă amintirilor, am să scurtez povestea: am avut o carieră didactică întinsă pe o perioadă de 33 de ani, în care au trecut prin grija mea vreo 20 de generaţii de elevi... Dintre vârfuri i-aş aminti pe preoţii Şerban, din Curtea de Argeş, acum pensionar, Radu, Dinescu - aflat în Italia - Aurel Radu (decedat), medicul Dan Marinescu, de la Clinica de Urgenţă Floreasca, preotul Vasile Marinescu, fost paroh la Biserica Olari din Curtea de Argeş, fiul părintelui Gheorghe Marinescu, fost condamnat politic în dosarul Grupului de Rezistenţă condus de către av. Dumitru Apostol, Laura Marinescu şi mulţi alţii...
Au fost destui ani grei, cu ordine absurde de la instructorii de partid comunist, dar totul trecea uşor când priveam în ochii luminoşi ai elevilor din clasă. Pe toţi i-am învăţat, ca pe copiii mei, să fie cinstiţi şi drepţi, ca să se bucure de preţuirea oamenilor satului în mijlocul cărora trăiau. Am conştiinţa liniştită a celei ce şi-a făcut datoria faţă de ai ei şi faţă de cei din jur. Şi sunt mândră că neamul nostru va fi dus mai departe de nepoţi şi strănepoţi!", ne-a mărturisit doamna Victoria Solomon.
La drept vorbind, are şi motive de mândrie: a adus pe lume 4 copii - Constantin, Aurelian, Elena-Liliana şi Ion Lucian. La rându-le, fiecare a contribuit la sporirea neamului, aşa că lângă nepoţi se regăsesc acum şi strănepoţi ai doamnei Victora - Maria Georgiana şi Paul Valentin, preot eclesiarh la Catedrala Neagoe Vodă din Curtea de Argeş. O familie frumoasă, respectată în comunitatea din Cepari, care miercuri a sărbătorit-o pe doamna Victoria, înconjurând-o cu dragostea şi recunoştinţa cuvenite unei mame, bunici şi străbunici care veghează încă asupra vlăstarelor neamului ei.
La Mulţi şi Senini Ani, doamna Victoria!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
